Fructarianism, seducție și pericol

Înainte să încep articolul, trebuie să fac o clarificare în termeni, pentru a nu apărea confuzii:
Fructarianism – o dietă care se limitează doar la consumul fructelor coapte din pomi sau din plante, celelalte tipuri de alimente fiind excluse.
Frugivor – în zoologie, termen dat animalelor a căror hrană este acoperită în cea mai mare parte (peste 60%) din fructe, cealaltă parte a alimentelor fiind acoperită de frunze, tulpini, semințe, nuci sau carne.

Un mod prin care oamenii care caută dieta ideală pot ajunge la fructarianism este via vegetarianism, veganism, raw veganism. De aici, pasul următor ar fi „sucuvorismul” (consumul fructelor după ce au fost stoarse), „apavorismul” (trăitul doar cu apă) și „aerianismul” (trăitul doar din aer)… Termenii de mai sus nu există. I-am inventat eu 🙂

De ce este fructarianismul atât de seducător?

1. Fructele sunt dulciurile naturii, sunt gustoase, sunt ușor de mestecat și nu necesită nicio preparare, în afară de spălare (pentru unele dintre ele).
2. Fructele se digeră ușor – Aproape toți oamenii care vin de pe dieta standard, au probleme cu sistemul digestiv. Ani de zile, sistemul nostru digestiv a fost bombardat cu alimente nepotrivite și dăunătoare pentru sistemul nostru digestiv: gluten, alcool, albuș de ou, zahăr, alimente procesate. Excesul alimentar și combinațiile nefericite atacă în aceeași măsură intestinele. Este rupt echilibrul dintre bacteriile benefice și cele nocive din intestine, în favoarea celor nocive, iar acestea produc sindromul intestinului permeabil. În această situație, oricine încearcă o dietă fructariană se va simți excelent în prima perioadă, pentru că presiunea asupra digestiei este aproape inexistentă, iar sistemul digestiv primește o binemeritată vacanță.
3. Mituri biblice și edenice – În cultura vestică, fructarianismul este asociat cu întoarcerea într-un trecut edenic, în care problemele erau inexistente și oamenii consumau doar fructe. Apoi s-a produs un cataclism și au apărut civilizația și dieta standard, care împiedică omul să transcendă.
4. Superveganismul – consumul de fructe face cel mai puțin rău în natură, relația dintre oameni și pomii fructiferi ar putea fi considerată mutuală. Dacă fructul este consumat doar după ce a căzut natural din copac, omul ajută la răspândirea semințelor pomului, defecând semințele în altă zonă. În cazul altor tipuri de alimente vegane, omul trebuie să omoare sau să deterioreze planta pentru a o consuma.

Cei care încearcă fructarianismul, trăiesc iluzia că acest stil de viață ar putea merge pe termen lung, iar când apar diverse probleme, găsesc orice altă explicație, mai puțin aceea că fructarianismul nu poate oferi omului întreaga nutriție de care are nevoie. Care sunt motivele?

Fructele consumate de fructarieni sunt domestice. Filosofia fructariană a fost pornită în civilizație, unde fructele sunt domestice. Atunci când a apărut agricultura, oamenii au construit civilizația pe certitudinea carbohidraților din cereale. Cerealele puteau fi stocate și păstrate pe perioade foarte lungi, oferind stabilitate în alimentația populației, chiar în perioade secetoase. Prin domesticirea animalelor, s-a asigurat proteina din alimentație. Astfel, fructele au primit în dieta standard rolul de desert. Nu era interesat nimeni de câte calorii sau de cât de sățioase (aportul proteic) sunt fructele. Fructele erau doar o gustare de sezon, așa că au fost încrucișate artificial, astfel încât să fie cât mai dulci și cât mai puțin fibroase. Spre deosebire de variantele lor domestice, fructele sălbatice au de trei ori mai multă fibră, au de două ori mai multă proteină și de trei ori mai puțini carbohidrați simpli (zahăr).

Din acest motiv, cei care consumă o dietă bazată doar pe fructe intră în câteva zile într-un deficit proteic și au două soluții. Prima este să crească aportul fructelor, până când necesarul proteic este atins. Asta presupune un volum de hrană impracticabil într-o situație normală și un aport caloric prea mare, provenit din carbohidrați simpli. Acest surplus poate fi ars prin exerciții fizice, ceea ce crește în continuare necesarul proteic sau consumat de bacterii (ex. candida), care se înmulțesc și produc probleme. A doua soluție este să accepte deficitul proteic, fapt care va duce în luni de zile la pierderea masei musculare și la deteriorarea organelor, pentru că organismul nu va mai avea materia primă pentru a reface țesuturile.

De obicei, un fructarian încearcă întâi prima variantă, respectiv să consume o cantitate imensă de fructe și să facă foarte mult sport. Dar varianta nu merge pe termen lung, iar după o perioadă, organismul este atât de deficient încât refuză efortul fizic. Atunci, fructarianul nu poate decât să accepte un volum mai mic de hrană, limitarea aproape completă a efortului fizic și o deteriorare lentă a funcțiilor organismului din cauza lipsei proteinei.

Nu doar proteina lipsește dintr-o dietă fructariană. Într-o alimentație bazată exclusiv pe fructe, de obicei lipsesc acizii grași omega 3 și omega 6, seleniul, zincul și diverși aminoacizi. Asta evident, dacă sunt urmărite fructe bogate nutrițional. Anul trecut am ținut în mod constant evidența celor mai nutritive fructe dintr-o anumită perioadă, făcând clasamente, bazate pe nutriție și prețuri. De exemplu, dacă alegi să mănânci 5kg de caise într-o zi, vei avea deficiențele amintite mai sus, dar dacă vei alege 5kg de mere, vei avea și altele deficiențe, pe lângă cele menționate: vitamina B1, B3, B5, acid folic, calciu, fier, magneziu.

Dar primatele?

Întrebarea completă este cum de primatele pot să trăiască pe o dietă bazată pe fructe, iar omul, care are aproape același material genetic nu poate. În primul rând, primatele sunt frugivore, nu fructariene. Nicio primată nu-și bazează dieta doar pe fructe. 60-70% din dieta cimpanzeului este acoperită de fructe (în special un tip sălbatic de smochine). În rest, primatele consumă frunze, tulpini, scoarță de copac, nuci, semințe, insecte, carne. Situația celorlalte primate este diferită de cea a oamenilor, din două motive:

1. Fructe sălbatice – fructele pe care primatele le consumă sunt sălbatice, bogate în proteine și fibre, sărace în zahăr, dacă e să le comparăm cu fructele domestice;
2. Configurație diferită a sistemului digestiv – chiar dacă oamenii s-ar apuca să consume fructele sălbatice, pe care celelalte primate le mănâncă, tot n-ar fi optim pentru ei. În primul rând, cele mai multe sunt fibroase, astringente și greu de mâncat. În al doilea rând, primatele au un colon de două ori mai lung decât cel al omului, în raport cu lungimea întregului tract digestiv. Asta le permite să obține o cantitate enormă de nutriție din fibra fructelor sălbatice, cu ajutorul bacteriilor benefice. Omul nu are nici lungimea colonului, nici bacteriile necesare, venind de pe un regim de viață standard prin care și-a decimat flora intestinală. Astfel, nu s-ar descurca pe o dietă atât de fibroasă. Omul are un intestin subțire de două ori mai lung decât al primatelor, în raport cu întreg tractul digestiv, deci este specializat să extragă nutriție din alimente ușor de asimilat și nu se poate baza atât de mult pe fermentarea fibrei.

Tot prin fermentarea fibrei, primatele obțin cantități mari de grăsime saturată, pe care un om nu o poate obține decât prin surse directe carne, lapte, unt, brânză sau ulei de cocos. Dacă un fructarian nu consumă o cantitate apreciabilă de nucă de cocos, va fi deficient în grăsime saturată, atât de necesară pentru refacerea organismului.

Frugivor

Am remarcat în diverse discuții pe bloguri sau pe social media că sunt catalogat drept „tipul ăla care mănâncă doar fructe”. Chiar cei care mă urmăresc de ceva timp sunt un pic confuzi și cred că sunt un fructarian.

N-am fost deloc atras de curentul fructarian. Mi s-a părut o chestie visătoare și chiar periculoasă. N-am fost niciodată fructarian în experimentele mele, în afară de câteva posturi cu fructe, sau posturi pe un singur fruct pe care le-am făcut. Am putut observa atunci că nu este deloc practică dieta fructariană. Probabil norocul meu a fost că am obiective sportive. În acest fel, am putut observa rapid imposibilitatea dietei fructariene de a oferi nutriția necesară funcționării optime a unui organism activ.

Însă termenul frugivor, este cel la care țin, chiar după renunțarea la abordarea vegană. Având în vedere că verișoarele noastre primate sunt catalogate drept frugivore, și oamenii pot intra în aceeași categorie. Fructele, chiar în varianta lor domestică, sunt indispensabile funcționării adecvate a organismului:

1. Apă – hidratează corpul cu o apă pură, filtrată de pomi sau plante, în care s-au adăugat electroliți.
2. Carbohidrați simpli – toate celulele umane se hrănesc cu carbohidrați simpli, fructele vin cu energia exact în această formă;
3. Natural – fructele pot fi consumate în forma lor naturală, fără a fi denaturate termic.
4. Nutriție – atunci când sunt alese inteligent, fructele pot acoperi o mare parte din necesarul nutrițional al organismului. Fructele alese de mine în clasamentele pe care le fac pot atinge 80% din necesarul nutrițional. Profilul nutrițional al fructelor este potrivit pentru oameni, având micronutrienți cruciali pentru funcționarea adecvată a organismului: vitamina C, potasiu, magneziu.
5. Detoxificare – pentru că sunt astringente și au multă apă, fructele ajută indirect la detoxificare prin subțierea limfei.
6. Antioxidare – fructele conțin în mod natural o cantitate mare de antioxidanți prin care combat stresul oxidativ acumulat în organism.

Fructele pot înlocui cerealele pe dieta standard. Spre deosebire de cereale, fructele sunt mai potrivite nutrițional pentru oameni și nu produc efecte adverse. Dar oamenii nu pot trăi doar cu fructe. Pentru a completa dieta, trebuie adăugate verdețuri și carne.

Cei care se tem de fructe din diverse motive, pot citi serialul meu: „Obiecții împotriva fructelor”.