Haplea la știri Pro TV
de Călin Cyfer | iul. 27, 2015 | Mișcare - Sport, Nutriție, Stil de Viață, Veganism | 11 comentarii
11 Comentarii
Confirmări/Notificări
- Tim VanOrden, un raw-vegan de exceptie - […] Tim VanOrden este un exemplu de exceptie care dovedeste ca la orice varsta poti sa ai o transformare fizica…
Ti-ai construit niste muschi foarte frumosi, felicitari! Esti de nerecunoscut, fatza de pozele de acum cativa ani, facute imediat dupa trecerea la crudism.
Te-am admirat si m-am emotionat, esti pt mine un excelent exemplu de urmat. In acesti 2 ani de crudism ai mei, m-ai ajutat cum nici nu-ti inchipui!
Ai spulberat si ultima mea nedumerire: fiind eu pasionata de trekking, aveam o rezistenta mentala (blocaj!) fatza de pornitul la drum numai cu fructe in rucsac. Privindu-te pedaland si urcand, mi-am curatat mintea de toate gunoaiele, haha…
Eterna multumire…
Mă bucur mult. Ține-o tot așa 🙂
Daca ar fi sa traiesti undeva la tropice unde ar fi cel mai bine? Ma refer la cat mai multe fructe coapte natural si la un pret cat mai scazut al vietii…o tara cat de cat sigura..fara dictatori sangerosi…
Ma intereseaza pentru o retragere in meditatie pentru cativa ani.
Poti sa imi spui si mie?
Multumesc.
Din cele vizitate până acum, cea mai potrivită e Thailanda (oameni de treabă, prețuri relativ mici, multe locuri în care te poți retrage să meditezi cu călugării). Apoi mai e Sri Lanka. Are avantajul că e mai aproape de România. Și acolo sunt locuri unde poți să meditezi. Cambodgia și Myanmar sunt încă destul de periculoase. Bune pentru unii mai îndrăzneți. Malaezia e relativ scumpă.
multumesc Calin!! Sri Lanka suna sexi…este insa si ieftin de locuit acolo? in Thailanda am fost insa nu mi-a placut…cel putin acolo unde am fost..Phuket, bangkok, samui, phi phi a fost foarte frumos sa fac scufundari insa pentru retragere vreau liniste, fructe din abundenta, si sa stiu ca imi pot ajunge banii cat mai mult…vreau sa raman vreo 3 ani…si sa fac retragere. E pb la viza in sri Lanka poti sa stai sau tb sa pleci la 6 luni-un an? Tu cum te-ai simtit acolo?
Draga Calin,
Daca nu sunt indiscreta, ai putea sa-mi faci inventarul rucsacului tau cand o pornesti spre Postavarul? Ce si in ce cantitate?
Multumesc.
Cellina, pentru tura de munte, adică pe jos prin pădure, de obicei n-am nimic. Uneori plec fără rucsac. Alteori am rucsacul în care pun buletinul, 10 lei, telefonul mobil și o pelerină de ploaie (doar în cazul în care sunt șanse). În tura de bicicletă, am aceleași lucruri, plus sculele pentru bicicletă (o pompă, chei, materiale pentru reparat pene de cauciuc), încălțămintea de alergare (pentru că am niște încălțări speciale pentru bicicletă).
Asta e tot.
Mâncare nu-mi iau, iar apă, doar în tura de bicicletă. În tura prin pădure, mai beau câteodată la un izvor.
Felicitari Calin! Abia astept impresiile dupa cele 100 de zile. Mi-ar placea sa am vointa si determinarea ta 🙂
M-ai lasat fara cuvinte, mi-a trebuit un pic ca sa-mi revin! 🙂
Cum, nu mananci cand ajungi sus? Nu ai „slabiciuni”, adica scaderi de glicemie din cauza efortului, pe parcurs? Dupa 3-4 ore, nu-ti vine un pic de foame fiziologica? Ca doar nu esti un om bionic… 😉
Cand merg pe munte, principala mea preocupare este mancarea: ce sa-mi pun in rucsac, in caz de oboseala si slabiciune datorate efortului.
E adevarat ca o singura data am incercat varianta asta: la micul dejun un smoothie de 8 banane cu praf de roscove, am plecat ca tine cu rucsacul gol, iar in timpul urcusului (2 ore) nu am avut deloc foame/slabiciune/oboseala, ba dimpotriva!! Insa stiam ca e un traseu scurt, de 2 ore, altfel nu mi-as fi permis…
Deduc ca mananci bine inainte de plecare? Pot sa te intreb ce si cat? (iarta-ma, pun intrebari indiscrete, insa ma faci sa descopar un univers necunoscut 😉 )
Sunt bine hrănit și bine hidratat. Când plec în tură, rezervele sunt pline. În mod normal, glicogenul din mușchi ar trebui să țină timp de 2 ore de efort intens, dar am observat că acela e doar un prag psihologic. La mine țin bine peste cele 2 ore. La un moment dat apare efectul de bonking, acel moment în care nu mai ai rezerve de glicogen. Asta nu înseamnă că pic pe jos. Înseamnă doar că trebuie să merg mai departe la o intesitate mai mică. Adică merg alert în loc să fug.
De dimineață de obicei nu mănânc. Îmi place să merg în tură fără să pun o presiune pe sistemul digestiv. Asta mă face să mă simt mai liber, mai în formă. Uneori trebuie să mănânc ceva, pentru că nu m-am alimentat destul cu o zi înainte, dar asta se întâmplă rar. Atunci mănânc câteva curmale, sau două banane, pentru completări. Dar cea mai importantă e cina din ziua precedentă. Atunci fac completările necesare, pentru ca rezervele să fie pline în ziua următoare. Iar corpul n-are decât să aranjeze totul pe parcursul nopții.
Aha, acum am inteles unde este buba, la mine: nu reusesc sa mananc cum trebuie (adica asa cum sfatuiesti tu si altii pe web) la cina, nu mi-e pur si simplu foame seara, iar daca ma fortez si ma oblig sa cinez „cum trebuie”, atunci nu mai pot sa dorm, am digestia grea. Ceea ce tu mananci la cina, eu mananc la pranz! Iar seara doar cateva fructe… O tin asa de 2 ani, am incercat sa fac variante dar pana la urma tot aici m-am intors, asa-i place (deocamdata) corpului meu.
Iti multumesc pt raspunsuri, acum am inteles care este calea optima pt a avea energie la drum lung. Tu ai gasit, pe pielea ta, formula perfecta. Chapeau!