Într-una din zile, când mă plimbam pe aleile de la Suan Mokkh, mi-a căzut fix în fața un fruct al pasiunii. În cădere, s-a crăpat în două. M-am oprit și l-am mâncat. M-am gândit apoi că fructele astea le primesc doar cadou. Prima și ultima dată când am mâncat așa ceva, a fost în Kuala Lumpur, când doi prieteni mi-au oferit câteva fructe.
Am plecat mai departe, fără să mă gândesc cum pot să iau mai multe fructe din copac sau cum pot să repet acel eveniment și acea senzație gustativă.
Trebuie să-ți păstrezi direcția, fără să încerci să te agăți de evenimentele care îți ies în față. Stai în tren, admiră peisajul, dar nu te uita la calea ferată, că poți să amețești și nu încerca să te dai jos din mers. Te poți lovi.
PS: În ultima zi am mai găsit un fruct al pasiunii, pe jos, în aceeași zonă 🙂
da, da, incepe sa se vada aura modificata!!!e magnific! keep on rocking man!
Si noi vedem in plimbarile noastre Pasiflora, in stare inflorita.Sunt niste flori minunate, pe masura fructului pe care il produc. Acum fructele sunt abia ieite, sper sa le prind si coapte; Am desfacut un fruct si l-am pus la soare sa recuperez semintele. Am pus si o ramura in apa sa vad daca va face radacini.
Pupici!