O farsă braziliană circulă de ceva vreme pe youtube. Într-un supermarket, un măcelar oferă cârnați cumpărătorilor. Aceștia apreciază gustul cârnatului ca fiind delicios și doresc să cumpere. Cârnații vin dintr-o mașină de tocat, iar când se termină, măcelarul aduce mai multă materie primă: un porcușor mic, drăgălaș și … viu.

În acel moment, atitudinea cumpărătorilor se schimbă. Sunt la început uimiți, apoi indignați, apoi se împotrivesc sacrificării sărmanului porcușor. Îl apostrofează pe măcelar: „ce faci domnule, ești nebun?”.

little-pig

Această farsă arată când de deconectați suntem de mâncarea noastră. Cât de mult savurăm fripturi, lactate, ouă, fără a conștientiza acțiunile ce trebuiesc luate pentru ca acele alimente să ajungă în farfuriile noastre. Mâncăm orice, dar animalele să nu sufere. Să nu sufere în fața noastră. Dacă sunt duse în spatele unor ziduri și acolo sunt măcelărite și/sau crescute în niște condiții improprii, totul este ok. Ne savurăm mai departe delicatesele.

Ca primate, oamenii nu sunt făcuți să mănânce carne. Maxim 2% din caloriile cimpanzeilor provin din vertebrate mici. Alte primate, cum ar fi gorilele sunt vegane, iar urangutanii adaugă furnici la dieta lor compusă din fructe, verdețuri și semințe.  Consumul de carne nu este factorul ce ne diferențiază de celelalte primate. Creierul nostru nu a crescut datorită introducerii cărnii gătite în dieta noastră. Carnea este o adaptare firească a oamenilor în momentul în care au ieșit din mediul lor natural (pădurea tropicală) și s-au îndreptat către ținuturile mai reci din nord.

Pentru că vânatul nu este în instinctul nostru, ca specie, oamenii au creat mituri, acolo unde vânatul a început să ocupe o parte importantă din activitatea comunității. Animalele erau venerate, iar actul vânătorii era considerat unul sacru. Animalul își dădea viața, pentru ca omul să trăiască mai departe. Sacrificarea era un proces religios cu semnificații adânci.

Recunoaște că imaginea unui carnagiu de câteva animale sfârtecate nu este o imagine apetisantă și îmbucurătoare pentru un om, așa cum este pentru un carnivor, sau măcar un omnivor!

Acum e industrie. Animalele sunt procesate în fabrici precum alte produse. Sunt departe de ochiul consumatorului, care primește carnea în niște ambalaje de plastic, pe care sunt reclame cu animalele în ipostaze idilice, fericite, bucuroase. Omul este rupt de acea legătură sacră între om și victima sacrificiului. Este ghidat doar după gust. Gust care culmea, vine din felul în care acea carne este îmbogățită de mirodenii. Puțini găsesc atractivă o bucată de carne nepreparată corespunzător.

Dacă mirodeniile sunt mai importante, n-ar fi mai bine să renunțăm la carne și să aplicăm acele mirodenii pe alte alimente de bază, cum ar fi semințele înmuiate? În experiența mea de vegan, am observat că semințele de in preparate corespunzător seamănă cel mai bine cu carnea tocată și se pot folosi cu succes pentru salate sățioase și gustoase. Semințele de in sunt o excelentă sursă de omega 3 și se pot consuma fără a avea parte de otrăvurile prezente în carne. Un studiu recent arată că semințele de in previn nenumărate boli, cum ar fi cancerul, diabetul și problemele cardiovasculare. Semințele de in sunt atât de ieftine încât sunt folosite la hrănirea porcilor pentru a creea o slănină mai bogată în nutrimente.

N-ar fi mai bine să „tăiem” veriga din mijloc și să consumăm noi direct semințele de in? Mă refer să tăiem veriga, nu porcul. Porcul să se joace liniștit prin păduri. Putem chiar să ne împrietenim cu el, pentru că e mult mai inteligent decât câinele. Asta dacă nu are resentimente, după câți confrați i-am tăiat.

Rețineți:

Pentru a savura un cârnat, cineva trebuie să omoare un porc! Nu există altă soluție.

Pin It on Pinterest