A doua zi din provocarea „7 zile, 7000m urcare pe munte, cu pepeni”, m-a găsit pe Tâmpa. Am început prea abrupt cu tura de ieri din Piatra Mare, așa că azi m-am gândit să fac o tură mai ușoară, de recuperare. Muntele Tâmpa a fost practic muntele din spatele blocului, pe tot parcursul copilăriei mele. Îmi amintesc și acum cum luam un cuțit mare de bucătărie și încercam să-l folosesc ca pe o macetă, croindu-mi drum prin pădurea deasă. Mă mir că nu m-am întâlnit cu vreun urs.
Traseu:
Urcare pe Treptele lui Gabony;
Coborâre pe Drumul Serpentinelor;
Urcare pe Drumul Cavalerilor prin șaua Tâmpei, până în vârf.
Coborâre pe Drumul Forestier, spre Răcădău.
Plimbare pe aleea de sub Tâmpa:
Date tehnice:
Distanță 9.3km
Timp efectiv 2:00 ore
Ascensiune 563m
vezi mai multe pe strava
Am mers pe aproape toate traseele de pe munte, încercând să fac o ascensiune totală cât mai mare, dar degeaba. Am strâns doar 560m. E totuși un munte mic. Am pornit urcarea de pe Dealul Melcilor, apoi am intrat pe Treptele Gabony. Aceste trepte sunt abrupte și te solicită la maxim, dacă vrei să le urci rapid. Urcarea se termină în poenița de pe creasta Tâmpei, locul chel, care se vede din cartierele Răcădău sau Astra. Drumul merge apoi pe creastă până la Restaurantul Panoramic (sau Paranomix cum îi zicea fiu-miu când era mic). Aici, cei mai puțin sportivi și mai gurmanzi pot să bea o bere, să mănânce o friptură, iar apoi să ia telecabina până jos.
Eu am plecat mai departe în coborâre pe Drumul Serpentinelor, probabil cea mai folosită rută pentru urcarea pe jos. Apoi am început să urc din nou pe Drumul Cavalerilor, până în Șaua Tâmpei. De aici am urcat până în vârf, unde am făcut poze pe o vreme foarte bună. Am coborât din nou în șa, am luat-o pe drumul forestier spre Răcădău și, după o plimbare pe drumul de sub Tâmpa, am ajuns de unde am plecat.
Muntele Tâmpa este foarte frecventat de turiști sau de Brașoveni, mai ales la sfârșit de săptămână. Faptul că există și o telecabină, face facilă urcarea pe vârf. Din această cauză, montaniarzii experimentați ocolesc acest munte. Este totuși frumos. Încerc de fiecare dată să-l văd ca și cum l-aș cunoaște pentru prima oară. Este declarat rezervație naturală. Pe el trăiesc multe specii de animale: urși, vulpi, lupi, râși, o mare varietate de fluturi, păsări. E acoperit de aluni, carpeni, fagi, frasini și unele plante rare: crucea voinicului sau obsiga bârsană. Drumurile sunt în mare parte acoperite de pietre ascuțite ceea ce face mersul și mai ales alergatul destul de dificil. Orice moment de neatenție poate duce la o accidentare.
Salutare Caline! Frumoasa tura. Nu vreau sa fiu carcotas, dar cred ca ai facut cateva confuzii: Saua Tampei nu e cea descrisa de tine, e ce numesti tu Poiana Stechil. Poiana Stechil e situata mai catre Postavaru. Poate ma insel
așa e, trebuie să modific 🙂 merg de așa mult timp pe muntele ăsta că nici nu m-am obosit să rețin denumirile 🙂