Poate ai nevoie de o vacanță. Nu mă refer la un concediu, în care îți iei o pauză de la treburile pe care ești obligat să le faci pentru a supraviețui, timp în care faci alte treburi, din obligație personală, familială sau doar pentru a-ți distra mintea. Mă refer la o vacanță deplină, în care creierul tău nu mai este obligat să se concentreze pe timp îndelungat, pe o înșiruire de imagini, sunete și idei. În vremurile noastre, în care oricine are în buzunar o distracție continuă numită smartphone, este din ce în ce mai dificil să obții un timp de odihnă suficient pentru creier. Din această cauză, creierul funcționează des la o capacitate redusă, iar atunci suntem mai ușor de manipulat în a lua decizii greșite.

Creierul are două stări: cea implicită, de visare cu ochii deschiși și cea de focalizare, în care suntem concentrați să ducem o sarcină la bun sfârșit. Starea de visare cu ochii deschiși se numește implicită, pentru că este starea firească a creierului. În preistorie, momentele care necesitau o focalizare deplină a creierului erau puține pe parcursul zilei: atunci când căutam hrană, când vânam, când ne aminteam harta împrejurimilor, când ne luptam cu un trib advers sau când erau animale periculoase în zonă. În rest, strămoșii noștri erau relaxați, socializau, dormeau.

Cele două stări au un consum diferit de energie. Creierul consumă glucoză. În starea implicită consumă aproximativ 11 calorii/oră, iar în starea de focalizare consumă între 40 și 60 calorii / oră. În grame de glucoză, cantitățile sunt infime: 11 calorii înseamnă 2,5 grame, iar 40/60 calorii înseamnă 10/15 grame glucoză. O bomboană depășește necesarul de glucoză al creierului în starea implicită. Însă canalele de aprovizionare sunt problema. Chiar dacă în ficat și în sânge e destulă glucoză, aceasta nu poate susține consumul mare de resurse al unui creier focalizat.

Atunci când creierul rămâne fără glucoză, sistemul nostru trece în modul „pericol”. Sunt emise cortizolul (principalul hormon al stresului) și adrenalina. În această stare, obiectivul corpului e să se mențină în viață. Percepția organismului este că dacă am stat atât de mult timp concentrați, fără să fim capabili să ne odihnim, trebuie să fim într-o mare primejdie.

În vremurile noastre, avem pe parcursul zilei o interminabilă serie de evenimente care ne captează atenția. Cei mai mulți au un job, unde sunt nevoiți să-și vândă capacitatea de focalizare și abilitățile pentru un salariu. Apoi au o familie, pentru care trebuie să investească timp, resurse și concentrare. Mai au propriile pasiuni și hobbyuri, pentru care încearcă să-și facă timp în programul încărcat. Mai sunt canale web de televiziune (ex. Youtube) al căror sistem de sugestii este controlat de inteligența artificială (AI), pentru a maximiza timpii de vizionare. Mai sunt rețele de socializare, ce întrebuințează aceleași tehnici AI pentru a crea dependență și a deturna atenția.

Pentru că nu avem cum să separăm în totalitate aceste tipuri de activități, încercăm pe parcursul zilei să jonglăm cu ele. Unii cred că pot face mai multe lucruri în același timp, dar creierul nostru nu poate funcționa astfel. Pare că e multitasking, dar e o iluzie creată de schimbarea rapidă a focalizării de la o treabă la alta, ping-pong ce drenează rapid creierul de resurse. Nu e de mirare că starea implicită a creierului, de visare cu ochii deschiși, a devenit una excepțională.

Atât starea de visare cu ochii deschiși cât și cea de visare cu ochii închiși sunt indispensabile pentru funcționarea optimă a creierului. Orice sportiv știe că recuperarea face parte din programul de antrenament. Atunci când alergi, sprintezi sau ridici greutăți, stimulezi mușchii. Apoi, printr-o recuperare adecvată, odihnă, somn, nutriție adecvată, corpul devine mai eficient în timp. Creierul funcționează ca un mușchi. După o perioadă de concentrare, are nevoie de o perioadă de refacere.

Recuperarea inadecvată după perioade de focalizare duce în timp la complicații printre care o Rată a Variabilității Inimii (HRV) scăzută. HRV este parametrul care măsoară distanța dintre bătăile inimii. O variație prea mică indică o stare de epuizare a organismului, stres cronic și o funcționare inadecvată a mecanismelor interne de autoreglare. Când suntem sub presiune, HRV scade, iar atunci capacitatea cognitivă a creierului e redusă la nivelul reptilian.

Învățare

Suntem în era informației. Avem acces la orice fel de informație, dar nu putem folosi aceste informații decât dacă le învățăm. Câți dintre noi nu cunosc atâtea detalii despre cum să duci o viață mai bună, despre dietă, despre sport, despre familie, dar când ajung să le pună în practică, le uită? Se întâmplă pentru că toate aceste indicații au trecut doar pe la ureche, dar creierul nu le-a incorporat în propria rețea. Atunci când învățăm ceva nou, creierul nostru face conexiuni cu informații deja existente, dar aceste noi rețele trebuie învelite cu mielină pentru a facilita comunicarea rapidă între neuroni. Toate aceste legături sunt întărite în perioada implicită, de relaxare.

Vacanță Deplină

Așadar, ce zici de o vacanță deplină, în care să pui stop la informațiile care vin în cascadă din exterior și să-ți lași creierul să-și reîntărească legăturile, să se refacă? Asta ar însemna să renunți pentru o perioadă la orice activitate pe care ești obligat să o faci, fie că obligația vine din exterior sau dintr-un program personal autoimpus. Iar dacă anumite acțiuni sau idei îți distrag atenția, să nu te concentrezi pe ele, ci să le lași să treacă, fără să te agăți.

Practic

Eu chiar am nevoie de o așa o vacanță. Ultima astfel de vacanță a fost probabil acum 5 ani la refugiul buddhist și poate într-o anumită măsură postul de 23 de zile. Care sunt regulile unei astfel de vacanțe depline?

Somn suficient: Eliminarea surselor de lumină albastră după ce se lasă întunericul, astfel încât ora de culcare să nu fie împinsă către ore târzii. Sculare fără ceas.

Visare cu ochii deschiși: Eliminarea tuturor surselor de informații, calculatoare, telefoane, televizoare, radio, cărți. Plimbări, de preferat în natură, timp în care creierul să fie în starea implicită, de visare cu ochii deschiși.

Respirație ritmică: Focalizarea va fi cât mai mult timp posibil pe respirația ritmică (ex: 5 secunde inspirație, 6 secunde expirație), pentru inducerea organismului într-o stare de relaxare și creșterea HRV.

Relaxare fizică: orice program fizic aflat în desfășurare, alergare, mers la sală, va fi oprit în perioada vacanței. Singurele tipuri de mișcări, vor fi probabil plimbările lungi și mișcările relaxante de yoga (yin yoga). Evident, dacă corpul mă duce într-acolo, pot să și alerg, dar nu pentru că ar fi în „programul zilei”.

Alimentație bogată micronutrițional, slabă caloric și în carbohidrați: de când am renunțat la abordarea vegană, am reintrodus în alimentație o serie de alimente de care corpul meu avea nevoie demult: proteină animală, grăsimi saturate. În mod natural, consumul de carbohidrați a scăzut, iar corpul s-a relaxat. Până atunci, parcă simțeam o obligație să fac un efort fizic pentru a arde cantitatea mare de carbohidrați. Pentru relaxarea digestiei, voi mânca mai puțin în perioada vacanței, iar alimentele pe care mă voi concentra vor fi ouă, ficat de cod, pește crud (cod, macrou, somon, sardine), ulei de cocos. Va fi ca un post, adică voi avea mai puțină energie, doar că nu-mi voi consuma resursele interne de grăsimi saturate, vitamine și minerale.

Shikantaza: este un termen japonez care ar însemna „doar stai”, sau „ședere intenționată”. Ideea este concentrarea pe momentul prezent și pe ceea ce ai tot timpul cu tine: respirația. Atunci când apar anumite gânduri, trebuie să nu te atașezi de ele, să le lași să treacă. Poți elimina orice sursă de distracție externă, dar pe cea mentală nu ai cum s-o blochezi. Creierul tău va produce în continuu gânduri. Aceste gânduri sunt total aleatoare. Dacă ai încerca să pariezi pe ce fel de gânduri îți vor trece în următoarele 5 minute prin cap, ai pierde, pentru că nu știi ce gânduri vor fi și nu ești în control. Ceea ce poți face e să le lași să treacă. Creierul își face propriile conexiuni, iar unele gânduri îți apar în atenție, asta nu înseamnă că trebuie să te concentrezi pe ele, mai ales dacă nu au o relevanță în momentul prezent.

Notițe: Evident, mă aștept la o grămadă de idei interesante ieșite din această vacanță, dar pentru a nu le dezvolta, voi ține un carnețel la mine pentru notițe, urmând să-l citesc după terminarea perioadei.

Așteptări: Prin această vacanță încerc nu doar să-i dau creierului un răgaz pentru refacere și pentru a funcționa optim, dar doresc ca ulterior să incorporez mini-vacanțe în programul meu obișnuit.