E un curent acum în lumea vegană de stigmatizare a adepților curentului crudivor, raw vegan. Acuzele sunt următoarele:

  1. Crudivorismul este o tulburare alimentară.
  2. Cei care practică raw veganismul nu sunt interesați de salvarea animalelor ci de regimuri alimentare dubioase, pentru a slăbi sau pentru a-și îmbunătăți performanțele.
  3. Adoptarea raw veganismului este o rețetă sigură pentru eșec, vina fiind dată apoi pe veganism, nu pe crudivorism.
  4. Toți cei care au renunțat la veganism, sunt raw vegani.
  5. Cei care adoptă stilul de viață crudivor ar trebui să nu amestece veganismul în discuție, pentru că îi fac un deserviciu.

Am primit și eu aceleași acuze în zona grupurilor vegane românești. Atunci când renunți la veganism, oricum apare cineva care să-ți spună: „nu ai aplicat veganismul cum trebuie”. Doar că dacă vine vorba de nutriție, sunt cu temele făcute.

Atunci când afirmi că crudivorismul este o tulburare alimentară, spui de fapt că întreaga viața de pe planetă are o tulburare alimentară, exceptând oamenii. Toate formele de viață de pe planetă supraviețuiesc fără a-și prepara mâncarea la foc. De ce oamenii nu ar putea face asta, având în vedere că au resurse mai bogate decât alte specii? Fructele și verdețurile sunt modificate de om, astfel încât să fie mai dense nutrițional și mai sărace în fibră decât cele sălbatice.

Care sunt alimentele cele mai folosite pe dieta vegană gătită? Cereale, leguminoase, legume. Care sunt alimentele cele mai folosite pe dieta raw vegană? Fructele, semințele, nucile și legumele. Comparația nutrițională se face deci între cereale și fructe pe de-o parte, și între leguminoase și semințe/nuci pe cealaltă parte.

Nu există nimic în cereale, ce nu poate fi găsit în fructe.
Nu există nimic în leguminoase, ce nu poate fi găsit în nuci și semințe.

Dimpotrivă, în cereale lipsesc nutrienți importanți, ce pot fi găsiți în fructe. Vitamina C e cea mai importantă. Omenii au nevoie de o cantitate mare de vitamina C, iar în cereale nu există. Fructele au un profil nutrițional apropiat de cel necesar oamenilor, pentru că au fost hrana noastră timp de milioane de ani. Cerealele au fost introduse în alimentația umană doar acum 10000 de ani, iar pentru alte populații chiar mai târziu. Semințele și nucile sunt mai bogate nutrițional decât leguminoasele. Au în general mai mult calciu, mai mult zinc, vitamina E, magneziu.

Înlocuind o parte din fructe cu cereale și o parte din semințe/nuci cu leguminoase, nu diversifici, nu faci decât să cobori valoarea nutrițională a alimentație tale vegane.

Am încercat și varianta gătită a veganismului

Oamenii care m-au criticat după renunțarea la veganism nu m-au urmărit cu atenție sau nu m-au urmărit deloc. Ei își închipuie că în cei 7 ani de veganism am fost 100% crudivor. În schimb, eu am încercat deseori varianta gătită, în momentele în care simțeam că nu mai merge și că e nevoie de mai multă nutriție, mai multă consistență. Perioadele mele de veganism gătit au fost promovate pe rețelele sociale. Am apelat la cereale sau la leguminoase.

Mi-ar fi plăcut să meargă. Ar fi fost în armonie cu convingerile vegane cu care am început căutările pentru o nutriție adecvată. Aș fi acceptat fără probleme că fructele și verdețurile au nevoie de completări din partea cerealelor și a leguminoaselor, pentru a funcționa. Din păcate n-a fost așa. În perioadele cu alimente gătite a fost mai rău. Da, ele ofereau o sațietate mai mare, dar în același timp aveam probleme de digestie, mă simțeam greoi și lent, iar performanțele mele se înrăutățeau.

Poate că perioadele nu au fost destul de lungi pentru ca flora mea intestinală să se adapteze (mi s-a sugerat), însă dacă nu s-a adaptat în 6 săptămâni, puțin probabil că s-ar fi adaptat vreodată.

Din păcate, alimentele vegane gătite nu puteau acoperi deficiențele inerente unei alimentații vegane: Omega 3 (DHA), proteină (cu un profil de aminoacizi potrivit), diverși aminoacizi (lizină, taurină), vitamina A, creatină, carnosină, fier-hem.

Combinația de alimente dense caloric și nutrienți lipsă duce la supraalimentare, pentru că organismul cere mai mult și mai mult, iar alimentele respective nu pot acoperi deficitul micronutrițional. De aceea, mulți vegani care mănâncă gătit sunt supraponderali.

Ar putea funcționa organismul cu dieta vegană pe termen lung?

Da, dar e nevoie de următoarele:

  • multe cunoștințe nutriționale;
  • mult noroc;
  • mare atenție la prepararea semințelor și nucilor;

Să mă explic. Trebuie să ai cunoștințe nutriționale despre ce lipsește din plante și se poate găsi doar în alimente de origine animală. Trebuie să suplimentezi cu acei nutrienți. Trebuie să fii atent dacă atingi necesarul de lizină într-o anumită perioadă, sau pe o anumită dietă standard vegană.

Trebuie să ai mult noroc genetic, respectiv să ai suficientă amilază pentru a digera cerealele, să ai genele care transformă omega 3 din ALA în DHA și vitamina A din betacaroten în vitamina A utilă pentru organism. Nucile și semințele trebuie gătite la oala sub presiune și apoi eventual fermentate ca o brânză. Doar așa se poate elibera bogăția de micronutrienți din ele, pentru a fi utilizate de organism.

Carne

Eu am decis să păstrez dieta mea la fel cum era, adică frugivoră, dar să înlocuiesc toate suplimentele, semințele și nucile cu carne. Despre tipul de carne am vorbit în alt articol. Nu e nevoie munți de carne pentru a-mi completa nutrițional stilul alimentar, 2-300g zilnic e suficient.

Veganism etic – veganism nutrițional

Observ două curente de opinie în mișcarea vegană. Sunt acei vegani etici care au decis să nu facă rău animalelor, iar schimbarea stilului alimentar e o consecință a deciziei inițiale. Și mai sunt veganii nutriționali, care abordează stilul alimentar vegan, în speranța unei stări mai bune de sănătate.

Veganii etici trăiesc într-o iluzie, Iar din această iluzie se simt superiori veganilor nutriționali. După veganii etici, veganii nutriționali n-ar trebui să se numească vegani ci „plant based” (cu o dietă bazată pe plante, sau vegetarieni).

Hm. Pe acest raționament, eu ar trebui să mă numesc vegan, fără o dietă vegetariană. Să mă explic:

Sunt de acord că viața animalelor trebuie cruțată pe cât de mult posibil:

  1. Sunt împotriva exploatării animalelor pentru treburi gospodărești (căruță, plug, transport);
  2. Sunt împotriva exploatării animalelor pentru distracție (circ, delfinariu, zoo);
  3. Sunt împotriva folosirii animalelor pentru confortul emoțional (pisici, câini, păsări);
  4. Sunt împotriva folosirii animalelor pentru fabricarea hainelor sau a altor obiecte utile.
  5. Sunt împotriva folosirii animalelor pentru experimente farmaceutice sau cosmetice.

(La naiba, chiar am păstrat o secțiune vegană pe acest site :)) )

Probabil singurul aspect în care mă folosesc în mod conștient de animale este dieta, pentru că după experiența de 7 ani și informațiile pe care le-am acumulat, nu văd o altă soluție. Deasemenea, sunt conștient că pentru ca eu să consum fructe și legume, mor anual milioane de animale pentru ca acele culturi să fie protejate.

Contrar aparențelor, foarte mulți din cei care au renunțat la veganism, au abordat varianta gătită la foc. Contingentul crudivor este în minoritate, pentru că dieta crudivoră este în minoritate față de cea standard. Chiar de la noi, pot oferi exemplul lui Nick Teodorescu. Lui i s-a imputat că dieta era bazată prea mult pe cereale și soia, iar din această cauză nu a reușit. Go figure…

Puțină ieșire din dogmă, nu ar strica veganilor etici. Dacă deja au eliminat suferința animalelor în atâtea aspecte ale vieții, puțină carne nu va distruge viața de pe planetă și echilibrul spiritual. Dar va face o foarte mare diferență în starea lor de sănătate.

Vă rog urmăriți acest interviu cu John McDougall. Un susținător celebru al dietei vegane gătite, bazată pe amidon. Omul are 71 de ani, deci e bătrân, dar să-l văd într-o așa stare a fost dureros. Efectele demenței sunt atât de vizibile încât pare că este sub influența băuturilor alcoolice. Nu spun că alți bărâni de 71 de ani, care au avut o dietă standard nu se comportă similar, dar faptul că John McDougall e într-o astfel de stare, arată că pe termen lung, veganismul nu oferă nicio îmbunătățire a sănătății.