Articol precedent: Obiecții împotriva fructelor – 4 – sunt pline de pesticide
5. Fructele moderne sunt modificate de producători pentru a fi mai dulci și mai mari
„Ți se pare natural să mănânci fructe? Tu știi că fructele pe care le mănânci nu au nicio legătură cu fructele naturale, pe care le oferă natura? Ai mâncat vreodată mere pădurețe, sau fructe de pădure? Ai văzut, sunt mici și nu sunt dulci. Fructele astea pe care le cumperi din comerț, sunt niște hibrizi, niște mutanți umflați cu pompa, artificial de dulci. Practic mănânci zahăr, o să devii gras și o să faci diabet”. Iată un text obișnuit al căutătorului de „natural” de pe dieta standard, ori al adeptului paleo, care a aflat că în acea epocă oamenii trăiau în special din vânat, din carne slabă și din câteva rădăcinoase și fructe de pădure.
Despre zahărul din fructe am vorbit deja în partea a doua a serialului. Am concluzionat că fructele nu au prea mult zahăr, iar fructele la care mă refeream sunt cele moderne, comerciale, nu fructele pădurețe. În acest episod se pune problema dacă este natural să consumăm fructele dulci, comerciale, moderne.
Atunci când fac comparația, cei care aduc obiecțiile de mai sus, dau dovadă de o vedere îngustă. Unii compară fructele de azi cu fructele din 1930. Alții compară ce e disponibil acum, cu ceea ce era disponibil pentru oamenii de rând din evul mediu. Cel mai departe se merge cu comparația până în epoca în care primii oameni au pătruns în Asia și mai târziu în Europa. Ce fructe ar fi avut ei atunci la dispoziție?
Eu aș compara fructele de acum cu fructele din pădurile tropicale africane, de unde noi am plecat doar acum 50000 de ani. Această distanță în timp este aproape nesemnificativă, atunci când este luată în considerare evoluția speciei noastre și a speciilor din care a evoluat. În 50000 de ani nu ne-am fi putut adapta la o altă dietă ci doar obișnui cu ea. Se pune problema cum erau fructele din meniul nostru, atunci când trăiam în pădurile africane.
În incursiunile mele la tropice, am întâlnit fructe foarte dulci, mult mai dulci decât găsești în România în comerț. Veți spune că acestea erau tot comerciale. Așa e, dar cele sălbatice pe care le găseai pe marginea drumului erau la fel de dulci. Probabil e din cauza climei și a competiției mai mari, dar pomul are posibilitatea și trebuie să facă fructe cât mai dulci, pentru a atrage animalele frugivore.
În cartea Lost Crops of Africa, disponibilă gratuit online, autorii discută despre imensa varietate de fructe prezentă în zonă. Cele mai multe fructe comestibile din Africa sunt sălbatice. O compilație listează 1000 de specii diferite din 85 de familii botanice și e probabil incompletă.
Două exemple:
- jungle sop (din familia sop), sunt fructe dulci de 5kg bucata! Din această familie fac parte custard apple și sour sop, pe care le-am încercat la tropice, iar acestea nu erau atât de mari;
- portocala maimuței, pot ajunge la 1kg bucata, iar cei care au gustat-o spun că e o combinație de portocală, banană și caisă la gust;
Fructele sălbatice sunt încă foarte puțin studiate, dar o lucrare din 1966 analizează compoziția câtorva fructe din Africa de Sud. Concluzia e că fructele sălbatice nu diferă prea mult de cele domestice. Fructele sălbatice au mai multă vitamina C, de aici și aciditatea caracteristică. Fructele sălbatice au o paritate similară de carbohidrați, grăsimi și proteine cu cele domestice, iar raportul dintre carbohidrați și fibre, variază foarte mult de la un soi la altul, la fel ca în cazul fructelor cultivate.
De exemplu, raportul fibre/carbohidrați în:
fructe sălbatice: pruna sălbatică 1/6 – monkey orange 1/4 – baobab 1/10.
fructe cultivate: papaya 1/6 – pepene galben 1/10 – banana 1/9 – căpșuni 1/4
Sezonalitate
La tropice, poți avea fructe tot anul. Trebuie doar să știi care pom are fructe coapte și în ce perioadă. Un amănunt pe care îl știu până și cimpanzeii și urangutanii. Sunt convins că oamenii, cu o inteligență mult peste celelalte primate, se puteau descurca să găsească fructe oricând în pădurea tropicală. Prin asta se diferențiază maimuțele inteligente de cele mai prostănace. Capacitatea de a găsi fructe și de a-și folosi memoria pentru a ajunge la pomul potrivit, în momentul potrivit. Cu cât sunt mai deștepte, cu atât maimuțele mănâncă mai multe fructe dulci, hrana preferată a creierului. Celelalte, trebuie să se mulțumească mai mult cu verdețuri, insecte și flori.
De ce există fructe dulci comerciale?
Producătorii vor doar să-și vândă marfa. Ei știu că fructele dulci se vor vinde mai bine. Oamenii preferă fructe dulci. Le preferă, pentru că așa ne-am adaptat ca specie, să apreciem gustul dulce. Creierul semnalează calorii, zahăr, fructoză, glucoză, materiale pentru a hrăni creierul, a reface rezervele din ficat și combustibil pentru mușchi. Dacă oamenii s-ar fi adaptat pe carne sau pe fructe mici, acre și amare, ar fi respins noile sortimente de fructe. Dar ei le apreciază, la fel cum apreciază prăjiturile. Oricine a mâncat un fruct tropical foarte dulce (eventual unul care are și grăsime în componență) a remarcat probabil similitudinea dintre acel fruct și prăjituri. Asta facem, încercăm prin diverse metode să recreăm fructe pe care le-am avut în timpuri ancestrale.
Dulceața din fruct este direct proporțională cu calitatea și virilitatea pomului. Dacă întâlniți fructe care nu sunt atât de dulci cum știți că ar trebui să fie, nu le cumpărați. Asta arată că acel pom este bătrân, sau producția a fost cumva accelerată. S-a căutat cantitatea în detrimentul calității. Am avut o experiență interesantă în sudul Franței. Acolo fructele importate din Spania sunt de 4 ori mai scumpe decât în România. M-am gândit, ok, e sudul Franței, dar totuși, de 4 ori mai scump, același produs? Când am cumpărat, am înțeles de ce. Fructele de acolo (merele, portocalele sau strugurii) sunt extrem de dulci. Nu se compară cu ce ajunge la noi. Explicația stă în faptul că importatorii francezi au probabil întâietate la alegerea produselor, iar importatorii români aleg ce rămâne, la prețuri foarte mici, un fel de rebuturi.
As mai avea o „obiectie impotriva fructelor”, in sensul consumului exclusiv de fructe, bineinteles. Nu stiu daca intentionezi sa o abordezi pe viitor, insa pe mine ma intereseaza daca ai argumente contra. Este unul dintre neajunsurile dietelor fructivore, din punctul meu de vedere – nu avem cum sa crestem masa musculara, ba chiar se reduce la minim.
Frugivor înseamnă un animal care se hrănește în mare parte din fructe, asta însemnând că 60-70% din volumul alimentelor consumate sunt fructe. În nici un caz 100%. Nu sunt adeptul frutarianismului visător, în care sunt consumate exclusiv fructe. Suntem până la urmă o specie oportunistă omnivoră și în natură am consumat o serie de alte alimente disponibile (verdețuri, rădăcinoase, semințe/nuci, flori, carne). Acum, fiecare își poate adapta dieta frugivoră în funcție de cum funcționează mai bine pentru el. Unii pot alege să fie vegani, alți nu, unii pot alege să consume foarte multe verdețuri și fructe non-dulci (roșii, castraveți, ardei), alții pot alege fructe dulci și puține verdețuri. Fiecare poate experimenta.
Salut! M-am gandit daca si eu fac parte din categoria celor cu vedere ingusta la care faci referire in articol, avand in vedere ca am avut aceeasi obiectie. Indraznesc sa sper ca nu. Eu nu sunt adeptul unei alimentatii frugivore, asa cum nu sunt nici adeptul exagerarilor din alimentatia moderna. Dar nu sunt convins ca in prezent putem reproduce comportamentul alimentar pe care specia umana il avea in urma cu milioane de ani. Pur si simplu nu stim cum se hraneau oamenii, vehiculam doar presupuneri, fie ele de tip paleo sau frugivore. Facem ce facem si ne intoarcem la maimute, pe care le idealizam din punct de vedere nutritiv. Eu imi pun insa intrebarea: de ce oare maimutele cu hrana lor tropicala sanatoasa nu au evoluat atat de spectaculos ca oamenii? In fond pe vremea cand am plecat de la un stramos comun eram oarecum pe picior de egalitate, cu aceleasi surse de hrana. De ce oamenii si maimutele au evoluat atat de diferit mancand banane, curmale et co? Nici chiar cele mai destepte maimute nu au reusit sa ajunga la nivelul de inteligenta umana, la manifestari artistice uimitoare, fie ele si la nivel de picturi rupestre. Omul modern este produsul unei evolutii uimitoare, in bine si in rau deopotriva. Este hilar sa ne inchipuim ca putem face abstractie de aceasta evolutie, alegand numai ce ne place, idealizand leaganul omenirii. Nu cred ca viata hominizilor a fost ideala, asa cum ne place noua sa ni-i imaginam infulecand fructe, sanatosi si fericiti.
Vorbesti la capitolul sezonalitate de inteligenta oamenilor care puteau gasi fructe oricand in padurea tropicala. Poate ca asa a fost, dar cred ca trebuie sa ne punem si intrebarea de ce au plecat de la tropice, daca aveau conditii optime. Presupun ca unul din motive a fost insuficienta resurselor. Poate ca abundenta initiala a resurselor a dus la o explozie a populatiei, iar o parte din populatie a fost nevoita sa migreze spre alte zone, inclusiv continentul european. Nu vad de ce ar fi parasit zona tropicala, daca nu din motive de hrana, asta presupunand ca teoria Out of Africa este valabila. Cred ca tocmai aceasta adaptabilitate, capacitatea de a consuma si alt tip de hrana, a asigurat evolutia speciei umane si nu putem sterge cu buretele saltul evolutiv fantastic al omenirii, bazat predominant pe alte surse de hrana decat fructele.
Sa nu ma intelegi gresit. Eu nu te arat cu degetul. Sunt multe lucruri bune pe care cineva care se lupta sa scape din ghearele alimentatiei moderne le poate afla si pune in practica citind blogul tau. Dar cred ca este gresit sa ne imaginam ca putem sa dam ceasul inapoi la capitolul hrana, imbracaminte, confort locativ etc. Cel putin nu toti. Inapoi in Africa nu ne putem intoarce. Sa traim ca la tropice iarasi nu putem. Si atunci poate ca cel mai bine este sa nu uitam de unde venim, apreciind in acelasi timp progresul cumpatat, fara derapaje si excese.
Scuze pentru interventia mai lunga, eu chiar apreciez o buna parte din ceea ce faci, insa la randul meu ma straduiesc sa tin mana pe frana pentru a evita orice derapaje intr-o directie sau alta.