Unde stau? când ajung la mama dracu 🙂
O întrebare firească pe care ți-o poți pune este „unde stau?”. Atunci când ajung într-o nouă țară străină, unde mă cazez? Pe vremuri, în România existau doar anunțuri în ziar, prin care puteai să găsești o gazdă. Mai existau agenții, care pentru un comision modic (jumătate din prima chirie 🙂 ) îți găseau ele o gazdă potrivită. În acele condiții, fiind străin, te puteai baza doar pe agenții, iar prețurile erau umflate considerabil, doar pentru că erai din altă țară.
Când eu am ajuns în Asia de Sud Est în 2013, a trebuit să citesc pe diverse forumuri, despre experiența altor nomazi: unde au stat, cât au plătit, care au fost condițiile. Apoi îmi notam adresa „casei de oaspeți” (guesthouse), încercam să discut prin email cu gazda (dar de obicei nu reușeam), după care mergeam direct acolo, sperând să găsesc camere libere și să fie totul ok.
O întâmplare simpatică a fost în Cambodgia, când am discutat cu gazda unui guesthouse, după care am ajuns în oraș, venind din Thailanda. Ajuns acolo, gazda mi-a prezentat camera, bucătăria și alte zone din guesthouse, după care m-a întrebat dacă am fost în București, văzând că am un tricou de la un maraton. Îi spun, „yeah, I’m from Romania”. La care el îmi spune în română „a, și eu”. Care erau șansele, ca o gazdă dintr-un oraș oarecare din Cambodgia să fie român? 🙂
Prin existența unei rețele precum Airbnb, lucrurile s-au schimbat dramatic. Acum poți să-ți închiriezi o casă, înainte de a ajunge în țara respectivă și totul să fie aranjat dinainte. Gazda îți trimite adresa și detaliile despre cum ajungi, iar tu nu faci decât să te prezinți acolo, luând un taxi sau un Uber (altă aplicație care a schimbat în bine viața de nomad). Firește, prețurile sunt mai mari decât dacă ai fi localnic și ai căuta prin resurse locale, dar banii în plus merită pentru liniștea ta de a avea totul asigurat dinainte.
