Ești invitat la o masă, iar acolo găsești un meniu modernist, cu tot felul de mâncăruri bazate pe rețete inovatoare și combinații neortodoxe: salată de banane cu ton și sos de mărar, mămăligă cu cacao și smântână, pâine unsă cu pastă de tamarind, condimentată cu ghimbir. Te duci la acea masă neîncrezător, pentru că nu știi la ce să te aștepți. Produsele servite ți-ar putea întoarce stomacul pe dos, sau dimpotrivă, ai putea să le găsești atractive. Așa este cu vizita în Mauritius. E o țară nouă, constituită artificial. E un experiment format din mai multe culturi. Surprizele pot apărea la tot pasul. În orice moment, poți avea o experiență franceză, indiană sau africană, pe o arie extrem de restrânsă. Dacă ești genul de om aventuros, gata să accepte noi provocări, curios, aflat în căutarea unor experiențe interesante, atunci Mauritius ar putea fi o alegere bună.
Mauritius e o țară nouă, un bebeluș, dacă e să o comparăm cu țările din Asia sau Europa. Insula nu a fost locuită de om până în evul mediu. Olandezii au încercat să o facă profitabilă în anii 1600, francezii au colonizat-o cu succes după abandonul olandez. Au adus sclavi din India și Africa, și au plantat trestie de zahăr. Insula a fost preluată prin luptă de englezi în 1810, dar francezii au primit dreptul de a-și păstra limba și obiceiurile. Independența a venit în 1968, Mauritius devenind un teritoriu suveran în cadrul Commonwealth-ului și apoi o republică.
Acest trecut scurt și complicat face din Mauritius un amalgam surprinzător, greu de digerat în îmbucături mari, întocmai ca mâncărurile moderniste de care aminteam în introducere. Populația e majoritar indiană, dar vorbește creolă, un fel de franceză „stricată”. Republica face parte din Commonwealth, mașinile merg pe partea stângă, dar construcțiile sunt în stil francez. Într-o localitate te poți simți ca în sudul Franței, vezi pe stradă francezi alergând, sau mergând cu bicicleta, dar în următoarea localitate te trezești în India, într-o aglomerare pestriță de populație, mirosuri puternice și mizerie. În alte locuri, ajungi în Africa, într-o localitate parcă toropită de soare, cu câțiva africani odihnindu-se la umbră, urmărind impasibili peisajul aproape static. Poți avea o experiență de 5 stele, într-un resort ultramodern și luxos, dar dacă „scapi” din el și te deplasezi pe jos câteva sute de metri, ajungi în locuri în care populația trăiește cu mai puțin de 300 euro/lună, unde poți mânca un prânz consistent cu 3 euro.
Poate pentru unii, acest talmeș balmeș ar putea fi un motiv de frustrare. Pentru mine a fost foarte interesant. Acum când mai am doar două zile din experiența mauritiană, pot spune că aceasta a fost orice, dar nu plictisitoare. Aproape la tot pasul am descoperit lucruri noi, factorul „waw” a fost maxim. Am fost foarte interesat de cum s-a format acest amestec ce m-a surprins total când am ajuns pe insulă. Am vorbit cu mulți localnici, le-am urmărit obiceiurile sau am citit aspecte despre istoria lor. Iată câteva amănunte specifice despre diverse aspecte ale traiului unui nomad frugivor în Insulele Mauritius:
Fructe/mâncare: Dacă e să iei în considerare statutul de insulă tropicală, a fost o surpriză neplăcută pentru mine să găsesc foarte puține fructe și legume, iar multe dintre ele să aibă niște prețuri astronomice. După ce am înțeles că aproape toată suprafața insulei a fost defrișată de pădurea tropicală și acoperită cu trestie de zahăr, n-a mai fost o surpriză. Localnicii au permisiunea de a planta câteva legume în extra-sezon, până când companiile mari revin și replantează trestia de zahăr. Legumele și fructele locale sunt puține, pentru că agricultorii nu se luptă doar cu timpul foarte scurt în care pot crește ceva, dar și cu vitregiile naturii. Mauritius e o insulă în mijlocul oceanului Indian. Poate ploua cu găleata zile la rând (am prins și noi o săptămână din asta), sau poate fi bătută de cicloane, culturile fiind ușor de distrus. Importul e costisitor, datorită transportului.
Totuși, în timp, mi-am găsit propriile soluții de alimentație. Am construit relații de prietenie cu comercianții, care mi-au oferit discounturi consistente. Am găsit surse de fructe ieftine, în special banana, ananasul, mango sau avocado sunt ușor de crescut și sunt relativ ieftine. Pentru că totul e pe filieră franceză, am completat caloriile cu curmale algeriene, care nu știu din ce motiv, aici sunt cele mai bune pe care le-am consumat vreodată, nu doar în comparație cu cele care ajung în România, dar și cu cele din Franța. Sunt mari, moi și suculente.
Alegeri bune pentru alimentația unui frugivor în Mauritius:
banana (varianta mică) – foarte ieftine, 3/1 leu, nu se compară ca gust și aromă cu cavendish; cele care ajung la noi au gust de benzină pe lângă cele de aici.
ananas – foarte dulce, unul dintre cele mai bune încercate, 5 lei/1 mare, 7 lei/3 mici
avocado – cel mai bun încercat vreodată, în special cel lunguieț, care arată ca o vânătă 3/10 lei
curmale algeria (deglet nour) – 13 lei/kg, mai bune decât în România sau Franța.
bame – 7 lei/kg, aceasta a fost varianta mea pentru verdeață, încât celelalte erau ori foarte scumpe, ori foarte proaste.
Plajă – Statul la soare îl putem trece tot la alimentație. Ca locuitor din zonele temperate, în Brașov, unde soarele nu prea se arată, sunt convins că am multe de recuperat la capitolul: Vitamina D. Atunci când stăm la soare, corpul nostru poate produce 10 000 unități de Vitamina D în 30 minute (pentru caucazieni). Pe lângă această cifră astronomică, recomandarea de suplimentare din timpul iernii de 600 unități pare o glumă. Oricum vitamina D nu se asimilează atât de bine din suplimente sau alimentație, așa cum se asimilează din statul la soare.
Mauritius nu stă prea bine la capitolul plajă. Nu se compară cu Thailanda. Plajele sunt de obicei mici și aglomerate, iar apa e murdară. Pe o suprafață cât jumătate din județul Brașov, locuiesc 1,6 milioane de oameni. E o densitate mare, iar asta se simte foarte bine pe plaje, mai ales în weekenduri. Noi am găsit o plajă foarte frumoasă la Péreybère, pe care am frecventat-o cel mai mult în toată șederea. Cei care doresc plaje mai puțin aglomerate, pot merge cu barca până în insulele mici (ex Ile aux Cerfs), dar și acolo pot găsi ape tulburi și mizerie.
Populația – Am întâlnit în Mauritius oameni extrem de prietenoși, deschiși, gata să poarte discuții despre orice subiect. Deși sunt atât de multe rase și etnii (indieni, africani, europeni, chinezi), nu există tensiuni între ele, decât eventual la nivel de bârfă. Oamenii trăiesc împreună în pace. Creola (franceza stricată) este limba locală, dar aproape orice mauritian poate purta o discuție în engleză. Poate undeva în sătucurile din centrul mai sărac al insulei e posibil să găsești localnici care nu știu engleză, dar în zona turistică, nu sunt șanse.
Nu am avut probleme de securitate. Zona în care am locuit este bine păzită, dar am auzit că există spargeri frecvente în locuințe, deci măsuri de precauție sunt necesare, pentru a nu avea probleme.
Toată lumea e amabilă și politicoasă, în stil franțuzesc. Am dezvoltat relații de prietenie cu personalul din toate magazinele, localurile și tarabele pe care le-am frecventat regulat. Vânzătorul de la magazinul din satul în care am locuit ne împrumutat o umbrelă, pentru că ploua foarte puternic. „Mi-o aduceți mâine, sau când puteți”. Unde mai găsești asemenea amabilitate?
Drumurile – sunt multe șosele înguste pe insulă, asemănătoare cu cele din Franța, iar localnicii nu circulă atât de prudent ca francezii. Mai ales autobuzele circulă cu viteză foarte mare pe aceste șosele înguste. Trotuare nu există, așa că mi s-a părut periculos să mergem pe jos sau să alergăm pe ele dintr-o localitate în alta. Am văzut un accident chiar în fața noastră. O motocicletă a intrat într-o mașină care nu i-a acordat prioritate. Pentru că se circulă pe stânga, nu recomand nimănui să închirieze o mașină. Chiar de curând a murit un cetățean german care a intrat pe contrasens din obișnuință. Mai bine iei un taxi. Prețurile sunt avantajoase, mai ales după negociere.
Vize – Fiecare vizitator primește 3 luni viză la intrare. Aceasta se poate prelungi pe încă 3 luni. Acest regim face din Mauritius o țară foarte prietenoasă cu nomazii ce doresc să locuiască aici pe termen lung. Totuși nu e tot timpul în realitate așa cum e pe hârtie. Pentru că nu aveam bilet de ieșire și probabil arătam oarecum suspect pentru ei, vameșii ne-au făcut probleme la intrare și ne-au obligat să ne cumpărăm bilet de ieșire din țară. Asta ne-a dat planurile peste cap, pentru că noi doream să mergem cu vaporul până în Reunion. Așa, a trebuit să cumpărăm bilet de avion. Am primit viză doar pe 30 de zile, adică exact până la zborul de avion și nu pe 3 luni, cum era standard. Așa că dacă doriți să stați mai mult, puteți cumpăra un bilet de ieșire din Mauritius, pe care ulterior îl puteți anula sau schimba.
Cumpărături – pe insulă se găsesc multe lanțuri de supermarketuri existente în Franța. Linia de produse e similară celei din Franța, iar prețurile apropiate.
Puncte de atracție – partea nordică a insulei e bună pentru un trai liniștit, e bine securizată, densitatea populației mai mică, iar plajele arată ok. E ca un fel de sud al Franței arhaic. Partea sudică este sălbatică și muntoasă. E zona în care omul n-a avut de ce să taie pădurile pentru trestie de zahăr. Acolo se pot vedea peisaje extraordinare, cascade și pământul vulcanic în 7-23 de culori. Centrul insulei este interesant pentru cei ce doresc o experiență indiană, cu o populație pestriță, mâncăruri picante și aromate și ceremonii hinduse.
În concluzie, debutul „turneului tropic” a fost cu dreptul. Experiența mauritiană a fost extrem de bogată, am învățat lucruri noi, în dorința de a înțelege amănuntele ce fac să funcționeze ceea ce noi numim „civilizație”. În același timp, corpul meu îmi mulțumește în fiecare zi pentru vremea propice și nutrimentele cu care-l răsfăț.
Ce urmează? Ne întoarcem în Uniunea Europeană. Adică plecăm în Reunion. E un sentiment ciudat, să fii undeva pe o insulă pe coasta Africii și în același timp pe teritoriu Francez, deci în UE, deci acasă. Reunion va fi altceva. Acolo interiorul insulei e vulcanic, muntos, cu peisaje fantastice. Ne-am propus să facem mai mult drumeții, pentru că apele din jurul insulei sunt pline de rechini mari. Nu e o idee prea bună să faci baie 🙂
Informații bonus:
Orele speciale pentru fotografii în Mauritius în luna martie sunt următoarele:
Blue Hour 5:49-6:11 și 18:26-18:48
Golden Hour 6:11-6:42 și 17.57-18:26
