Tâmpenii Carnivore, Tâmpenii Vegane, o comparație

În primii mei ani de veganism, am fost expus la o cantitate apreciabilă de tâmpenii. Câțiva guru cu o capacitate mare de convingere, abili în dezvoltarea poveștilor, m-au făcut să cred într-o serie de mituri, pe care le-am demascat mai târziu, după ani de zile de cercetare prin studii și cărți. Avantajul este că acum sunt complet imun la tâmpeniile carnivore. De ce e un avantaj? Pentru că tâmpeniile carnivore îți pot deteriora sănătatea mai repede decât tâmpeniile vegane.

Pentru cei care nu știu, dieta carnivoră este la modă acum, cu o creștere bruscă. Am vorbit într-un alt articol despre motivele acestei creșteri spectaculoase. Dieta carnivoră vine ca o contrapondere la dieta vegană. O serie de vegani, nemulțumiți de starea lor de sănătate, n-au introdus doar câteva alimente de origine animală în dietă, ci au sărit direct în partea cealaltă, în zona carnivoră, excluzând complet plantele. După cum veți remarca, dieta carnivoră este exact opusul dietei vegane. Toată filosofia vegană este inversată. Ce susțin adepții dietei carnivore:

1. Oamenii sunt carnivori, prădători alfa și au rolul de a controla populația celorlalte animale, de pe treptele inferioare ale lanțului trofic. (Varianta Vegană: oamenii sunt animale erbivore. Oamenii nu pot vâna în natură, fără unelte, cu mâinile goale).
2. Oamenii ar trebui să consume doar carne. Este hrana lor specifică. (Varianta Vegană: oamenii nu pot consuma carne. Dacă o consumă, aceasta putrezește în colon, producând cancer).
3. Oamenii au un sistem digestiv similar cu cel al unui câine. Celelalte primate pot consuma plante pentru că au un sistem digestiv diferit, de o altă lungime, cu alte enzime și de fapt, ar consuma doar carne, dacă ar fi capabile. (Varianta Vegană: oamenii au un sistem digestiv similar cu al primatelor, deci sunt animale erbivore).
4. Plantele nu doresc să fie consumate, iar pentru că nu se pot apăra ca animalele, au o serie de substanțe nocive și antinutrienți, pentru a otrăvi animalul care le consumă. (Varianta Vegană: animalele simt durerea la fel ca oamenii, deci nu trebuie omorâte).
5. Oamenii nu pot digera plante (Varianta Vegană: oamenii nu pot digera carne).
6. Eschimoșii și maasaii sunt exemple contemporane pentru filosofia carnivoră (Varianta Vegană: cele mai longevive populații de pe glob au o dietă bazată pe plante).

Să le luăm pe rând, după ce ne dăm ochii peste cap de câteva ori 🙂 .

Nivelul Oamenilor în Lanțul Trofic

Lanțul trofic clasifică organismele vii după relațiile lor de hrănire și poate avea între 3 și 5 verigi, rareori mai mult. Prima verigă este cea a producătorilor, de obicei plantele, cu rolul de a transforma materia anorganică în cea organică. Ultima verigă este cea a descompunătorilor, microorganisme ce transformă materia organică înapoi în cea anorganică. Veriga a doua este cea a erbivorelor, animalele care se hrănesc cu plante. Acestea se pot împărți mai departe în frugivore, granivore sau nectarivore, după partea din plantă cu care se hrănesc în special. A treia verigă este acoperită de consumatorii secundari, care se hrănesc cu alimente de origina vegetală sau animală (omnivore), iar a patra verigă este acoperită de carnivore.

1. plante
2. erbivore
3. omnivore
4. carnivore
5. bacterii, ciuperci

După tipul de alimentație pe care îl are, se poate calcula cu exactitate poziția unui animal în lanțul trofic. De exemplu un erbivor care consumă o mică parte de alimente de origine animală poate avea un nivel de 2,35. În mod natural, oamenii nu sunt nici pe departe în vârful lanțului trofic, alături de carnivore. Capacitățile omului de a obține hrană de origine animală în natură, fără unelte specifice, sunt reduse. Mai degrabă poate fi victima unor prădători alfa.

Nici dacă folosesc unelte și tehnologie, oamenii nu se apropie de nivelul prădătorilor alfa. Un studiu din 2013 a calculat nivelul trofic uman (NTU) ca fiind 2,21. Chiar dacă scoatem din calcul țările India și China, cu o populație numeroasă ce se hrănește preponderent vegetarian, NTU crește doar până la 2,31. Sunt unele zone cu un nivel mai ridicat, de exemplu Mongolia sau țările nordice, în care NTU poate ajunge la 2,6. În comparație, balenele ucigașe sau urșii polari ajung la un nivel trofic de 5,5 în acest clasament. Cu toată tehnologia, oamenii sunt la un nivel trofic similar cu cel al porcilor sau al hamsiilor. E nevoie de milioane de ani de evoluție pentru a ajunge în vârful trofic, nu poți parveni. Dacă urmărim cu atenție orice prădător alfa, vom observa că are o grandoare, o măreție, o liniște, o relaxare, pe care omul nu o are în mod natural: leul, crocodilul, lupul, rechinul tigru, vulturul auriu. Omul e un erbivor cu ceva pretenții de omnivor.

Pe de altă parte, omul nu este nici un animal complet erbivor. În alimentația sa și-au făcut loc alimente de origine animală, iar sistemul său digestiv s-a adaptat astfel încât să beneficieze de densitatea nutrițională din aceste tipuri de alimente.

„Omul Carnivor”

Cum de omul a ajuns carnivor, când toate animalele din familia sa evolutivă sunt frugivore, e un mister, dar o certitudine clară pentru cei care susțin dieta carnivoră. Familia ominidelor include urangutanul, gorila, cimpanzeul, bonobo și omul. Toate ominidele sunt frugivore, iar hrana lor speculează o plajă largă de tipuri de alimente din zona tropicală: fructe, frunze, insecte, rășină, tulpini, vertebrate mici. Nu există nicio ominidă carnivoră. De fapt, trebuie să căutăm mult mai sus în clasificare, să trecem de infraordin, de subordin și să ajungem la ordinul primatelor, unde există un singur exemplu carnivor: o primată numită Tarsier, ce se hrănește în special cu insecte, ocazional cu păsări, șerpi, șopârle și lilieci.

Este imposibil ca într-un timp atât de scurt, oamenii să-și fi schimbat sistemul lor digestiv atât de mult încât carnea să devină un aliment de bază, chiar exclusiv, în timp ce la celelalte specimene din familie, carnea a rămas un aliment ocazional. După cunoștințele mele, nu există specii de animale care aparțin aceleași familii, cu diete complet diferite. De exemplu, vaca aparține familiei Bovidae. Toate speciile din familia Bovidae sunt erbivore (bizon, antilopă, gazelă, oaie, capră, căprioare). Nu există o bovidae carnivoră.

Sistemul digestiv al oamenilor

Sistemul digestiv al oamenilor e apropiat de cel al primatelor, dar a evoluat diferit, fiind specializat în alimente dense caloric, slabe în fibre. Omul are un intestin subțire de o lungime relativ dublă față de cel al primatelor și un colon de o lungime de două ori mai mică decât cel al primatelor. Asta arată că primatele au o mai mare capacitate de a obține nutrienți prin fermentarea fibrelor în colon. Acolo găzduiesc o populație bacteriană ce produce acizi grași și diverși micronutrienți, absorbiți apoi în organismul primatei. Oamenii trebuie să se bazeze pe un aport direct, din exterior, prin intestinul subțire, pentru a obține acești nutrienți. Omul nu poate rezista ani de zile pe o dietă crudivoră plantivoră, pentru că nu are nici bacteriile, nici enzimele și nici lungimea colonului pentru a extrage nutrienții din acele tipuri de alimente.

Asta însă nu înseamnă că și-a schimbat complet abordarea nutrițională, trecând la abordarea carnivoră. Sistemul digestiv al omului e perfect echipat pentru a procesa plante (fructe, verdețuri, semințe, tulpini), doar că omul trebuie să completeze nutriția din plante cu alimente dense nutrițional, gătite sau/și de origine animală. Oamenii pot consuma doar carne, la fel ca un carnivor, dar asta ar însemna să refuze în mod arbitrar o serie de tipuri de alimente pentru care sunt perfect echipați, riscând astfel deficiențe nutriționale.

Antinutrienții din plante

Adepții dietei carnivore pun un mare accent pe antinutrienții din plante, ca fiind un motiv întemeiat pentru ca acestea să nu fie consumate. Sunt o serie de antinutrienți ce ar trebui eliminați pe cât posibil, mai ales de către cei cu probleme gastrice:

1. Acid fitic – este probabil cel mai cunoscut antinutrient, prezent în cereale, leguminoase, nuci și semințe. El se leagă de o serie de nutrienți (fosfor, cupru, fier, magneziu, zinc), împiedicând absorbția. Studiile arată că acidul fitic poate împiedica până la 80% absorbția de zinc și fosfor, și cu până la 40% absorbția magneziului. Acidul fitic inhibă acțiunea enzimelor digestive amilază, tripsină și pepsină, producând probleme gastrice
2. Gluten – e o proteină foarte greu de digerat de către organismul omului, contribuie la sindromul intestinului permeabil, la reacții alergice și probleme cognitive.
3. Taninuri – inhibă enzimele digestive, poate cauza deficiențe și probleme gastrointestinale.
4. Oxalați – se găsesc în număr mare în spanac matur, nuci și unturi de nuci, rubarbăr, semințe de susan sau soia. Prezența oxalaților transformă plantele într-o proteină de „calitate slabă”.
5. Lectine – Pot supraviețui digestiei, iar apoi pot penetra celulele din pereții intestinului, producând o reacție autoimună, o schimbare a florei intestinale și împiedicând absorbția nutrienților.

Însă acești antinutrienții nu sunt prezenți în toate alimentele de origine vegetală, cel puțin nu într-o cantitate ce poate pune probleme. Organismele noastre au evoluat în așa fel încât să poată face față unei cantități mici de antinutrienți. Fructele sau frunzele tinere au prea puțini antinutrienți pentru a produce probleme. Alimentele mai problematice sunt leguminoasele, cerealele integrale, nucile și semințele. Acestea necesită o preparare specială pentru a fi consumate. De exemplu, pentru a reduce cantitatea de lectine din leguminoase, trebuie gătite la oala sub presiune. Cerealele integrale trebuie să fie procesate astfel încât să fie eliminată fibra, iar nucile și semințele trebuie să fie înmuiate și eventual fermentate, dar cel mai sigur e să fie și ele gătite la oala sub presiune.

Așa cum carnivorii susțin că plantele sunt ființe inteligente și au produs acei antinutrienți pentru a se apăra, veganii susțin că animalele simt durerea la fel ca oamenii, deci nu ar trebui să fie omorâte. Acesta nu e un argument pentru a cruța animalele, dar nu și plantele. Omenii sunt animale, deci pot înțelege durerea, frica, atașamentul și alte simțuri pe care le au alte animale. Aceste simțuri nu există în plante, dar poate în plante sunt alte simțuri pe care noi nu le putem detecta sau înțelege, tocmai pentru că nu suntem plante. Plantele sunt tot niște ființe, iar viața lor nu este mai puțin importantă decât cea a animalelor.

Oamenii nu pot digera plante – Oamenii nu pot digera carne

Dacă citești un articol carnivor, înțelegi că oamenii nu pot digera plante, absolut niciuna. Apoi citești un articol vegan și afli că omul nu poate digera carne și că poate eventual s-o țină în colon, să putrezească acolo. Bun, dar aer? Aer poate digera omul? 🙂

Atunci când carnivorii spun că omul nu poate digera plante, se referă la faptul că oamenii nu pot digera fibră. De exemplu vaca, consumă o grămadă de iarbă, dar nu o digeră ea. Are o populație numeroasă de bacterii în sistemul digestiv care digeră iarba pentru ea și astfel vaca obține o cantitate apreciabilă de grăsime saturată, pe care o depozitează sau o pune în lapte, pentru a o transfera vițelului. Oamenii, spun carnivorii, nu au această capacitate bacteriană, de a digera plante. E o jumătate de adevăr.

Deși colonul oamenilor este de două ori mai mic decât al primatelor, acest colon există și e funcțional. Dacă o gorilă consumă în medie aproape 300g de fibre zilnic din cele 18kg de vegetație, asta înseamnă că omul ar putea consuma, cel puțin în teorie, măcar 80-100g de fibre. Dacă omul ar renunța la obiceiurile moderne care-i deranjează flora (alcool, cafea, condimente, fumat), ar putea avea o populație bacteriană ce se poate hrăni cu acea cantitate de fibră, producând nutrienți utili organismului.

Doar că în realitate, majoritatea oamenilor au sisteme digestive făcute praf din cauza alimentației standard și a stilului de viață modern și nu pot procesa fibra în cantități mari. Din această cauză, mulți nu se descurcă pe o dietă vegană sau raw vegană, bogată în fibre.

Atunci când veganii îți spun că oamenii nu pot digera carne, e total eronat. Atuncii când veganii mai educați îți spun că omul are nevoie de vreo 8 ore pentru a digera carne, e adevărat. Dar asta se întâmplă pentru că în acea bucată de carne sunt foarte mulți nutrienți pentru care organismul are nevoie de timp pentru a-i extrage pe toți. La polul opus, fructele și frunzele sunt digerate rapid. Se extrage sucul, fibra este împinsă prin intestine, unde poate fi consumată de niște bacterii, și gata, s-a terminat.

Eschimoșii și Maasaii

Nu durează mult într-o discuție cu un carnivor până când e dat exemplul eschimoșilor și al maasailor. Aceste două populații se hrănesc aproape exclusiv cu alimente de origine animală. Dar de ce ar lua cineva aceste două populații ca etalon pentru o nutriție adecvată?

Eschimoșii trăiesc într-un mediu extrem de dur, unde nu au acces decât la carne de focă, urs polar, balenă sau pește. Poate ar mânca și alte alimente, dacă mediul le-ar oferi ocazia. Carnivorii punctează lipsa de boli cardiovasculare printre eschimoși, dar ce omit să menționeze e că speranța de viață a eschimoșilor e de doar 45 de ani (populația Chukchi). Ei nu trăiesc suficient de mult pentru a dezvolta probleme cardiovasculare. De fapt nu trăiesc suficient de mult pentru a dezvolta niciuna dintre bolile care-i macină pe bătrânii de peste 60 de ani din zonele dezvoltate.

Tot o speranță de viață de 45 de ani o au și maasaii, un trib celebru din Tanzania și Kenya. Ei se hrănesc doar cu lapte, sânge și carne, stil alimentar ce se pretează la mediul în care trăiesc (tufărișuri) și la stilul lor de viață seminomad. Sunt un trib puternic, cu oameni înalți și în formă, dar asta nu e suficient pentru a propune abordarea stilului lor alimentar. Nu toți oamenii sunt descendenți ai triburilor pastorale și doar o mică parte din oamenii de pe glob pot tolera laptele după vârsta de 6-7 ani.

La polul opus, veganii susțin că în așa numitele zone albastre, Okinawa (Japonia), Sardinia (Italia), Icaria (Grecia), Nicoya (Costa Rica), oamenii au o dietă bazată pe plante și au cea mai mare longevitate. Doar că ei pun accentul doar pe aspectul vegan și uită apoi că populațiile sunt aproape vegane, nu exclusiv vegane. Aproape vegan nu înseamnă vegan. Toate aceste populații includ în alimentație ceva de origine animală. Dacă menționezi aceste populații, trebuie să accepți că în Sardinia și Grecia se consumă lactate și pește, că în Okinawa se consumă carne de porc, că în Nicoya se consumă ouă la micul dejun și mai multă carne decât în celelalte zone albastre.

Calea de Mijloc

Atât dieta carnivoră cât și cea vegană au beneficii, dar pe termen mediu spre scurt. Dieta carnivoră e utilă pentru persoanele cu sisteme digestive problematice. Alimente de origine animală (ficat și alte organe, măduvă, grăsime saturată), cuplate cu enzime digestive, betaină HCL și pepsină, pot ajuta la regenerarea țesuturilor și refacerea stocurilor de vitamine liposolubile. Dieta vegană, în special cea raw vegană, este utilă pentru detoxificarea organismului, ridicând presiunea digestivă de pe organe, oferindu-le răgazul de a face curat prin organism și de a elimina mizerii adunate în timp.

Dieta carnivoră și dieta vegană sunt unelte, ce pot fi folosite cu succes pe termen scurt, eventual mediu, de cei care-și cunosc suficient de bine corpul și sunt educați în nutriție. Prelungirea nejustificată pe termen lung a celor două stiluri alimentare, pe motive ideologice, refuzând oportunități nutriționale adecvate pentru organism, nu va face decât să ducă la deficiențe și la o deteriorare treptată a performanțelor fizice și intelectuale.

Vitamina C

Cel mai simplu argument împotriva dietei carnivore este vitamina C. Carnivorii încearcă să explice cum pe dieta carnivoră sunt ceva urme de vitamina C prin ficat, atunci când acesta e consumat crud, doar că oamenii nu au nevoie de urme, au nevoie de 2000 mg de vitamina C. Am vorbit pe larg într-un articol precedent despre defectul genetic al oamenilor, prezent și la celelalte primate, prin care și-au pierdut capacitatea de a produce intern vitamina C, fiind astfel dependenți de aportul extern. După câteva calcule, în care se iau în considerare câtă vitamina C consumă celelalte primate și câtă vitamina C produc animalele care pot produce vitamina C, am stabilit că omul are nevoie de 2000mg de vitamina C, iar nevoia poate crește când omul este sub stres sau organismul este inflamat. Carnivorii în schimb încearcă să explice cum recomandările pentru vitamina C de 100mg sunt prea mari și cum omul se poate descurca și cu o cantitatea mai mică de atât, atunci când e pe o dietă carnivoră.

Dieta Frugivoră

Dacă tot am vorbit despre cele două diete, este corect să o menționez și pe cea pe care o folosesc eu, dietă ce poate părea extremistă pentru majoritatea populației. Dieta frugivoră este foarte apropiată de cea a primatelor, dar adaptează sursele de hrană la posibilitățile urbane moderne:

Tipuri de alimente principale:
Fructe – foarte ușor de digerat, fructele hidratează și vin cu o mare parte din nutriția și micronutriția necesară organismului.
Verdețuri (frunze tinere sau iarbă de grâu) – slabe caloric, completează nutrițional fructele. Iarba de grâu în special e o bombă nutrițională, plină de B-uri și seleniu.
Carne – e o sursă importantă de proteine (cu un profil adecvat de aminoacizi), de omega 3, de vitamine liposolubile și de minerale. Aleg de obicei carnea de pește.

Dieta nu trebuie să fie strictă, se pot alege ocazional alte tipuri de alimente, pentru completări.

Alimente care se exclud de pe dieta frugivoră:
Cereale: slabe nutrițional, în comparație cu fructele, pot produce probleme digestive. Am vorbit într-un alt articol despre cum cerealele au servit mai mult elitele în istorie, decât omul de rând.
Leguminoase: dacă nu sunt atent preparate, pot produce un dezastru digestiv. Peștele e o sursă mai potrivită de proteine.
Lactatele: pentru cei care pot tolera lactoza, laptele crud sau fermentat, provenit de la animale tratate frumos, poate fi o sursă validă de nutrienți, altfel este un aliment problematic.