În acest articol explic cum să rămâi raw vegan atunci când călătorești prin Thailanda. Cu puțină planificare și determinare, demersul e destul de ușor de atins, dar din ce am citit pe net, am văzut că unii n-au reușit să rămână nici raw, nici vegani și nici măcar vegetarieni.
Probabil este visul oricărui frugivor sau raw vegan să trăiască o perioadă la tropice. Eu am ales Asia de Sud Est, iar până acum am trecut prin Malaezia, Thailanda și Cambodgia. Deși fructele sunt relativ ușor de găsit, stilul de viață al oamenilor nu este nici pe departe raw sau vegan. Malaezia are o bucătărie celebră pentru varietatea sa, îmbinând rețetele locale cu cele chinezești și indiene. În Thailanda mâncarea de bază este orezul, fiert sau prăjit, în combinație cu carne, totul fiind extrem de picant.
Disponibilitate
Fructele și legumele se găsesc în supermarketuri, piețe ude (wet markets, corespondentul piețelor de la noi) sau tarabe. În Thailanda, putem vorbi de o cultură a tarabelor. Aproape fiecare casă are în față o tarabă prin care vinde ceva. Așa că e foarte probabil să găsești o tarabă de fructe mergând pe stradă. Taraba poate fi și mobilă. Unii vând direct din mașină sau din motociclete cu ataș.
Amatorii de fast food frugivor, găsesc peste tot tarabe mobile cu fructe servite gata tăiate, pentru a fi consumate imediat. Mai toate restaurantele au în meniu opțiunea „fructe tropicale proaspete”.
Calitate
Comparativ cu ce găsim în România, fructele și legumele thailandeze sunt mult mai bune calitativ. Nu sunt certificate bio, dar se vede că sunt, după numărul de furnici și alte gâze care umblă pe ele. Verdețurile sunt toate găurite, semn că nu cumpărătorul e primul care mănâncă din ele. Gustul este mai bogat pentru că solul nu a fost bombardat ani de zile cu tot felul de chimicale.
Opțiuni
Cel mai simplu e să consumăm fructe gata curățate pentru noi, dar asta poate deveni foarte scump, având în vedere cantitățile de fructe necesare unui raw vegan. Asta poate fi o opțiune de urgență, atunci când ne este foame sau vrem să gustăm un anume fruct.
O altă opțiune de urgență sunt fructele uscate vândute în magazine. În orice magazin am găsit sundried banana sau curmale uscate. Atenție, unele pot avea și alte ingrediente cum ar fi zahărul sau mierea. Deși multe pungi nu aveau detalii în engleză, te poți uita după procentaje. Dacă scrie de exemplu กล้วย 100%, înseamnă că nu sunt alte ingrediente. Dacă scrie กล้วย 95%, น้ำตาล 5%, înseamnă că mai e un ingredient, probabil zahăr sau miere.
Grosul alimentelor se poate cumpăra din piețe, sau eventual supermarketuri și am ierarhizat fructele, în funcție de ustensilele necesare pentru a fi consumate.
Fără ustensile:
Banana – eu i-aș spune pâinea raw veganului în Thailanda. Sunt foarte ieftine, iar atunci când le găsești coapte au prețuri chiar derizorii. Se vând la calup, nu la kilogram. Un calup de 20 de banane mici poate costa 1 leu. Sunt multe feluri de banane, dar eu le-aș rezuma la trei. Bananele Cavendish, cele comercializate în România, mai rare și ceva mai scumpe; Bananele mici (cât degetele de la mână).
Bananele scurte și groase. Acestea din urmă cred că sunt folosite în special la gătit, dar eu le-am consumat fără probleme crude, atunci când erau coapte suficient. Sunt ceva mai fibroase decât bananele Cavendish.
Atunci când avem șervețel umed
Aceste fructe pot fi deschise cu mâna, dar apoi avem nevoie de șervețel umed pentru a ne spăla.
Mangosteen – des întâlnit, prețuri între 3-4 lei/kg.
Rambutan – la fel de des întâlnit, prețuri 3-4 lei/kg
Custard Apple – fructul care omoară cancerul, e ceva mai scump 8 lei/kg
Snake Fruit – gust de limonadă cu mult zahăr. Nu mâncați prea multe. Constipă. 8 lei/kg
Atunci când avem cuțit
Mango – cel galben și dulce e cel mai bun. Cel verde e tare și acrișor. Thailandezii îl folosesc la salte. Preț – 5-6 lei/kg
Ananas – ceva mai dulce decât în România, de obicei se vinde gata curățat.
Durian – regele fructelor, dulce, gras și urât mirositor. Din cauza mirosului, cel mai bine e să consumați durian direct acolo unde-l cumpărați. În unele locuri sunt interdicții de a intra cu durian în mijloacele de transport.
Jackfruit – acesta este prea mare, prea greoi și prea greu de tăiat. Cel mai bine îl cumpărați direct curățat.
Atunci când avem cuțit și lingură
Pepene – eu îl tai în două și mănânc cu lingura din el. 2 lei/kg
Dragon Fruit – asemănător în interior cu kiwi, dar nu e prea dulce
Atunci când avem apă, unde să spălăm
Roseapple și Star fruit acestea sunt merele Thailandeze. Au un gust apropiat de mărul nostru dar sunt mai moi și mai acrișoare
Verdețuri – orice e verde, cu frunze, se poate mânca. Unele sunt picante.
Trebuie să verificați la hotelul/hostelul la care stați. Unele nu acceptă mâncare din exterior și puteți avea surprize neplăcute.
Acestea sunt fructele principale în Thailanda. Este imposibil să nu le găsiți foarte ușor, având în vedere abundența de tarabe din orice oraș. Eu nu am găsit fructe proaspete într-o singură localitate și asta pentru că am ajuns prea târziu și piața s-a închis. Atunci am cumpărat fructe uscate din magazin.
Succes!
Buna, te rog frumos sa imi spui cam ce cantitate de fructe mananci intr-o zi.
Eu am inceput sa beau sucuri de fructe si nu vreau sa imi dau indicele glicemic peste cap, dar trebuie sa imi asigur si un optim de nutrienti intrucat alaptez o fetita de 6 luni.
Multumesc frumos
Mănânc după apetit. Pe vremuri țineam evidența fiecărui aliment pe care-l mâncam și ieșeam undeva la 4000 calorii pe zi. Cantitativ înseamnă vreo 4-5kg de fructe/legume pe zi. Acum în SE Asia, sigur depășesc această cifră. Au fost zile cu peste 6000 de calorii. Cu mici excepții (atunci când sunt la restaurant și trebuie să comand un shake) îmi consum toate caloriile în stare solidă, le mestec. Nu consum sucuri pentru că n-au fibră și corpul nostru nu e proiectat pentru așa ceva. Dacă indicele glicemic te interesează, cel mai bine e să mănânci fructe în starea lor naturală, în felul ăsta n-ai cum să mănânci prea mult, iar încărcătura glicemică va fi mică.
La alăptat nu prea mă pricep, dar dacă mănânci fructe pe săturate, vei fi foarte bine hidratată (fructele sunt 90-98% apă) și vei avea vitamine și minerale din belșug. Asta nu poate decât să ridice calitatea laptelui tău.
toate sunt interesante dar cel mai mult ma intereseaza custard apple…ce gust are? previne sau doar rezolva? tu ai mancat ? cum? cu lingurita? este vreo limita de gramaj? am auzit de el si eram curioasa, stiu ca e de 10000 de ori mai puternic decat orice citostatic…nu am gresit e chiar 10000….nu am probleme nici eu nici cineva apropiat dar e bine de stiut
E ca o prăjitură foarte dulce. E bun. Se curăță cu mâna coaja aia gen piele de dragon și se mănâncă. Are multe semințe. Asta îngreunează puțin, dar e ok.
se cheama cherimoya la marketurile asiatice din Montreal; e f dulce la gust dar si f parfumat, ca un fel de custard / budinca de vanilie; trebuie sa il apesi, si daca e moale , inseamna ca e facut; samburii trebuie aruncati, sunt f otravitori (pot cauza si orbirea – din ce am citit pe net)
http://www.cherimoya.com
Da, așa îi aleg și eu, la pipăit 🙂 Semințele oricum nu se pot mânca. Nu avem noi dinți să le spargem 🙂
Stie cineva daca se gaseste custard apple si in Rimania, si daca da unde?
Care e denumirea in romana?
Merci
i se mai spune cherimoya. Eu n-am văzut în România și cred că e foarte greu de transportat, dacă nu imposibil.
eu maninc cherimoya cu lingurita,,cind e destul de copt il desfac in doua si maninc ca si inghetata din caserola,,super,,foarte bun la gust
da, așa fac și eu 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=g3CZoBYiH_U
soursop ,e mai buna la gust si mai scumpa,,
Superb articol