Pe 1 August mi-am luat tot ce a putut să încapă într-un rucsac și o valiză, și am plecat hai hui la tropice. Am fost prin Indonezia, Singapore, Malaezia și în cele din urmă m-am stabilit în Thailanda. Avantajul e că mediul e propice pentru organism. Simt asta. Apoi, mai văd lucruri noi și frumoase, apusuri care-ți taie respirația, mă bălăcesc în ocean și în piscine.

Dezavantajul e că procrastinez. Am atâtea idei de materiale prin care pot să ajut oamenii cu experiența mea, dar tărăgănez, când e vorba de execuție. Așa că m-am gândit să folosesc aplicațiile acaparatoare de atenție, să lucreze pentru mine și nu împotriva productivității mele.

Scriu acum la un material care se numește:

8 Principii Nutriționale În Favoarea Metabolismului

(Pentru slăbire, autovindecare și creșterea performanțelor fizice și intelectuale)

Îl voi scrie în direct, pentru cei care mă susțin. Imediat ce termin un capitol (un principiu), îl public pe Patreon. Materialul va fi disponibil pentru patronii de la 3$+.

Pe lângă faptul că patronii vor avea acces la fiecare capitol înainte să apară materialul complet al cărții, voi oferi consultație nelimitată (în public, prin comentarii) sau în privat (prin email sau mesagerie), pe orice subiect discutat în capitolele cărții.

De ce fac asta? Nu vreau ca materialul meu să fie doar o lectură interesantă, vreau ca ideile să fie aplicate și să ofere rezultate palpabile. Prin consultații, voi înțelege dacă anumite idei n-au fost explicate suficient, sunt contestabile, sau sunt dificil de aplicat în viața reală, astfel pot rescrie materialul, cu corecturile de rigoare.

În perioada mea raw vegană, am aplicat doar unul din cele 8 principii (respectiv al 2lea din cele pe care le voi prezenta). M-am simțit excelent într-o primă fază, dar apoi, situația organismului a început să se deterioreze încet, pentru că habar n-aveam de celelalte 7 principii.

Disponibile până acum:

Principiul 1 – Prioritar e metabolismul (acces liber pentru toată lumea)

Principiul 2 – Alege carbohidrați simpli în loc de carbohidrați complecși

Este singurul principiu pe care l-am nimerit în perioada raw vegană / frugivoră. În acest capitol, l-am explicat din perspectiva susținerii metabolismului.

Acum 8 ani, când fructele au devenit mâncarea mea principală, celulele mele au avut parte de un flux stabil de carbohidrați simpli pentru susținerea respirației celulare. În același timp, corpul a primit o infuzie de apă filtrată de pomi, vitamine și minerale, cu care nu s-a mai întâlnit până atunci.

A rezultat o stare excelentă a organismului, care s-a deteriorat în timp, datorită unor greșeli comise în alte zone ale nutriției, pe care le voi explica în capitolele următoare.

Principiul 3 – Evită grăsimile polinesaturate și consumă (cu măsură) grăsimi saturate

Dacă principiul 2, cel cu carbohidrații, a fost singurul principiu pe care l-am nimerit în perioada raw vegană / frugivoră, principiul 3 a fost cel pe care l-am încălcat cel mai tare și discutabil, cu cele mai grave consecințe.

Ca vegan în zona temperată, resursele de grăsimi saturate îți sunt reduse considerabil. Singurele variante sunt uleiul de cocos și margarina. O altă variantă este uleiul de măsline extravirgin, ce conține în principal grăsimi monosaturate. Cum margarina a fost scoasă demult de pe lista alimentelor sănătoase, rămân variantele uleiurilor de cocos sau de măsline, care sunt foarte scumpe în variantele lor sănătoase, extravirgine.

Am simțit atunci că organismul meu nu funcționează bine cu uleiurile vegetale polinesaturate (de floarea soarelui, rafinat de măsline, de in, de susan), și că mă simt mai bine fără ele în dietă. Dar în căutarea unei surse viabile de proteine, am fost readus la ele.

O variantă de proteine pe dieta raw vegană sunt nucile și semințele, în care grăsimea polinesaturată e din abundență. Luni de zile, adăugam în salate un fel de maioneză din semințe de floarea soarelui și de in, lăsate la înmuiat.

Apropo de proteine, pe dieta vegană lizina este un aminoacid esențial greu de găsit. Rinichii folosesc lizină și metionină pentru a sintetiza carnitina, un aminoacid folosit la arderea grăsimilor. Fără o suplimentare cu lizină, sunt șanse mari ca metabolismul grăsimilor să aibă mult de suferit.

E posibil ca seria de posturi cu apă pe care le-am făcut în perioada vegană să fi fost o încercare de a evita toxicitatea din uleiurilor polinesaturate. Însă după ani de consum, rezervele mele de grăsimi erau alcătuite tot din grăsimi polinesaturate, așa că posturile deveneau din ce în ce mai periculoase pentru sănătate, prin mobilizarea masivă a unei cantități mari de acizi grași în organism.

Când am renunțat la veganism, sursa mea de proteine a fost acoperită de pește, care conține tot o grăsime polinesaturată, anume omega 3. A fost bine la început, dar apoi am simțit că nu merge ceva în varianta cu pește. Pe atunci, începusem să devin derutat, cu atâtea variante nesatisfăcătoare.

În fine, cu o perspectivă clară asupra metabolismului grăsimilor de diverse tipuri, lucrurile încep să se lege și să înțeleg situația mea din trecut.

PRINCIPIUL 4: Consumă suficiente proteine de calitate

 Experiența mea de 7 ani în veganism mai poate fi numită și „În căutarea sursei de proteine de calitate, fără efecte antimetabolice”. Într-o primă fază, am ignorat subiectul proteinei. În diferite cercuri vegane este luată în derâdere îngrijorarea celor din afară, despre proveniența proteinelor pe dieta lipsită de produse animale. Întrebarea „de unde-ți iei proteinele” stârnește zâmbetele oricărui vegan. Unii merg cu negarea până la afirmații de tipul: „nu există deficiență de proteine”.

O, dar există. După câteva luni în care mergi în minus cu proteina, începi să cauți în mod instinctual surse consistente de proteine. Prima mea încercare a fost cu semințele și nucile. Dar fiind pline de antinutrienți, acesta nu sunt o variantă prea digerabilă. Am încercat să le prepar, să le înmoi peste noapte, sau chiar să le las la fermentat precum brânza sau iaurturile. Nu a mers.

O altă variantă au fost leguminoasele, renunțând la ideea de raw. Dar deși erau înmuiate peste noapte și preparate la foc, veneau cu aceleași probleme cu antinutrienți. Sunt o variantă superioară nucilor și semințelor, dar tot nepotrivite și datorită efectului antimetabolic, prin suprimarea activității tiroidei.

Ultima variantă a fost cea a pudrelor proteice vegane. În combinație (de cânepă, de orez, de mazăre), acestea pot oferi o plajă largă de aminoacizi digestibili, problema apare din lipsa altor nutrienți, care ar veni în mod normal dintr-o sursă naturală de proteine (retinol, calciu, zinc, seleniu, complex de vitamine B). În urma unui consum mare de pudre proteice, începusem să am episoade inexplicabile de depresie, semn al unor deficiențe.

După renunțarea la veganism, sursa de proteine a fost acoperită de pește. Fără antinutirenți ș cu o serie de nutrienți inexistenți pe dieta vegană, peștele a fost o alegere inspirată, ce a funcționat o perioadă, după care și-a arătat limitele, prin efectele adverse aduse de un consum prea ridicat de grăsimi polinesaturate.

După lungi căutări, am găsit în fine proteinele potrivite, de bună calitate, digerabile și fără efecte antimetabolice.

Principiul 5 – Urmărește reducerea sau ținerea sub control a populației bacteriene din organism

„Mai mult de jumătate din corpul tău nu e uman”, „ai de 10 ori mai multe celule bacteriene în corpul tău decât celule umane” sunt titluri menite să șocheze cititorul unei publicații de tip tabloid. În nutriția de masă, s-a pus în ultimul timp un accent pe beneficiile florei bacteriene „bune”.

De fapt, microbii locuiesc în intestine, în gură și nas, pe piele sau în vagin, ceea ce înseamnă că tehnic vorbind, ei nu sunt ÎN interiorul organismului. Masa lor totală e undeva în jurul a 100-200 de grame și dacă ar sparge barierele și ar intra în organism, ar fi deranj mare.

Corpul încearcă prin metodele sale (temperatură corporală, stomac acid, acizi biliari) să controleze și să țină la respect microbiota. O scădere a metabolismului poate duce la creșterea necontrolată a florei bacteriene, la intruziuni ale acesteia în special prin pereții intestinului și la o dezechilibrare a organismului gazdă.

E un alt principiu pe care nu l-am nimerit în perioada raw vegană. Abordarea mea era complet opusă. Încercam să cresc o populație floră intestinală puternică, pentru a-mi oferi vitamine inexistente pe o dietă vegană.

De fapt, beneficiile microbiotei sunt minimale, iar un vegan nu s-ar putea baza pe flora bacteriană pentru obținerea vitaminelor B12 și K2, nici măcar dacă flora ar fi într-o stare perfectă. Dimpotrivă, microbiota poate deveni periculoasă, dacă crește necontrolat, iar corpul nu are capacitatea de a răspunde intruziunilor.

Cum aproape tot ce făceam în perioada raw vegană era împotriva metabolismului, microbiota s-a dezvoltat în voie, cu sau fără ajutorul meu. Iar acest fapt a ieșit în evidență atunci când am început să consum alimente dense nutrițional (brânză, carne, grăsimi), iar flora intestinală și-a făcut de cap, producându-mi stări oribile.

Situația s-a schimbat radical după dieta pro-metabolică și tratamentele cu diverse tipuri de antibiotice, după care am fost capabil să consum lapte, fără niciun fel de efecte adverse.

PRINCIPIUL 6: Reglează Aportul de Minerale, Pentru Susținerea Metabolismului

O dietă variată asigură o cantitate adecvată de minerale pentru funcționarea organismului, astfel încât nu e necesară suplimentarea cu minerale izolate. Organismul are propriile sale mecanisme de control pentru absorbție și excreție, astfel încât să aibă la dispoziție o cantitate nici prea mică, nici prea mare de minerale, pentru funcționarea optimă a metabolismului.

Cu timpul însă, odată cu îmbătrânirea, apariția unor stări de stres, sau încercarea unor diete nepotrivite, mecanismele de reglare a nivelului de minerale în corp pot fi sabotate. Permeabilitatea crescută a intestinului, sau prezența unor alimente îmbogățite artificial cu minerale, sau a unor factori ce împiedică absorbția (fitați), sunt factori pot duce la o supraîncărcare sau o deficiență a unui mineral în organism.

Și atunci, mici reglări în zona mineralelor din dietă (orientarea către limitarea sau amplificarea aportului unui anumit mineral) pot ajuta metabolismul, până când corpul se poate reface și reechilibra.

Ca de obicei, am încălcat cu brio în perioada raw vegană aproape toate ideile prezentate în acest capitol. Am evitat sarea, pentru că era nenaturală, nu aveam surse biodisponibile de calciu sau zinc din plante, iar din cauza unor probleme de absorbție (permeabilitatea intestinului), ajunsesem să am fierul peste limitele admise la analizele de sânge. Când căutam surse mai consistente de proteine, sau de calorii, dădeam de fosfor, în leguminoase și cereale.

PRINCIPIUL 7: Alimentele Întregi Trebuie Să Ofere Grosul Necesarului De Vitamine

Vitaminele sunt molecule organice de care corpul are nevoie în cantități relativ mici pentru o funcționare optimă a metabolismului. Cele 13 vitamine esențiale trebuie obținute din exterior. Organismul nu le poate sintetiza. Sursele pot fi alimentele, bacteriile din colon, expunerea la soare, sau suplimentele.

Sunt adeptul obținerii celei mai mari părți din necesarul de vitamine din alimente întregi, iar suplimentele să fie folosite în cantități foarte mici, să fie de calitate și în cazuri speciale. Suplimentele, mai ales cele ieftine, pot avea excipienți periculoși pentru digestie, sau chiar pentru sănătate și funcționarea optimă a metabolismului.

La principiul 7 am vorbit despre fiecare dintre cele 13 vitamine și ce strategii trebuie abordate în alimentație pentru a securiza vitamina respectivă pentru funcționarea organismului. Excepție face vitamina D, ce nu se poate obține, în mod fezabil, doar din alimentație. Acolo unde am sugerat suplimentare, am explicat de ce.

Având în vedere noile informații pe care le-am obținut în munca de cercetare pentru actualul material, problema mea principală pe dieta raw vegană / frugivoră a fost la vitamina A. Este o diferență clară între retinol (varianta animală ) și provitamina A, respectiv beta-carotenul. Beta-carotenul este convertit într-o proporție foarte mică în retinol (21/1), este de fapt un antagonist al retinolului și are acțiuni anti-metabolice.

Rezervele mele de vitamina E trebuie să fi fost distruse sistematic de cantitatea mare de grăsimi polinesaturate din dietă, iar complexul de vitamine B probabil nu a fost atât de disponibil din plante crude, precum ar fi fost din lactate sau carne.

PRINCIPIUL 8: Evită Surplusul Antimetabolic Din Alimentație

Atunci când consumăm alimente, scopul nostru este să obținem macro și micronutrienți necesari pentru funcționarea organismului și limitarea componentelor ce pot împiedica absorbția, sau pot deteriora buna funcționare a celulelor. Alimentele de origine animală au de obicei macro și micronutrienți ușor de asimilat de organismul nostru și au puține componente antimetabolice, respectiv fierul din mușchi și grăsimea polinesaturată din pește. Pe de altă parte, plantele au mecanisme de apărare contra dăunătorilor, ce ne pot destabiliza organismul.

În special în curentele vegetariene și vegane, dar și în nutriția generală, plantele au fost promovate ca un etalon al alimentației sănătoase, fiind încurajat consumul variat de plante în stare crudă sau preparată la foc, pe ideea că orice aliment natural și întreg e sănătos. În acest capitol, am tras un semnal de alarmă în privința introducerii în dietă a oricărui tip de plantă, fără a-i cunoaște posibilele efecte nocive asupra metabolismului și sănătății.

Alimentele semipreparate sau gata preparate conțin o listă întreagă de ingrediente, iar scopul lor nu este maximizarea metabolismului celular. Aditivii alimentari sunt folosiți în scopul de a îmbunătăți: gustul (arome naturale sau artificiale, potențiatori de aromă, îndulcitori); aspectul (coloranți, agenți de conservare a culorilor, agenți de glazurare, umectanți, stabilizatori); textura (stabilizatori, agenți de îngroșare, antiaglomeranți); durata de viață (conservanți, antioxidanți); stabilitatea (corectori de aciditate, emulgatori); nutriția (suplimente cu vitamine, minerale);

Companiile urmăresc profitul, astfel vor alege aditivi alimentari ce vor face alimentele mai gustoase și cu o durată de viață cât mai mare. Sănătatea pe termen lung a oamenilor este lăsată în grija autorităților. Astfel, încă de la începutul secolului trecut, în SUA au început să fie interziși unii aditivi alimentari, pentru că erau periculoși pentru sănătate. S-a descoperit că diverși aditivi provoacă deteriorări ale organelor, cancer la ficat, cancer intestinal și alte probleme. Unii aditivi sunt legali în unele țări și ilegali în altele.

Dacă în industria alimentară se folosesc aditivi alimentari, în industria farmaceutică se folosesc excipienți. Alături de ingredientul activ, în medicamente și suplimente sunt adăugate alte substanțe, în scopul de a crește stabilitatea compusului, de agregare a substanței active, pentru creșterea solubilității, pentru creșterea absorbției sau pentru a scădea vâscozitatea. Tipurile de excipienți sunt: antiaderenți (previn lipirea pilulelor între ele); lianți (oferă volum pilulei, celuloză, gelatină, amidon, sucroză, lactoză); înveliș (protejează pastila); coloranți (pentru un aspect plăcut); dezintegranți (ajută la o absorbție mai bună); arome (maschează gustul neplăcut al componentelor active); lubrifianți (ajută în procesul de producție); conservanți (antioxidanți, vitamina A, E, C; cisteină și metionină; acid citric, conservanți sintetici): îndulcitori.

Unii excipienți au fost dovediți ca fiind cancerigeni și dăunători pentru sistemul imunitar, deci lista de ingrediente trebuie verificată cu atenție, atunci când se decide utilizarea medicamentelor și a suplimentelor.

Schițarea Unui Plan Nutrițional Bazat Pe Cele 8 Principii

Informația prezentată în capitolele precedente poate fi copleșitoare pentru cei ce nu au fost până acum interesați de o alimentație sănătoasă. Principiile sunt dificil de aplicat la cumpărături, când pentru fiecare aliment se pot pune diverse întrebări: „o fi având carbohidrați simpli?”, „oare conține grăsimi polinesaturate?”, „proteina o fi de calitate?”, „o fi având suficient calciu?”, „oare conține prea mult fier?”. În acest capitol, voi arăta cum se pot folosi principiile pentru a proiecta diverse tipuri de diete, în funcție de nevoi și situație.

Pin It on Pinterest