Eram în Mauritius pe terasă și-mi așteptam platoul cu fructe tropicale. Costin, tovarășul meu de călătorii, comandase ceva orez cu fructe de mare, iar ca aperitiv, se obișnuia să i se aducă pâine cu un cubuleț de unt. Cât s-a dus la toaletă, am fost atras de cubulețul de unt, am gustat un pic din el, după care, ca hipnotizat, am mâncat tot cubulețul. La nivel subconștient, corpul meu a fost foarte impresionat cu așa un aliment, inexistent de ani de zile în dieta mea.
Episodul m-a mirat și am verificat acasă ce putea să mă fi atras așa de primar în acea bucată de grăsime. Să fi fost caloriile? Nah, oricum mâncam suficiente calorii din fructe. Să fi fost sarea… Posibil, deși atunci puneam sare în salate, pentru că eram la tropice și mă gândeam că trebuie să pun la loc electroliții pierduți prin transpirație. Micronutrițional, untul era destul de slab. Avea doar vitamina A. Da, poate vitamina A să fi fost. Așa că în următoarele zile am căutat tot felul de fructe și legume portocalii pe care să le combin cu tot felul de grăsimi din plante, pentru a se absorbi mai bine.
Dar am omis din raționament exact nutrientul care abundă în unt la nivel macro. Vreo 60% din unt e grăsime saturată. Nuuuu, cum putea corpul meu să aibă nevoie de așa ceva? Ca vegan, înveți că grăsimea saturată e unul dintre cei mai mari inamici ai sănătății. Grăsimea saturată îți crește colesterolul rău din sânge și apoi îți crește riscul de boli de inimă și accidente vasculare cerebrale.
Tot în lumea vegană, circulă des comparația cu erbivorele musculoase elefant, cal, gorilă, atunci când se vorbește despre dieta potrivită pentru oameni. „Uite-te la gorilă, ce mușchi are. Mănâncă frunze, nu carne.”
Toți arată către mușchii ei, către masivitatea gorilei, nimeni nu pare să remarce burta. Nu doar că gorilele au intestin mai lung decât cel al oamenilor, dar au și un alt design. La gorile, colonul și cecumul au 54% din volumul intestinelor, iar intestinul subțire 25% din volum. La om, e exact opusul. Intestinul subțire are 50% din volum, iar colonul și cecumul 20%.
Ce presupune diferența? Gorila are o capacitate mai mare de a găzdui prin colon și cecum importante colonii de bacterii. Acestor bacterii li se asigură un tranzit mai sigur din exterior în interior, printr-un stomac mai puțin acid decât cel uman. Bacteriile fermentează carbohidrați, în special fibre indigeste și le transformă în acizi grași cu catena scurta (AGCS), în principal acid butiric, acetic și propionic.
Gorilele consumă aproximativ 18kg de plante în fiecare zi, din 200 de specii diferite. Aceste plante sunt slabe în grăsimi și carbohidrați digerabili, variabile în proteine și foarte bogate în fibre. În medie, 100 de grame de materie uscată din alimentația gorilei arată astfel:
grăsimi: 0,5 grame
carbohidrați digerabili: 7,7 grame
proteină: 11,8 grame
fibre: 74 grame
Dacă e să privim simplist lucrurile aportul caloric în dieta gorilei arată astfel:
grăsimi: 5,9%
carbohidrați: 37,1%
proteine: 57%
Nu e de mirare că gorila arată așa de musculos, 57% din caloriile pe care le îngurgitează sunt din proteine. Evident, se omite un mic amănunt, când gorila e dată ca exemplu de mușchi. Pentru a avea aceeași dietă, un om ar trebui să radă 8-9 kg de salată pe zi, ceea ce nu doar că nu e practic pentru nimeni, dar sistemul digestiv uman nu ar fi capabil să proceseze eficient această cantitate de plante.
Niciun mamifer nu posedă enzimele necesare pentru digestia fibrelor, nici măcar erbivorele. Pentru a le utiliza, mamiferele găzduiesc colonii de bacterii și micro-organisme care pot face această treabă în locul lor. Un studiu asupra gorilelor, calculează că fiecare gram de fibră produce 2 kcalorii de energie sub forma AGCS. Cum fibra este în medie 3 sferturi din dieta gorilei, AGCS devin la rândul lor o importantă parte a dietei primatei. Și atunci proporțiile arată diferit, pentru că se adaugă încă 148 de Kcalorii la 100g:
Proteină: 20,5%
Carbohidrați: 13,1%
Grăsime: 66,4% (din care 64,5% AGCS)
Șoc și groază. 64,5% din dieta gorilei e acoperită de grăsimi saturate, iar carbohidrații sunt în minoritate. Oricât am vrea să copiem stilul alimentar al gorilei, pentru a fi la fel de puternici și masivi, nu am putea pentru că nu ne ține „stomacul”.
La un moment dat în evoluția umană, am fost necrofagi. Ne-am adaptat să avem un stomac foarte acid de 1,5. Foarte puține animale ne depășesc în aciditate. Un stomac atât de acid presupune că e foarte dificil pentru bacterii și alte micro-organisme să treacă vii și nevătămate prin el. Din această cauză, colonizarea cu bacterii în intestinele noastre se face dificil spre deloc.
Dacă nu ai o populație de bacterii transmisă de mamă la naștere, e foarte puțin probabil să ți-o mai refaci vreodată, pentru că apoi, stilul de viață modern presupune tot felul de obiceiuri care deranjează și mica populație de micro-organisme pe care o avem: antibiotice (naturale sau artificiale), alcool, țigări, diuretice. De ce oare acum e la modă transplantul fecal? Pentru că oamenii și-au dat seama că pe cealaltă parte a tractului digestiv sunt șanse mici să repopulezi.
Chiar dacă nu ar exista toți acești factori care lucrează împotriva unei colonii sănătoase de bacterii, colonul și cecumul nostru nu sunt suficient de mari pentru a aduce un aport însemnat de AGCS în dietă. Oamenii au evoluat un intestin subțire mai lung decât al gorilelor, tocmai pentru că au avut acces la alimente dense nutrițional, din care puteau să-și ia direct grăsimile saturate.
Ani de zile am încercat în perioada vegană să-mi măresc colonia bacteriană din intestine. Am consumat 80-100 grame de fibre pe zi. Un om obișnuit consumă sub 20. Am consumat cantități mari de legume fermentate. Nu am consumat alcool, condimente, nu am fumat, nimic din acele acțiuni care ar deranja flora. Nu am ajuns la un echilibru, astfel încât producția internă de grăsimi saturate să fie satisfăcătoare.
Așa că, dacă încerci să consumi o dietă bogată în fibre, la fel ca o primată, cel mai probabil te vei înfometa de grăsimi saturate și îți va face cu ochiul orice aliment care în trecut ți-a suplinit această nevoie. La mine a fost untul, pentru că e un aliment pe care l-am consumat des în anii copilăriei. Când limba mea a atins acea bucățică de unt în Mauritius, corpul meu a urlat, „daaaa, daaaa, am nevoie de chestia asta de ani de zile”. 🙂
Grăsimile saturate sunt necesare pentru energie, producția hormonilor, membrane celulare și protejarea organelor. Au un important rol structural și anumite tipuri de grăsimi saturate au beneficii specifice în metabolism, imunitate și funcționalitatea intestinului.
Surse de grăsimi saturate în alimentația gorilei:
vegetație
Surse de grăsimi saturate în alimentația umană:
ulei de cocos; unt de cacao;
lapte, unt, brânză;
slănină;
carne grasă (vacă, miel, porc);
Confirmări/Notificări