Thailanda, te iubesc – partea a III-a

continuarea părții a II-a

Zilele treceau greu în Thailanda. O spun cu bucurie. Pentru mine, timpul se dilată în vacanțe. Totul devine mai lent. Asta se întâmplă din două motive. În primul rând, pentru că sunt într-un loc complet nou ce-mi stimulează atenția la fiecare pas. Fiecare moment devine unul demn de luat în seamă, așa cum ar trebui. În al doilea rând, sunt scos din rutina zilnică, aceea în care trebuie să fac ceva. În vacanță doar exist și sunt mulțumit eu cu mine.

O zi obișnuită în Patong începea cu o sesiune de yoga pe acoperișul clădirii. Apoi un drum la piață pentru aprovizionarea cu fructe. Erau atâtea fructe noi de încercat: rambutan, mangosteen, mango galben, custard apple, longan, star fruit, dragon fruit sau tamarind. După micul dejun, plecam la o plimbare lungă pe plajă și prin stațiune. Nu-mi place să stau întins pe un șezlong. Am prea multă energie. La plajă ori merg, ori alerg. Până la urmă l-am convins și pe Costin să abordeze ideea de „plajă activă”. Făceam plimbări împreună foarte des și mai târziu, când ne-am mutat în Koh Samui, au devenit zilnice, lungi de aproximativ 15 kilometri.

După amiaza mergeam la un restaurant să mâncăm. Aveam întotdeauna opțiunea „fructe proaspete” în meniu sau „fresh de fructe”. În Patong poți găsi cele mai diverse tipuri de mâncare, pentru toate gusturile: bucătărie italiană, mexicană, chinezească. Să găsești ceva tradițional românesc ar putea fi mai greu, dar se poate găsi ceva echivalent. Mâncărurile thailandeze sunt foarte picante. Ardeii iuți de acolo sunt printre cei mai iuți din lume și sunt folosiți din abundență. Așa că atunci când comandați ceva și sunteți întrebați „vreți să fie puțin picant?”, spuneți „NU!”. Mâncarea e oricum picantă încă din gătire. Ceea ce vrea să însemne „puțin picant” e dacă să mai adauge niște picanterii la ea. Cred că acest stil alimentar picant în zonele calde este necesar pentru sterilizarea bacteriilor din carne. La acea temperatură și fără o refrigerare adecvată, carnea se strică rapid și atunci este mai sigur să pui un pumn de chilli în tigaie în timp ce o gătești.

Seara ieșeam pe Bangla Road în căutarea unui club interesant unde să ne așezăm. Între toate stilurile de muzică, era și un club în care se cânta blues. Costin știa de el, așa că am fost de câteva ori acolo, cântând alături de trupa rezidentă, condusă de un tip foarte simpatic: Moody Paul. Am făcut schimb de experiență despre situația industriei muzicale din țările noastre și a fost distractiv când ne-a întrebat de ce religie suntem. Noi i-am zis că suntem buddhiști, iar el ne-a zis că e penticostal. Europeni buddhiști și asiatici creștini: iată o întâlnire cu adevărat interesantă.

Cel mai sănătos mod de transport în stațiune este pe jos, pentru că localitatea este suficient de mică pentru asta. Altfel, sunt opțiuni motorizate contra cost. Cea mai utilă ar fi tuk-tuk-ul. Un fel de mini-camionetă în care pasagerii stau în spate, pe niște bănci, în aer liber. Unele tuk-tuk-uri sunt dotate cu sistem audio performant, și jocuri de lumini. Călătoria devine astfel o petrecere ambulantă foarte plăcută. Se poate închiria o motoretă/scuter. E utilă când stai mai departe de plajă și nu vrei să mergi pe jos. În Patong nu am avut nevoie, dar în Koh Samui am închiriat una, pentru că distanțele erau mult prea mari. Varianta cea mai elegantă sunt taxiurile, niște mașini mari confortabile și spațioase, cu aer condiționat și cu un șofer care e gata să te ducă oriunde și să te și aștepte, pentru prețul negociat.

De câteva ori am ieșit din Patong. Costin avea câteva locuri faine să-mi arate. Priveliști frumoase, drumuri cu mașina prin junglă, pe șosele cu înclinații imposibile, plaje private. Cel mai mult mi-a plăcut în Kata Karon, o stațiune vecină Patongului, dar mai liniștită, cu o plajă mai frumoasă. Avea cel mai fin nisip pe care l-am văzut vreodată. Locul era cunoscut ca având valuri mari, așa că am încercat să fac prima oară surf. E un sport greu și fără o ghidare prealabilă n-am reușit să călăresc valurile, dar m-am ales cu un exercițiu fizic pe cinste.

Europa mi se părea atât de departe. Mai vizionam Turul Italiei la ciclism, vedeam zăpadă pe unde treceau rutierii și mi se părea suprarealist. Ziua Vesak, un eveniment important ne-a prins în Patong. Buddhiștii sărbătoresc atunci nașterea, moartea și iluminarea lui Buddha. Toate cluburile sunt închise și vânzarea alcoolului în orice magazin e interzisă. Stațiunea devine brusc mai sobră, dar asta doar pentru o zi, după care nebunia reîncepe. În acea zi am fost la templul Buddhist din oraș. Din păcate, ne-am mișcat prea greu, am sosit târziu și procesiunea se terminase deja.

continuare în partea a IV-a