Gumele de mestecat erau foarte populare în timpul copilăriei mele în anii 80. În Brașov le ziceam gume, în Constanța le ziceau cingo (mai târziu m-am prins că vine de la chewing gum). Colorate, împachetate frumos, cu surprize înauntru, cine știe ce chimicale sinistre erau în ele. Dar de ce sunt atât de populare? În 2017, 53% din americani au menționat într-un sondaj de opinie că mestecă gumă în mod obișnuit. Este foarte posibil ca acest imbold de a mesteca într-o parte mare din zi să fie moștenit de pe vremurile când specia noastră (și cele din care am evoluat) era nevoită să-și extragă nutriția din alimente bogate în fibre și slabe nutrițional. Astăzi, când majoritatea alimentelor sunt slabe în fibre, foarte dense caloric și se topesc repede în gură, e nevoie de puțin timp de mestecat. Așa că guma ar fi putut veni pentru a compensa acest neajuns.

Atunci când am devenit raw vegan, am fost uimit de cât de mult trebuie să mestec pentru a-mi obține nutriția din alimentele neprocesate. Toate acele kilograme de fructe și castroane mari de salată necesitau zeci de minute de mestecat. Dar nu mi-a displăcut situația. Era o plăcere să mănânc. Ulterior, când am început să mai fac excepții, alimentele procesate mi s-au părut nesatisfăcătoare din cauza timpului foarte scurt pe care-l petreceau în gură. Atunci când iei o linguriță de prăjitură, dispare foarte repede din gură, chiar fără să mesteci.

Pe o dietă frugivoră, nu trebuie ignorate verdețurile. Ele vin în completarea nutriției din fructe, adăugând un aport consistent de vitamina K, betacaroten, vitamina C, fier, potasiu.

De curând, m-am hotărât să înlocuiesc verdețurile consumate în mod obișnuit (salată verde, spanac, kale) cu iarbă de grâu. Iarba de grâu are două avantaje. Este mai bogată nutrițional decât salatele (are o grămadă de B-uri, plus seleniu) și poate fi crescută ușor în casă. Astfel, poate fi consumată proaspătă, imediat ce este tăiată. Așa că mi-am crescut singur iarba de grâu. Dacă eu, care nu am nicio experiență în creșterea plantelor, am reușit, oricine poate reuși. Iată cum:

Pentru suport am folosit casolete de plastic de la alte produse cumpărate (ex. ciuperci), așa că am făcut reciclare și n-a fost nevoie de ceva special.

Pentru pământ am folosit turbă și nisip cu reacție rectificată, pe care l-am amestecat cu perlit, pentru a fi mai aerat. Sunt păreri diferite despre creșterea grâului, dacă e nevoie sau nu de pământ. Se pare că toți nutrienții care apar în iarbă sunt deja prezenți în sămânță, iar nutrienții din sol ar intra în joc abia mai târziu, când planta se maturizează, așa că nu are importanță dacă sămânța e pe pământ sau nu. Mie mi s-a părut mai naturală ideea de a crește semințele pe pământ.

Am lăsat semințele de grâu integral la înmuiat peste noapte într-un borcan. A doua zi le-am răspândit pe pământ.

Apoi le-am acoperit cu un prosop de hârtie pe care l-am udat. Ideea cu hârtia este practică, pentru că astfel e blocată lumina și se poate observa după cât e de uscat șervețelul dacă mai e nevoie sau nu de apă.

După 3 zile, am scos șervețelele și am pus iarba pe pervaz, la soare. A continuat să o ud. Am pus în fiecare borcan de apă câte 2-3 picături de extract de sâmburi de grapefruit pentru a descuraja formarea mucegaiului.

Ziua a 4-a

Ziua a 6-a

Iarba de deasupra este doar vârful ghețarului. Încrengătura de rădăcini de sub pământ este mai fascinantă.

Ziua a 8-a

Ziua a 9-a, înainte de recoltare. Iarba arată superb și nu prezintă nici urmă de mucegai. Norocul începătorului 🙂

Acum probabil vă întrebați cum se consumă iarba asta. Se folosesc storcătoare speciale pentru iarbă și frunze. Există o grămadă pe piață, electrice sau mecanice, de calități diferite. Eu îl folosesc pe cel natural, prezent la purtător: maxilarul, dinții, limba. Mestec o mână de fire de iarbă, până când extrag tot sucul din ele. Scuip apoi fibra, care arată oarecum similar cu o gumă de mestecat, la fel ca întreg procesul de altfel.

Știu că pare mult mai comod să nu mai mesteci atât și să folosești tehnologia, respectiv un storcător, dar avantajul de a mesteca este că sucul ierbii se combină cu saliva, fapt crucial pentru o digestie optimă. Atunci când mesteci iarba, nu există posibilitatea unui consum prea mare de suc din iarbă de grâu, ceea ce se întâmplă deseori începătorilor, inducând astfel efecte adverse.

Probabil mi se va dezvolta un tabiet, ca dimineața, în timp ce lucrez, să mestec iarbă, ca pe o gumă de mestecat. Doar că spre deosebire de tabietul cu guma de mestecat, pe care-l dezvoltasem în anii 80, acesta e mult mai sănătos. 🙂

Pin It on Pinterest