Deunăzi, priveam calm cum un prieten încerca să omoare o muscă în mașină. „E în față!”, „E în spate!”, poc, trosc, „ah, n-a murit!”. Am deschis geamurile. Degeaba! Musca nu se dădea nici moartă, nici plecată. Mă gândeam, cât timp pierdut, câtă frustrare inutilă pe prietenul meu. Și asta pentru ce? O mică gâdilare pe piele, atunci când insecta se așează pe tine.
E vorba de acel moment al contactului, explicat în Buddhism. Atunci când ești ignorant în momentul contactului, mintea ta o ia razna și creează o nouă entitate, un nou și temporar „EU”. O simplă gâdilare pe piele nu poate să-ți creeze atât de mult disconfort, atunci când mintea este calmă și urmărește detașată ceea ce se întâmplă. Când mintea este tulburată de iluzii, lăcomie și ură, contactele cu exteriorul sunt doar o scuză pentru ceea ce s-ar fi întâmplat oricum înauntru.
Orice moment este important, indiferent cât de banal ni se pare. Te poate enerva o carte care nu stă cum trebuie în bibliotecă, o mașină de poliție care trece pe stradă sau că banca te-a taxat mai mult decât trebuie. În interiorul tău se întâmplă exact același lucru.
Când am fost în refugiul Buddhist, nu aveam voie să omorâm alte animale, nici măcar țânțari. Ni s-a spus că atunci când avem astfel de porniri, să urmărim ce se întâmplă în mintea noastră. După ce am practicat această non-violență timp de 10 zile, am găsit-o extrem de relaxantă și de eficientă în ceea ce privește timpul câștigat.
Există persoane care nu pot lucra într-o cameră atunci când bâzâie o muscă. Se ridică, o pândesc, o gonesc, o așteaptă. De multe ori e o scuză, pentru că mintea este atât de încărcată, încât nu se poate concentra la ce are de făcut. Treaba pe care urmează să o facă este probabil atât de copleșitoare, încât trebuie să găsească o scuză pentru a întârzia un pic startul. Inutila urmărire a unei insecte inofensive este alibiul perfect.
Aproape de junglă, dacă se punea o muscă pe tine, o puteai goni, dar de ce să te deranjezi? Peste 2-3 secunde se punea pe tine altă muscă. Pierdere de timp. Aspectul muștei deranjante se poate extrapola spre aspecte aparent mai importante ale vieții. Oare cât timp pierzi urmărind să rezolvi probleme minore, aparent deranjante, în loc să te concentrezi la treaba care îți va oferi satisfacție?
Să nu omori!
Porunca din biblie, apare și în cele 8 precepte Buddhiste, este chiar primul: „să te abții de la uciderea altor creaturi”. Este poate unul dintre primele principii antice de management al timpului. Mă refer la gestionarea eficientă a timpului pentru scopul nobil pentru care ai venit pe această lume.
Tu, așa cum te vezi acum, o entitate separată de ceilalți, ai venit în acest univers pentru a învăța ceva. Dacă nu te concentrezi, sala asta de clasă nu te poate ajuta cu nimic. Atunci când ești pregătit să omori degeaba orice ființă (un gândac, o muscă, un câine sau un om), în mod sigur mintea ta este ignorantă și nu lucrează la scopul nobil pentru care ești aici. Nu te va judeca nimeni într-o altă viață, pentru ce faci. Oricum ești deja într-o mare suferință.
Aceasta este marea problemă atunci când omori, suferința din interiorul tău, nu creatura pe care o omori. Ea nici măcar nu există. Durata ei de viață este neglijabilă și va deveni în scurt timp un nimic în acest Univers, la fel ca și tine. Suferința ta însă nu se va opri.
Calin, esti un geniu! Si eu gandesc la fel si e fascinant cand citesc articole de acest fel, mai ales sustinute si de budism! Toata Romania (cel putin!) ar trebui sa te citeasca zilnic!
Mulțumesc Ralu 🙂
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=dSsAEWkmBFU
uite filmuletul asta, ilustreaza foarte bine ce spui 🙂
Excelent realizat 🙂
Salutare,
Am doua citate care cred sa potrivesc articolului scris de tine 🙂
“Change the way you look at things and the things you look at change.” ― Wayne W. Dyer.
“Let go of all ideas and images in your mind, they come and go and aren’t even generated by you. So why pay so much attention to your imagination when reality is for the realizing right now?”
― Adyashanti, Emptiness Dancing
Pe curand si sper sa ne vedem in Brasov cu prima ocazie.
Și eu sper să ne vedem!
Tragic este ca cei ce isi adapa sufletul negru din suferinta altora nu si-o constientizeaza pe a lor. Personal, nu cred in lipsa unei judecati, dupa moartea trupeasca.
Apreciez calmul pe care-l intuiesc in scrierea ta si pe care ti-l mentii cand se mai incing vorbele pe-aici.
Mulțumesc! 🙂
Correct!
Stiu pe pielea mea ce inseamna beneficiile canalizarii atentiei catre ceea ce conteaza (si mai ales efectele nocive in caz contrar) dar nu am facut niciodata legatura cu mustele. Ieri am fost la antrenament la box (sport pe care-l practic de cateva luni) si avem acolo o perna prinsa de un perete din care scoatem fulgii. In toiul reprizei, in mijlocul pernei apare un paianjan din ala cu picioare subtiri si lungi. Primul instinct a fost sa-i ard una fiind in pozitia perfecta, dar mi-am adus aminte de ce ai scris tu aici, asa ca am asteptat o clipa iar el a plecat in treaba lui.
Vroiam numai sa zic ca povestea ta a incoltit undeva.
Poate vin și eu la box. Și pe mine mă interesează ceva antrenament cardio 🙂
Excelent mesaj! Aceste idei trebuie popularizate cat mai mult, poate in asa fel se mai schimba mentalitatile si se mai ridica nivelul de educatie !
Bine surprins cum cautam orice distragere de la focusare. Bazaitul unei muste: perfect! 😛
Imi place mult articolul, mereu am fost atrasă mai mult spre filosofia orientală, însă mereu am găsit motiv sau o scuză să amân acest drum/mod de viață. Aici nu e locul, vroiam să vă întreb dacă îmi permiteți să vă cer niște recomandări și poate un sfat, pentru cineva care ar dori să se apropie mai mult de învățăturile orientale. Dar asta, desigur, doar dacă se poate.
se poate 🙂 scrie-mi te rog pe facebook.