Sute de milioane de oameni la nivel mondial își vor liniștea înapoi. E vorba de o liniște artificială, pentru că în natură arareori poți găsi calmul sonor. Tinitusul este o problemă auditivă. Cei care sunt afectați, percep în urechi diverse zgomote pe care cei din jurul lor nu le aud.

Eu am făcut tinitus în 2013 (acum 6 ani), iar la mine se manifestă printr-un fâsssssâit care începe cu frecvența de 9000 hz (sunt atât de exact pentru că sunt muzician). Dacă sunteți familiari cu „hissss”-ul unui sistem audio imperfect, atunci când dai boxa mai tare și muzica e oprită, sau paraziții unui post de radio care vine pe unde lungi, cam asta aud eu tot timpul în urechi.

Ani de zile, asta a fost singura afecțiune constantă de care am suferit, și am fost de fiecare dată jenat să o menționez public. Vedeam tinitusul ca pe un eșec al stilului meu de viață. Evident tinitusul poate avea legătură cu dieta, dar sunt mulți alți factori care pot contribui. De exemplu:

  • boala Meniere;
  • probleme la joncțiunea maxilarului cu craniul;
  • accidente la cap sau la gât;
  • ateroscleroză;
  • tensiune mare;

45 de milioane de Americani, 13% din populație au Tinitus. Evident, nu toți sunt vegani, raw vegani sau frugivori. Deci o corelație cu dieta se poate face, dar pe alți factori. Genetic, eu am o problemă cu urechile, pentru că am niște canale foarte înguste și orientate în jos. Din această cauză, ceara produsă natural de ureche se adună în canale, în timp ce la alți oameni este eliminată. Bunicii mei aveau mai probleme cu auzul, iar eu, încă din liceu mergeam frecvent la ORL pentru a-mi curăța urechile. Problema s-a atenuat odată cu trecerea la raw veganism, pentru că urechile mele produceau mai puțină ceară.

Deocamdată nu există o cură pentru Tinitus, așa că internetul abundă în tot felul de rezolvări și evident, de șmecheri care doresc să profite de pe urma celor care nu mai rezistă cu zgomote constante în urechi. Pentru unii, este atât de deranjant zgomotul, încât preferă să se sinucidă, pentru a nu-l mai auzi.

La mine nu e atât de grav. Adică e neplăcut să-l aud tot timpul, dar nu mi-aș lua zilele, ca să nu-l mai aud. De fapt, de multe ori în meditație, îl iau ca punct de focalizare. Îi analizez fiecare frecvență, intensitate și fluctuație. Mă ține în prezent, în moment.

Din 2013, am căutat periodic o rezolvare și niciuna n-a mers, dar acum am descoperit în sfârșit o explicație logică în mecanismul tinitusului și un tratament din care simt îmbunătățiri și un progres.

Pentru că tinitusul meu era oarecum legat de ceea ce mâncam, într-o primă fază am luat în considerare ipoteza bacteriilor. M-am gândit că în urechea internă și-au făcut colonie niște bacterii, care răspund la creșterea zahărului în sânge, respectiv după o masă. Atunci ele încep să facă o petrecere și tinitusul e hărmălaia pe care o fac.

Așa că am încercat diverse metode, tincturi, substanțe, pe bază de usturoi, ceapă, iod, spirt, apă oxigenată, uleiuri esențiale de oregano sau de pin. Am luat o tură de antibiotice, atunci când mi-am pus implant dentar. Nimic n-a diminuat tinitusul.

Am încercat și un post de 23 de zile, în care orice posibilă bacterie din zona respectivă ar fi trebuit să fie moartă. Mă gândeam să continui postul până când dispărea tinitusul. Bine că n-am făcut-o, pentru că probabil aș fi murit eu înaintea tinitusului. După ce am terminat postul și am mâncat niște citrice, tinitusul era parcă mai puternic, mai bogat în sunete și mai dezlânat.

O altă ipoteză a fost că, fiind muzician, mi-am deteriorat celulele ciliate, niște structuri sensibile și micuțe, ca niște fire de păr. Mai ales la probe de sunet, din cauza unor sunetiști neatenți, se pot auzi în boxe niște microfonii puternici pe frecvențe înalte, care în timp pot deteriora sensibila ureche internă. Cum contextul meu muzical e foarte puternic ca volum de fiecare dată, e posibil ca de aici să fi apărut o deteriorare.

O altă posibilitate este un accident la gât. Când m-am apucat să alerg, am început să alerg în sandale, ceea ce presupune o formă perfectă. Doar că gleznele erau slabe. După vreo 5 km, trebuia să mă opresc. Odată, am alergat cu niște prieteni și mi-a fost jenă să le spun că mă doare glezna, așa că am alergat pe călcâi, ceea ce mi-a dat o grămadă de șocuri coloană, în zona gâtului. Mă gândeam că acolo ar fi putut să se fi întâmplat ceva.

Deficiența de B12, a fost un alt candidat în lista de probleme. Cum B12 se ocupă de refacerea nervilor, am presupus că refuzul suplimentării cu B12 în primii 2-3 ani de veganism ar fi putut duce la deficiențe. Deși am suplimentat masiv de atunci, nu am constatat o îmbunătățire în zona tinitusului.

Au fost bănuite și alergiile. Era o teorie că anumite tipuri de alimente produc tinitus într-o ureche, iar alte tipuri în cealaltă ureche. Pe la începuturi, teoria părea să se potrivească oarecum, pentru că tinitusul era încă fluctuant de la o perioadă la alta și de la o ureche la alta, dar apoi n-a mai fost nicio corelație.

Acum, după atâția ani de căutări, am descoperit în sfârșit o explicație compatibilă cu ceea ce simt și o abordare care dă rezultate convingătoare. Nu, tinitusul nu e rezolvat, dar pentru prima dată simt că îl pot controla și ceva din ceea ce fac îl afectează în vreun fel.

Este vorba de o combinație între pierderea auzului, modul în care creierul interpretează și modifică sunetele percepute, de felul în care insulina afectează metabolismul, de felul în care serotonina alterează funcțiile creierului și de rolul oxalaților în toată povestea. Cei care au fost vreodată în junglă, locul nostru de plecare ca specie, sau măcar într-o pădure temperată, au observat că nu există liniște, așa cum o ai atunci când stai între patru pereți acasă și vecinul de sus nu dă o petrecere, iar cel de lângă nu dă cu bormașina. Creierul încearcă să reconstruiască un peisaj sonor, așa cum crede că ar trebui să fie. Tinitusul aproape inaudibil într-un fond sonor de junglă, pentru că întregește sunetul, dar în liniște devine supărător.

Explicația e revelatoare și nu e importantă doar pentru cei cu tinitus, dar ar putea fi folosită ca o înțelegere a mai multor problemele din organism.

Am continuat articolul pe patreon cu explicația detaliată, schimbările în dietă și practicile fizice ce funcționează.

https://www.patreon.com/posts/27860769

Abonamentul cel mai mic la Patreon costă doar 1$/lună, primind acces la zeci de articole publicate doar acolo. O mică contribuție mi-ar oferi o independență mai mare, pentru a mă documenta și a scrie mai multe articole despre stilul meu de viață. Mulțumesc.

Pin It on Pinterest