În noiembrie 2018 am renunțat la abordarea vegană în alimentație, după ce am încercat timp de 7 ani să o fac să funcționeze. Printre multele acuze pe care le-am primit pe grupurile vegane, cea mai populară e: „nu ai aplicat veganismul corect”, urmată de „n-ai fost niciodată vegan”. Pe ideea că dacă renunți la abordarea vegană, înseamnă că motivele tale inițiale nu erau legate de empatie și de salvarea animalelor, ci de binele personal, de sănătatea proprie. Așa că n-ai fost vegan de la bun început, deci comunitatea vegană nu a pierdut nimic. După ce mi-am analizat o parte din genom, am realizat că veganii aveau dreptate. N-am fost niciodată vegan, doar m-am chinuit să adaptez un stil alimentar pentru care nu eram adaptat. Nici măcar empatie nu am. A fost doar o mască socială.

Probabil că acest articol va părea ca o nouă încercare de a-mi justifica schimbarea dietei, dar vă asigur că voi prezenta polimorfisme uninucleotidice (SNP) analizate prin cel puțin 10 studii apărute în publicațiile de specialitate. Nu am încercat să caut indicii obscure printre cele 700000 de nucleotide. Informația pe care o prezint aici este foarte importantă pentru orice vegan. În urmă cu 2 ani scriam un articol intitulat „Ești pregătit să fii vegan?”, în care discutam despre problemele care pot apărea pe dieta vegană. Acum am și uneltele necesare (analiza ADN) pentru a confirma că temerile mele de atunci erau justificate. Dacă n-aș fi avut probleme pe dieta vegană, nu aș fi studiat atât de mult nutriția, iar articolele mele sceptice în privința reușitei veganismului nu ar fi existat.

Despre ADN – pe scurt

Acidul Dezoxiribonucleic (ADN) este format din molecule organice și este prezent în aproape fiecare celulă a organismelor vii, începând cu organismele unicelulare și până la organismele complexe, cum este omul. ADNul este un fel de carte de instrucțiuni pentru sinteza proteinelor și este unic pentru fiecare organism. Teoretic, ADNul ar putea fi folosit pentru a crea o copie identică a unui organism. ADNul este format din două lanțuri organice elastice legate prin baze azotate de 4 tipuri: adenină, citozină, guanină și timină. Pentru simplificare, bazele sunt notate A, C, G, T. Bazele se pot combina doar în anumite moduri: de exemplu A doar cu T (A+T sau T+A), iar C doar cu G (C+G sau G+C). Din această cauză, se poate nota doar o catenă, iar cealaltă bază rezultă din regulile de combinare.

Ordinea bazelor contează. Felul în care sunt aranjate bazele într-o anumită parte a ADNului poate să-ți determine culoarea pielii, înălțimea, cât de posibil e să faci diabet sau alte caracteristici specifice. Atunci când ai primit ADNul de la părinți sau l-ai transferat copiilor, milioane de enzime au copiat ADNul. În acest proces pot apărea erori, dar cu o frecvență mică, poate 50 la câteva miliarde de nucleotide. Este suficient ca o bază să fie sărită într-o genă, pentru ca întreaga funcție a genei să fie abolită. Astfel, copilul poate avea câteva caracteristici diferite față de părinți, iar mediul în care trăiește va stabili dacă aceste caracteristici sunt pozitive, negative sau neutre. Așa funcționează evoluția. Urmașii au anumite mutații genetice și dacă supraviețuiesc și vor avea la rândul lor urmași, vor transfera mai departe aceste mutații.

ADNul și alegerea dietei

Să zicem că te naști acum 500000 de ani în Africa, cu un polimorfism pe gena BCO1. Toți oamenii din tribul tău au bazele C C, dar tu ai varianta T T pe rs7501331. Această schimbare îți diminuează cu 70% capacitatea de a transforma beta-carotenul în vitamina A. Cum tribul tău are o dietă bazată pe plante, tu ești clar dezavantajat față de ceilalți. Din cauza deficienței de vitamina A, dezvolți complicații și mori repede. Nu reușești să ajungi la maturitate pentru a-ți transmite genele mai departe.

Te „reîncarnezi” după câteva sute de mii de ani undeva în Europa, în timpul erei glaciare, cu același polimorfism. Tribul tău vânează mamuți și are o dietă bogată în alimente de origine animală. Nu ești dezavantajat, pentru că ai un aport direct de Vitamina A din alimentație (în special din organe), nu te bazezi pe capacitatea corpului tău de a transformat beta-carotenul în Vitamina A. Reușești să ajungi la maturitate și îți transmiți mai departe polimorfismul.

Unul din urmașii tăi se naște în anul 2000, în Europa și decide să adopte o dietă vegană. Are probleme, dar nu știe de ce. A citit că morcovii și verdețurile sunt surse excelente de Vitamina A, dar nu a înțeles că aceste plante nu au vitamina A, ci doar beta-caroten. Din cauza moștenirii genetice, poate mânca morcovi, cartofi dulci și portocale până se face portocaliu, că tot nu va sintetiza suficientă vitamina A.

Dacă pe parcursul evoluției, strămoșii tăi s-au bazat pe anumite tipuri de alimente, genele tale sunt probabil adaptate pentru ca organismul tău să-și extragă nutriția din acele tipuri de alimente.

Ce spune ADNul meu

Este incredibil cum toate polimorfismele pe care le-am analizat până acum sunt în concordanță cu alegerile mele nutriționale, de când am devenit mai conștient de importanța alimentației pentru funcționarea optimă a organismului.

Le voi lua pe rând, chiar dacă nu toate au legătură directă cu veganismul. (În acest articol voi scrie datele generale, urmând ca toate detaliile tehnice, despre fiecare polimorfism, cu linkuri către studiile de specialitate să fie disponibile pe articolul de pe patreon). Datele după care mă ghidez sunt obținute de la Ancestry.com.

Cafea

Renunțarea la cafea a fost prima mea schimbare, pe drumul către un trai sănătos. Consumam trei căni mari pe zi și simțeam că nu-mi face bine, mai ales în sistemul digestiv. Genetic, sunt în categoria celor care metabolizează greu cafeaua și pentru care un consum de 3 căni pe zi poate duce în timp la infarct.

Intolerant la lactoză

Am mai spus-o în multe articole. Probabil cea mai benefică schimbare atunci când am devenit vegan a fost renunțarea la lactate. Am simțit că nu sunt deloc prieten cu lactatele și nu a fost doar imaginația mea. Genetica îmi dă dreptate. ADNul spune fără dubii că sunt intolerant la lactoză și nu mai produc lactază ca adult.

Omega 3

Despre omega 3, am vorbit în diverse articole 1, 2. Sunt trei tipuri de omega 3: ALA, EPA și DHA. În plante nu există EPA și DHA, iar pe o dietă vegană, corpul trebuie să convertească ALA în EPA și DHA, pentru a fi utilizate. Această conversie se face cu o rată mică și cu multe pierderi, dar unii indivizi au polimorfisme care scad și mai mult această conversie. Eu am exact polimorfismul care mă face cel mai slab în această conversie. Asta înseamnă că organimul meu trebuie să obțină EPA și DHA din surse externe (pește).

Spuneam în articolele de după veganism că peștele mă atrage foarte tare ca aliment și că probabil strămoșii mei au trăit pe undeva pe lângă ocean sau râuri. Genetica îmi dă dreptate și în această privință. Fără pește în alimentație, pe o dietă vegană ar fi trebuit să suplimentez constant cu suplimente scumpe de omega 3 din alge. Ceea ce am și făcut în ultima perioadă vegană.

Vitamina B12

Un polimorfism afectează absorbția vitaminei B12 din intestine. Eu sunt dezavantajat, fiind în partea de populație cu un nivel mai mic de B12 în sânge, deci dacă nivelul de B12 din alimentație e scăzut, pot avea probleme mai mari decât cei care au o absorbție mai bună. Pentru că problema e în intestine, pot beneficia de suplimente B12 sublinguale, ceea ce am și adoptat. Suplimentul sublingual de metilcobalamină a fost primul supliment introdus de mine pe dieta vegană.

Vitamina A

În această zonă genetică sunt adaptat la o dietă bogată în plante, pentru că am o capacitate normală de transforma beta-carotenul în vitamina A.

Nu sunt nici carnivor

Faptul că am nevoie de pește, pentru DHA Omega 3 și B12, nu mă aruncă în extrema cealaltă, cum au făcut alți vegani care au devenit direct carnivori, renunțând la plante. Un polimorfism mă plasează în categoria celor care pot avea probleme cu tensiunea, dacă cresc grăsimile saturate în dietă. Un alt polimorfism arată că am un risc mai mare de diabet de tip 2, atunci când dieta e bogată în grăsimi. Funcționez mai bine pe o dietă axată pe carbohidrați.

Intolerant la gluten

Dar nu orice carbohidrați, pentru că sunt în grupul de risc pentru intoleranță la gluten și boli autoimune cum ar fi boala celiacă. Intuiția mea de a înlocui produsele de panificație care abundau în dieta mea cu fructele, atunci când am devenit raw vegan, pare să fi fost din nou corectă.

Vitamina D

Genetic, sunt în grupul celor cu risc crescut de deficiență la Vitamina D, pentru că am o activitate redusă a enzimelor care transformă Vitamina D în forma activă, ce poate fi folosită de organism. De aceea țin să fiu expus cât mai mult la soare, chiar în timpul iernii prin migrarea la tropice, dacă se poate. Iar vitamina D a fost un subiect despre care am discutat frecvent pe blog.

Alcool

Dacă nu e folosit ocazional și în cantități mici, alcoolul e nociv pentru oameni. Eu sunt norocos să fiu în categoria de populație cu mai puțin deranj din partea alcoolului, deci îl metabolizez mai bine decât alții. Celelalte versiuni ale genei implică șanse mai mari de probleme la ficat din cauza alcoolului.

Este interesant că odată ce am renunțat la alcool acum 7 ani când am devenit vegan, nu am mai avut pofte de alcool, deși am fost consumator (mai mult în vremea tinereții 15-25, mai puțin după). În schimb, poftele mele sunt pentru panificație în special sau panificație cu lactate la un loc (pizza). Ceea ce înseamnă că ți-e poftă exact de alimentele pe care nu le metabolizezi bine și care-ți produc cel mai mare deranj.

Sport

O surpriză a fost să văd că structura mea musculară e mai potrivită pentru sprint și sporturi viguroase, decât pentru cele lungi de anduranță. Mi s-a mai spus asta, dar n-am crezut. Un prieten sportiv, mi-a spus după ce mi-a analizat datele pe Strava, că i se pare că sunt mai croit pentru distanțe scurte, decât pentru cele lungi. Având aspirații pentru ultramaratoane, nu l-am crezut, sau am vrut să ignor ce mi-a spus, dar se pare că avea dreptate. Descoperirea e în concordanță cu ceea ce simt înainte de un antrenament. Sunt mai bucuros când vine o zi cu un antrenament scurt și dur, decât atunci când urmează o zi cu un antrenament lung și la intesitate redusă.

Chelie

Ca fapt divers, un polimorfism mă plasează într-un grup cu un risc de 7 ori mai mare pentru a avea chelie (ce surpriză LOL).

Concluzii

Din datele genetice pe care le-am analizat până acum, par să fiu pe drumul cel bun în căutările mele pentru un stil de viață optim. O dietă bazată pe plante, care exclude lactatele și cerealele (în special glutenul), care include peștele, slabă în grăsimi, bogată în carbohidrați din fructe este potrivită pentru mine. Traiul într-o zonă călduroasă, cu mult soare și aproape de apă mi-ar face viața mai ușoară.

Lipsa Empatiei

Ceea ce numim noi „iubire” este de fapt capacitatea creierului de recepționa oxitocină, un hormon secretat de glanda hipofiză sau pituitară. Știu că nu sună romantic, dar ca mamifere, suntem controlați de reacțiile chimice din interiorul corpului și mai ales al creierului. Un polimorfism în receptorul de oxitocină mă face mai puțin adaptat în utilizarea „hormonului dragostei și al atașamentului”. Asta înseamnă că genetic sunt mai puțin empatic decât ceilalți, ceea ce mă face singuratic, anti-social și cu slabe abilități părintești.

Nu e o scuză și nici un avantaj. Dacă aș fi știut de predispoziția mea genetică, nu aș mai fi fost dezamăgit în tinerețe de eșecurile mele în viața de familie sau de grup. Aș fi înțeles că e doar chimie. Asta nu înseamnă că voi îmbrățișa de acum singurătatea și indiferența față de ceilalți ca pe ceva implicit. Dar nici nu voi încerca să-mi pun o mască, încercând să par sociabil și extrem de atent la nevoile celorlalți. Putem să ajutăm alți oameni și prin puterea exemplului. Dacă viața noastră funcționează optim, ceilalți pot adopta din obiceiurile noastre.

Date Tehnice

Toate datele tehnice prezentate în acest articol, respectiv toate codurile polimorfismelor și studiile de specialitate vor fi listate în varianta Patreon a articolului. Astfel vor putea fi folosite și de alți cititori ce și-au citit ADNul, sau urmează să primească datele despre ADN. Eu l-am citit la Ancestry.com, care oferă foarte mulți markeri importanți pentru sănătate, în comparație cu alte companii.

Abonamentul la Patreon costă doar 1$/lună, primind acces la zeci de articole publicate doar acolo. O mică contribuție mi-ar oferi o independență mai mare, pentru a mă documenta și a scrie mai multe articole despre stilul meu de viață. Mulțumesc.

Pin It on Pinterest