Pe blogul meu am scris despre diverse vitamine mai puțin cunoscute celor pentru care alimentația sănătoasă nu e un obiectiv major (de exemplu B12 sau K2). De data aceasta voi trata un subiect care poate părea banal, dar e extrem de important. Vitamina C este cunoscută și folosită pe scară largă de zeci de ani. Pastilele ieftine de acid ascorbic sunt folosite pentru tratarea răcelilor, a infecțiilor, ca tonic general, pentru reducerea oboselii. Vitamina C nu a fost un subiect care să mă intereseze în mod special, deoarece pe dieta mea frugivoră am probabil cel mai mare aport de vitamina C posibil pe o dietă naturală, fără suplimentare.
Dar în perioada sărbătorilor, după renunțarea la veganism, am făcut o serie de excepții alimentare, iar consumul de fructe și legume, implicit consumul de vitamina C a scăzut considerabil. Am simțit imediat cum corpul meu nu mai face față stresului oxidativ și cum în perioada sărbătorilor m-am transformat într-un moș, cu tot felul de probleme în special la circulația sângelui.
Mi-am dat seama că vitamina C este cel mai important lucru care mi-a lipsit în acea perioadă și am suplimentat masiv cu vitamina C pentru câteva zile. Ca prin farmec, mi-am revenit la normal. În acest articol, explorez situația vitaminei C în alimentația umană, de ce a devenit o problemă și cum poate ea să fie remediată.
Scorbut
Este boala care a dus în cele din urmă la descoperirea vitaminei C. Se manifestă prin pete livide pe piele, gingii moi și sângerări ale tuturor membranelor mucoase. Apărea la marinari atunci când erau în expediții lungi. Sau putea apărea la militari în campanie, atunci când aprovizionarea era dificilă.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat că boala poate fi tratată cu fructe și legume proaspete, în special cu citrice. Doar după multe secole, în 1930, cercetătorul Albert Szent-Gyorgy a izolat și identificat vitamina C, pe care a numit-o acid a-scorbic (în latină „împotriva scorbutului”). Vitamina C permite corpului să folosească eficient carbohidrații, proteinele și grăsimile. Descoperirea vitaminei C stă la baza nutriției moderne.
O importantă componentă a arterelor este colagenul. Corpul nu poate produce colagen decât în prezența vitaminei C. Deficiența în vitamina C duce la o deteriorare rapidă a pereților arterelor. Încep să apară fisuri, iar dacă timp de 4-6 luni corpul nu poate produce colagen, apare hemoragia internă. În acest fel mureau marinarii. Sângerau intern.
Defect genetic
Cele mai multe mamifere își produc singure vitamina C. Maimuțele, porcușorii de guineea, liliecii frugivori și oamenii nu-și pot produce singuri vitamina C. Aceasta trebuie să vină din alimentație. Enzima GULO e capabilă să catalizeze o reacție prin care acidul ascorbic să fie produs spontan. La oameni și celelalte animale menționate, a apărut o mutație în gena GULO, iar enzima nu mai e formată.
Dozaj
Având în vedere că nu putem s-o producem singuri și putem s-o luăm din orice fruct sau legumă proaspătă, sau suplimente, se pune problema care este doza potrivită. Pentru a stabili dozajul, trebuie să analizăm celelalte animale producătoare sau nu de vitamina C.
Dacă e să comparăm consumul de vitamina C pe dieta standard, sau doza recomandată cu consumul sau producția celorlalte animale, diferența este colosală în defavoarea oamenilor. Prin comparație cu celelalte animale, chiar cele apropiate genetic de noi, primatele mari, omul este într-o deficiență mare de vitamina C pe dieta standard sau pe orice dietă practică.
Continuarea articolului e pe patreon, unde explic amploarea deficienței de vitamina C, care sunt cauzele ei, cum această deficiență produce un declin fizic lent și ce putem face să remediem problema.
Abonamentul la patreon costă doar 1$/lună prin care obții acces la zeci de articole trecute sau viitoare scrise doar pentru patroni. O contribuție mică mi-ar putea oferi mai mult timp pentru a mă documenta și scrie articole despre nutriție.
