Când suntem mici, suntem învățați la școală că alternanța anotimpurilor este un ciclu firesc al vieții, că natura se regenerează iarna pentru a fi îmbelșugată toamna. De fapt, iarna este un stres pentru orice formă de viață, pentru că lumina, căldura și umiditatea scad considerabil, iar formele de viață din zona temperată s-au adaptat pentru a supraviețui iarna, nu pentru a trece printr-un ciclu necesar dezvoltării lor.
Despre modul în care iarna ne sabotează sănătatea și ce putem face pentru a diminua daunele, am scris în detaliu în cartea Iarna Nu-i Ca Vara, însă în acest context nomad, ne întrebăm: „Ce-ar fi dacă am putea pleca din România, într-o țară caldă, începând cu octombrie/noiembrie și să ne întoarcem abia în martie/aprilie?”.
Copilăria mea m-a prins în anii 80, pe care eu îi consider de tristă amintire în România. Au fost niște ierni grele în Brașov, în care nu a fost căldură în calorifere. Eu cu sora mea, trăiam cu bunicii, în timp ce ai mei munceau în Egipt (fentau iarna). Mamaia ne-a croșetat niște halate călduroase, care se duceau până aproape de pământ. Când ne culcam, primeam câte o sticlă cu apă fierbinte, pe care o îmbrățișam să ne încălzim sub plapumă.
Atunci, și în anii 90 și 2000, fentarea iernii părea ceva SF pentru mine. Nici măcar nu-mi trecea prin cap că ar fi posibil, deși aveam exemplul alor mei, care erau norocoși că au avut această posibilitate în anumiți ani.
Norocul meu a fost că bunicii mei erau din Constanța. Fiind copil, toate verile eram la mare, începând cu vacanța din iunie și terminând cu începerea școlii în septembrie. Acele perioade, în care eram zilnic dezbrăcat în soare, m-au ajutat să mă încarc pentru iernile lungi, grele și întunecate din Brașov. Ajuns la maturitate, n-am mai avut parte de aceleași sejururi lungi la mare și acest fapt s-a văzut imediat în sănătatea mea, care a început să se deterioreze.
Dăm pe repede înainte și ajungem în 2013, când, după 2 ani de raw veganism, am început să cred ideea că acest stil de viață nu e compatibil cu iernile temperate, ci are nevoie de un climat blând, tropical, în care fructele abundă. După o analiză a costurilor, mi-am dat seama că o aventură tropicală nu este chiar atât de inaccesibilă. Într-un context de minimalism, mi-am vândut o mare parte din lucruri și am plecat în Asia de Sud Est, unde am stat 3 luni. Am fost atât de încântat de acea aventură, că atunci s-a plantat în sinea mea ideea de nomadism.
În acest episod, am trecut în revistă cea mai mare a opțiunilor de pe glob, atunci când fentarea iernii este primul criteriu al mutării temporare. Am continuat articolul pe Patreon.
Abonamentul cel mai mic la Patreon costă doar 1€/lună. O mică contribuție mi-ar oferi o independență mai mare, pentru a mă documenta și a scrie mai multe articole despre stilul meu de viață. Mulțumesc.
