Mi-am aranjat viața în așa fel încât nu am nevoie să mă deplasez deloc. Aș putea să stau doar acasă, în fund sau întins în pat. Aș putea să renunț chiar la cele 5 minute de mers până la supermarket. Probabil îmi permit să angajez pe cineva să se ocupe de cumpărături. Partea de creier care dorește să obțină resurse cu minim de efort fizic e pe deplin mulțumită.
Dar mai am o parte de creier care știe că pentru o sănătate optimă, un individ trebuie să facă zilnic vreo 4 ore de exercițiu fizic moderat, de exemplu: mers pe jos. Corpul uman a evoluat în această formă pentru a face diverse tipuri de mișcări, în fiecare zi. Dacă ne-am întoarce în timp acum 70000 de ani, am găsi homo sapiens anatomic similari cu noi. Însă acei oameni și-ar folosi corpul zilnic, pentru a parcurge 10-15 km pe teren accidentat, pentru a sprinta pentru a prinde sau a nu fi prinși de alte animale, pentru a se cățăra în copaci sau pentru a se lupta.
În timp, civilizația a evoluat în așa fel încât acum avem unelte și roboți care fac aproape toată mișcarea fizică pentru noi. Problema este că organismul nu a avut timp să se adapteze la o viață fără mișcare. Un corp este obligat să facă zilnic un tip de mișcare apropiat cu cel practicat de oamenii arhaici pentru a fi sănătos. Un corp care nu se mișcă nu poate fi alimentat corespunzător, nu-și poate atinge țintele nutriționale din alimente întregi și neprocesate, nu-și poate drena limfa (sistemul limfatic nu are un sistem dedicat de pompare), nu se poate regenera.
Așa că situația comodă în care mă aflu, cum că nu trebuie să mă deplasez pentru a supraviețui, pune o presiune pe disciplina și voința mea în fiecare zi. N-am avut niciodată un job, dar acum mi-ar fi plăcut să am unul, să fie la 20 km de casa mea, parcurși prin pădure. Aș fi fost obligat să fac 40 km pe jos în fiecare zi, fără scuze. Dar cum n-am luxul ăsta, trebuie să mă conving în fiecare zi, găsind o scuză pentru a ieși din casă să merg sau să alerg.
Scuza cea mai bună pe care am găsit-o este cea cu alimentarea. Motivul pentru care oamenii preistorici se deplasau în fiecare zi era probabil hrana. Trebuiau să se deplaseze pentru a găsi ceva. Eu emulez această situație deplasându-mă 14 km prin București până la piață, de unde-mi cumpăr doar necesarul pe o zi. Astfel, a doua zi în casă nu am nimic de mâncare și sunt obligat să ies iar pentru cumpărături.
De obicei merg la piață dimineața, la prima oră din zi, pentru că atunci poluarea e la nivelul cel mai scăzut. Chiar și așa, la acea oră e plin de mașini. Trec pe lângă cârduri de mașini care stau minute întregi în coadă la semafor, poluând aerul. Mă uit la oameni și remarc cum sunt de obicei câte unul în mașină, cu o privire pierdută în gol, sau citind ceva de pe telefon.
Mă întreb. De ce? De ce ar lua cineva mașina personală pentru a merge până la servici în interiorul Bucureștiului, în afară de cazul în care ar avea de cărat un bagaj enorm? De ce ar plăti o grămadă de bani pe combustibil, pe întreținere, pe taxe? De ce ar infesta aerul arzând combustibil în mijlocul orașului?
Nu avem deja un vehicul proiectat de natură în milioane de ani? Nu băgăm în el tone de combustibil format din alimente dulci și grase mai mult sau foarte puțin sănătoase? De ce nu ne-am folosi corpul? Probabil va fi mai ruginit la început, dar în timp, se dezmorțește. În București, distanța cea mai mare posibilă e de 19 km, dintr-un capăt în altul. Nici măcar nu-i așa mult. Am făcut aproape dublul acestei distanțe în 100 de zile consecutiv, urcând pe munte, nu mergând pe plat.
O plimbare lungă în fiecare zi ar fi benefică nu doar fizic, dar și mental. Ar fi un moment al tău, în care ești singur, nederanjat, timp în care gândurile se pot „așeza”. Dacă nu găsești răspunsul la o problemă complicată după o plimbare lungă, probabil nu-l vei găsi niciodată.
Așa că te rog, gândește-te că dacă ai un job, ai un privilegiu pe care eu nu-l am. Ești nevoit să te deplasezi până acolo. Calculează câți kilometri sunt de la tine până la job. Înmulțește cu 12 minute/km pentru a afla în cât timp poți să ajungi. Alocă timpul respectiv înainte și după job. Corpul și mintea îți vor mulțumi. Dacă distanța e prea lungă, scurtează distanța cu un mijloc de transport în comun, sau mergi cu bicicleta. În timp tehnica ta de mers se va îmbunătăți și vei putea merge mai repede. Eu fac aproximativ 8 min/km când mă grăbesc. Înscrie-te pe strava și ține evidența numărului de kilometri pe care-i faci. Poți să mă urmărești pe strava, să vezi dacă reușesc să mă disciplinez să ies din casă, chiar dacă n-am nevoie.
Imaginează-ți un oraș în care merg doar puține mașini pe stradă (Bucureștii în timpul unor sărbători prelungite). E liniște, aerul e curat. Oamenii arată veseli și în formă. Femeile au funduri mișto și talii de viespe. Gata, ți-ai imaginat? Atunci închide motorul și mergi dracu’ pe jos!
