Multe persoane mi-au semnalat probleme dentare pe dieta frugivoră sau raw vegană. Pentru mine situația a fost diferită. Am avut mari probleme dentare de mic. De la vârsta de 5 ani a început aventura mea cu dentiștii. Am avut multe carii, dinți rupți, lucrări. Problema s-a ameliorat după trecerea la raw veganism și apoi la frugivorism. Înclin să cred că problemele mele din trecut au venit de la amestecul nefericit de alimente cu încărcătură glicemică ridicată (în special făină și sucuri dulci), multă grăsime de proastă calitate și deficiențe de micronutrienți.

E adevărat, pe dieta frugivoră omul consumă o serie de alimente acide. Unele fructe au un PH în zona 3-4. 7 fiind neutru. De exemplu:

Lămâie – 2,2
Nectarine – 3,9
Ananas – 3,3
Mandarine – 4
Portocale – 3,5
Mere – 3,9

Astfel de fructe atacă smalțul dinților. Asta nu înseamnă că trebuie eliminate din dietă. Corpul remineralizează smalțul dinților în fiecare zi. Problema apare când resursele de minerale și vitamine nu sunt suficiente pentru remineralizare. (a nu se confunda PHul unui aliment cu încărcătura acidă renală PRAL, despre care am vorbit într-un alt articol)

Smalțul dinților este compus în măsură de 96% din minerale, în special fosfat de calciu cristalin. Pe dieta raw vegană există teama deficienței de calciu, pentru că suntem îndoctrinați de mici despre monopolul lactatelor asupra calciului. „Calciul suficient pentru organism se obține doar din lapte, iaurt și brânzeturi”. Adevărul e că prin consumul de plante se poate atinge ușor necesarul de calciu zilnic, fără o încărcătura acidă a lactatelor, ce necesită calciu alcalin pentru a fi contrabalansată.

Dar situația în corp nu este așa simplă, că altfel am lua niște pastile efervescente ieftine de calciu de la farmacie și am rezolva problema. De fapt, consumul de suplimente de calciu după ureche ar putea să facă mai mult rău decât bine. Pentru metabolismul calciului în organism sunt necesare alte componente, cum ar fi vitamina D sau K2. Astfel am auzit de vitamina K2, care ar putea fi veriga lipsă în sănătatea organismului.

Rolul principal al vitaminei K este de a modifica proteinele pentru a se atașa de calciu. Vitamina K se împarte în K1 și K2. Vitamina K1 este utilizată în special de ficat pentru a activa proteinele implicate în coagularea sângelui. Vitamina K2 activează proteinele ce stabilesc unde anume ajunge calciul în corp (studiu). Fără K2, putem consuma cantități mari de calciu. Nu are cine să-l dirijeze către zonele în care este dorit. Va rămâne prin artere, îngreunând circulația, provocând alte probleme în organism. Astfel, deficiența de K2 duce la probleme dentare și osteoporoză, prin privarea de calciu a oaselor și dinților. Deficiența de K2 este un risc pentru boli de inimă din cauza acumulării de calciu în artere.

Cum putem obține vitamina K2 și de ce deficiența K2 este o problemă în vremurile moderne, atât pentru vegani cât și pentru cei care mănâncă standard?

1. Prin conversia Vitaminei K1 în Vitamina K2

MK-4 o formă de Vitamina K2 poate fi obținută prin conversia vitaminei K1 în pancreas, pereții arteriali și testicule. Țesuturile care au nevoie de K2 pot converti 90% din K1 în MK-4. Studii pe oameni nu s-au făcut pentru a testa conversia, dar s-au făcut pe șobolani masculi. Deficiența de K2 ar putea apărea atunci când nu sunt consumate suficiente verdețuri sau când organele responsabile cu conversia nu funcționează optim. Verdețurile, nefiind foarte atrăgătoare nici la gust, nici caloric, nu sunt consumate suficient pe dieta standard. Pe dieta raw vegană sunt deseori preferate alimentele bogate caloric fructe, nuci, semințe, în detrimentul „fadelor” verdețuri.

2. Produs de flora din intestinul gros

Cantitatea și disponibilitatea vitaminei K2 produsă de propria floră intestinală este un subiect încă neexplorat suficient. Dar un studiu din 1994 a arătat o diferență semnificativă între rezervele de K2 din ficat ale unor oameni în funcție de exepunerea lor la antibiotice. Subiecții tratați cu antibiotice aveau un nivel hepatic K2 de 70, iar ceilalți un nivel de 423. Studiul arată că deficiența K2 poate apărea chiar în cazul unei alimentații standard, atunci când flora intestinală nu funcționează.

3. Din alimente de origine animală

Vitamina K2 poate fi obținută pe cale externă, de la animale care au produs-o prin conversie sau prin propria floră intestinală. Gălbenușul de ou sau ficatul de pui sunt surse testate. Nu există foarte multe analize speciale pentru vitamina K2, dar aceasta este foarte probabil prezentă în organele animalelor (creier, pancreas, organe reproductive, măduvă).

4. Alimente fermentate

Produsele fermentate pot conține vitamina K2, cu condiția ca ele să fie fermentate cu bacterii care produc K2. Un exemplu clasic este natto, un produs fermentat din soia, originar din Japonia. Sporii natto, adică bacillus subtilis, produc K2. Problema este că produsul se găsește foarte rar (spre deloc) în România, iar gustul și mirosul său este insuportabil pentru majoritatea vesticilor. Legumele murate (ex. varză) pot conține vitamina K2. Unele produse lactate sunt fermentate cu bacterii producătoare de K2. Dar în lipsa existenței unor studii clare despre care produse fermentate conțin sau nu K2, produsele fermentate (exceptând natto) nu sunt o sursă fiabilă de K2.

Observăm o situație similară cu cea discutată în cazul B12. Un corp sănătos, cu o floră intestinală puternică, poate produce K2 pe cale internă. Dar în ziua de azi, puține persoane au o floră sănătoasă din cauza obiceiurilor păguboase ce deranjează flora:

a) consumul de alimente iritante: usturoi, ceapă, ghimbir, muștar, condimente;
b) consumul de diuretice: cafea, ceai, sare, oțet, alcool, ghimbir, usturoi, sucuri acidulate, cruciferoase;
c) consumul de lichide otrăvitoare (ex. alcool);
d) fumatul;
e) antibiotice;
f) dezechilibrări de PH;

Obținerea K2 prin conversia din K1 este frânată de consumul redus de verdețuri. Pe dieta standard, verdețurile sunt doar un condiment. Mult mai atractive sunt alimentele bogate în calorii, ușor de mestecat și gustoase. Verdețurile sunt greu de spălat, de tăiat, trebuie mestecate mult și oferă o satisfacție prea mică. Verdețurile sunt probabil ultimile alimente ce ar putea să ne atragă într-un supermarket. Chiar pe dieta raw vegană sau frugivoră aproape toate alimentele sunt mult mai atractive decât verdețurile.

Și atuci care e soluția sigură de a obține K2?

Pentru cei de pe dieta standard, soluția stă în organele animalelor. Pe ideea: „eu n-am chef să mănânc verdețuri, pentru că sunt nașpa, iar flora mea intestinală e praf de la fumat, alcool, antibiotice, cafea și condimente. Las‘ să mănânce animalele domestice plante, să producă ele K2 pentru mine, iar apoi o iau de la ele, direct din organe, după ce le tai în prealabil”.

Veganii nu au această variantă. Ei se pot baza pe alimente fermentate. Dar această idee este la fel de nesigură ca în cazul vitaminei B12. Când este vorba de sănătate, nu ne putem lua după legende, că ar putea exista K2 în varză murată. Dacă nu sunt analize să dovedească clar existența vitaminei într-un anumit produs, nu putem fi siguri.

Simptome ale deficienței K2

• echimoze frecvente (apar ușor vânătăi);
• sângerări ale gingiilor, carii dentare;
• sângerări excesive în urma rănilor sau înțepăturilor;
• osteoporoză;
• boli de inimă;
• sângerări intestinale;
• ceață mentală;
• diabet sau pre-diabet;

Dacă aveți unele dintre simptomele enumerate mai sus, ar fi înțelept să suplimentați o perioadă cu vitamina K2.

Există mai multe tipuri de vitamina K2. MK4 este de origine animală. Eu recomand MK7, produsă de bacteriile din natto. Cu alte cuvinte obții beneficiile natto, fără a fi nevoit să consumi un aliment lipicios cu gust și miros de șosete transpirate după o alergare de o oră.

La MinuneaNaturii.ro se găsește un produs Vitamina K2 Naturală (100mg, 60 capsule). Produsul nu conține lactoză, gluten, îndulcitori artificiali sau aditivi chimici. Capsula este vegetală. Menționez asta, pentru că la alte produse capsula poate fi din gelatină bovină.

În timp ce suplimentează, veganii pot face câteva schimbări în stilul de viață pentru a nu fi 100% dependenți de suplimentare:

1. Refacerea florei intestinale. Obiceiurile păguboase ce deranjează flora trebuie eliminate sau măcar reduse. Consumul de alimente fermentate diverse poate ajuta la reconstrucția florei. Din păcate, flora intestinală se reconstruiește cu greu, în ani de zile, și există evidențe cum că nu se va reface niciodată așa cum a fost, mai ales în cazul persoanelor în vârstă.
2. Creșterea consumului de verdețuri. În natură am fi fost obligați să consumăm mai multe verdețuri din lipsa altor alimente. Astfel corpul nostru s-a adaptat la un consum mai mare decât cel din epoca modernă. Acum trebuie să ne disciplinăm pentru a le consuma și să nu le trecem cu vederea. Dar există diverse strategii prin care consumul de verdețuri poate fi crescut. De exemplu:

• alternarea fructelor cu verdețurile; în timp ce consumăm fructe, săratul din verdețuri sunt o contrabalasare naturală a dulcelui din fructe;
• introducerea verdețurilor în orice smoothie de fructe;
• prepararea unor salate bogate, cu un gust plăcut;
• verdețuri date prin storcător cu melc, iar sucul să fie amestecat cu propria fibră; sucul ne va hrăni pe noi, iar fibra flora intestinală;
• înlocuirea ronțăielilor sărate din timpul filmelor cu verdețuri uscate.