Thailanda, te iubesc – partea a V-a

continuarea părții a IV-a

În jurul insulei Koh Samui sunt multe alte insule: două mai mari, Koh Pha Ngan (se pronunță co phanian), Koh Tao și altele mai mici, nelocuite. Ele au început să fie frecventate de turiștii nemulțumiți că Samui a devenit prea aglomerat și comercial. Lesne de înțeles, acestea sunt mai mici, mai puțin dezvoltate și mai sălbatice în comparație cu Samui. Sunt locul perfect, dacă dorești să te deconectezi și mai mult de civilizație.

În timpul șederii noastre în Koh Samui, eu și Costin ne-am hotărât să ne luăm o vacanță în Koh Pha Ngan. Da, o vacanță în vacanță! Așa că am luat feribotul din Big Buddha Beach și am ajuns în 30 de minute pe cealaltă insulă. Am luat apoi un tuk-tuk până pe plaja Haad Rin, cea mai populară așezare a locului. Acolo se ține înainte de fiecare lună plină Full Moon Party.

Similar cu Samui, Koh Pha Ngan este acoperită în întregime de o junglă deasă, iar drumurile prin junglă sunt abrupte și întortocheate. Șoferii conduc nebunește și chiar glumeam cu Costin că trebuie să ai o condiție fizică bună pentru a nu cădea din mașină. O modalitate mai lentă, dar mai frumoasă și mai simplă de a ajunge la diferitele plaje este cu barca cu motor, așa că am închiriat una pentru a merge la căderile de apă de la Than Praphat.

Proprietarul bărcii era un austriac pe nume Jurgen, cu care ne-am împrietenit. El era stabilit de 10 ani în Thailanda și ne-a oferit multe informații utile despre insulă, dar și despre viața în Thailanda în general. De exemplu, dacă te îndepărtezi de țărm și mergi mai spre interiorul insulei, poți găsi vile de închiriat cu 100$/lună, sau dacă vrei să faci o afacere în Thailanda, e bine să te însori cu o thailandeză și să-ți iei un partener de afaceri din familia ei. Cu barca am trecut pe lângă plaje sălbatice, izolate, neconectate prin șosele, doar pe apă. Sunt impresionant de frumoase. Acolo s-a filmat filmul „The Beach”. Unele aveau doar câteva barăci de pescari, altele aveau o terasă de câteva mese și câteva case.

Pe plaja la care ne-a dus Jurgen erau doar doi oameni. Un tip care vindea la terasă și un amic de-al lui. Am lâncezit pe acolo o vreme, cu o nucă de cocos proaspătă în față, ascultând Bob Marley, încercând să-mi imaginez cum ar fi să trăiești pe acea plajă zi de zi. Apoi am plecat prin junglă spre căderile de apă. Drumeția prin junglă e solicitantă fizic. Terenul e accidentat, vegetația deasă, căldura mare, diferență considerabilă de nivel și trebuie să fii tot timpul atent la animale periculoase. Șarpele King Cobra este letal. Din fericire evită contactul cu omul, dar dacă se simte încolțit poate ataca. Căderile de apă arată spectaculos și acolo am făcut toți baie să ne răcorim. Apa e ceva mai rece decât cea din mare, dar tot caldă, dacă e s-o compari cu cea din munții de la noi.

Seara am revenit în Haad Rin în căutarea cluburilor locului. Plaja era plină de terase romantice, muzică în soft, lampioane, lumină obscură. Eu și Costin am fost de acord că e locul perfect unde să-ți aduci iubita, înainte să o ceri de nevastă, deci nu era de noi. Așa că l-am pus pe un șofer de tuk-tuk să ne ducă într-un club mai sălbatic și chiar asta am primit. Omul ne-a dus pe undeva în afara localității, la un club demn de Twin Peaks. Locul arăta ca și cum ar fi fost părăsit, dărăpănat, cu mese de biliard distruse. Eram singurii clienți și fetele de acolo se bucurau așa tare că am ajuns, de parcă n-ar mai fi văzut clienți de multă vreme. Dar ne-am distrat excelent acolo. A fost una dintre cele mai interesante seri.

A doua zi a fost Full Moon Party, la care eu am dormit. Nu agreez muzica tip „bum-ți bum-ți”, iar dimineața pe la 6 aveam de prins un răsărit de soare, plaja fiind îndreptată spre est. Koh Pha Ngan a fost locul cel mai atractiv dintre toate cele în care am stat în Thailanda. Cu siguranță mi-ar face plăcere să mă reîntorc acolo și să stau mai mult.

continuarea în partea a VI-a