Cum veganismul nu funcționează optim, m-am hotărât să mai adaug niște lactate în dieta mea. Am auzit de atâtea persoane cu sănătatea la pământ după un regim vegan, care după ce au adăugat puțină brânzică și lapte, și-au revenit ca prin farmec. Dar nu puteam să cumpăr lapte din comerț, să susțin o industrie crudă, care tratează vacile ca pe niște obiecte. Sunt ridicate în slăvi metodele noastre tradiționale, cu vaca familiei, tratată omenește, e hrănită, i se dă un loc de cazare, iar ea oferă bucuroasă în fiecare zi laptele ei către familia gazdă.

Dar eu știu că laptele de vacă nu se potrivește cu cel uman. De exemplu laptele de vacă are 8g de proteine la 100g, iar cel uman are doar 2.5/100. Laptele de vacă are 11 g carbohidrați la 100g și cel uman are 17/100. Laptele uman conține vitamina C (42mg/100g), iar laptele de vacă nu conține deloc. Laptele de vacă are un raport inversat de caseină/zer față de cel uman.

Așa că am luat o femeie nevoiașă și i-am oferit cazare la mine acasă. Am însămânțat-o artificial și după 9 luni a făcut un bebeluș. De atunci, în fiecare zi ne oferă lapte. Bebelușul a trebuit să-l aruncăm, pentru că femeia produce doar 500ml/zi și familia noastră este mare. Nu puteam să mai lăsăm o gură să se hrănească. Apropo, dacă știți ceva trucuri prin care pot să-i cresc producția, v-aș fi recunoscător.

Altfel, femeia pare fericită. Cred că a trecut peste pierderea bebelușului. Noi o tratăm frumos. O mai altoim doar când nu vrea să intre după amiaza în camera ei.

P.S. Ulterior am realizat că nu mai avem suficientă lactază, enzima de transformă lactoza în zaharuri simple, și nu ne pică prea bine nici laptele uman. Dar ce putem face cu femeia? Dacă o lăsăm singură pe stradă, nu se descurcă.

Partea I

Partea a II-a

Pin It on Pinterest