Atunci când am devenit vegan în 2011, am început fără să știu o dietă de eliminare, pentru că am eliminat din alimentație carnea, lactatele și ouăle. După două săptămâni, am înăsprit dieta de eliminare, devenind raw vegan, eliminând astfel și orice aliment gătit, respectiv orice aliment care se poate consuma doar gătit, de exemplu, cereale și leguminoase.

Ce presupune o Dietă de Eliminare mai exact?
Principiile dietei de eliminare sunt că anumite alimente, introduse de curând în alimentația umană, nu sunt tolerate de o parte din populație. Eliminând aceste alimente suspecte pentru o perioadă, oamenii își pot rezolva diverse probleme de sănătate, după care atunci când reintroduc alimentele problemă, o vor face pe rând, pentru a observa dacă au reacții la ele.

Cine ar încerca o Dietă de Eliminare?
Dieta de eliminare este experimentată în special de cei cu boli autoimune. La aceștia, în urma unui factor neidentificat, sistemul lor produce anticorpi care luptă cu propriile țesuturi în loc să lupte cu infecția. La acești indivizi, orice aliment problematic declanșează o reacție autoimună.

Sindromul Intestinului Permeabil
Despre Leaky Gut am vorbit pe larg într-un articol precedent. Teoria mea este că cea mai mare parte din oamenii de pe dieta standard suferă de sindromul intestinului permeabil, pentru că abundă alimentele care pot deteriora pereții intestinului și nu sunt prea multe alimente care ajută la reparații. În timp, încep să scape printre pereții intestinului particule care nu ar avea ce căuta în sânge și cu care sistemul imunitar trebuie să lupte pentru a le neutraliza. Dacă la aproape fiecare masă apare această situație, este ușor de înțeles că organismului îi e din ce în ce mai greu să lupte atâtea fronturi și unele probleme încep să devină permanente.

Unele dintre bolile ce provin în urma intestinului permeabil sunt boala grefă contra gazdă, Crohn, Diabet de tip 1 sau sindromul de disfuncție multiplă de organe. Trebuie să înțelegem că materia din intestin nu e încă în interiorul nostru, ci în afara noastră. Abia după ce nutrienții sunt procesați corespunzător pot intra în interiorul organismului, respectiv în sânge. La fel ca pielea, intestinele sunt un strat de protecție împotriva pericolelor din exterior.

Strategia corectă pentru a rezolva situația este oprirea alimentelor care produc probleme intestinelor, căutarea unor alimente care să nu producă probleme și a unor alimente care pot oferi materie primă pentru refacerea peretelui.

Nu am fost niciodată diagnosticat cu sindromul intestinului permeabil, testul e destul de scump și greu de găsit, chiar și azi, dar sunt sigur că asta a fost problema de la bun început. Simptomele erau clare. Aveam periodic acnee, deși eram adult, aveam zona zoster, o boală ce vine pe fondul imunității scăzute, aveam des diaree și alte probleme intestinale. Dieta mea era perfectă pentru leaky gut, pentru că abunda în produse din făină de grâu și lactate.

Căutând o soluție, am ajuns la dieta vegană. Astfel, am eliminat două dintre alimentele dăunătoare:

• Lactate – sunt în topul listei pentru cei cu probleme autoimune. Cazeina, o proteină din lapte, are o structură similară cu cea a țesuturilor din țesutul tiroidian, fiind problematică datorită acestui mimetism molecular. Mulți oameni sunt sensibili nu doar la cazeină, dar și la zer.
  Majoritatea oamenilor sunt intoleranți la lactoză, adică nu mai produc lactază atunci când sunt adulți, din această cauză, lactatele produc probleme autoimune.
  După ce mi-am aflat datele genetice, am observat că sunt intolerant la lactoză.
• Ouă (albușuri) – ouăle conțin în albuș o enzimă antimicrobiană numită lizozim ce are capabilitatea de a penetra pereții intestinului, producând intestin permeabil.

După două săptămâni, trecând la raw veganism, am mai eliminat fără să vreau alte alimente problematice:

• Gluten – eliminând alimentele gătite, a dispărut implicit glutenul din dieta mea. Glutenul este tot în topul listei pentru cei cu boli autoimune, fiind de obicei printre primele alimente eliminate din dietă. Glutenul poate crea același efect de mimetism molecular, fiind similar ca structură cu alte țesuturi. Astfel, sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi, încercând să atace invadatorul. Glutenul declanșează zonulina în intestine, iar aceasta deschide joncțiunile intestinului.
• Cereale și leguminoase – alte alimente problematice pentru intestine, pentru că au lectine și aglutinine. Prolamina, o lectină găsită în porumb, ovăz sau quinoa se comportă la fel ca glutenul.
• Soia – un alt inamic pentru intestine, 93% din soia fiind modificată genetic, este în strânsă conexiune cu 22 de boli, incluzând scleroză multiplă, Alzheimer și diabet.

Însă dieta raw vegană practicată de mine nu este o dietă perfectă de eliminare, pentru că ea include o serie de alimente problematice:

• Solanacee – roșii și ardei, conțin alcaloizi care contribuie la inflamații în corp. Ardeii nu mi-au plăcut, dar roșii am mâncat la greu.
• Citrice – Sunt bogate în histamine ce declanșează un răspuns autoimun. Pe timpul iernii, ca frugivor, citricele sunt hrana de bază, având în vedere prețul și disponibilitatea.
• Drojdie de bere inactivă – pot provoca un dezechilibru în flora intestinală, să ducă la creșterea Candidei sau la SIBO. Ambele condiții contribuie la intestinul permeabil. Am consumat-o în anumite perioade pentru complexul de vitamina B.

Așadar, trecând la dieta raw vegană, bogată în fructe, am făcut un pas important, eliminând din dietă o serie de alimente ce-mi secătuiau organismul de forțe, producând un răspuns autoimun de fiecare dată când le consumam: gluten, lactate, cereale, leguminoase și albuș de ouă. Chiar dacă am continuat să consum alimente problematice, solanacee, citrice și drojdie, corpul meu a început să se simtă excelent, în comparație cu perioada precedentă. Am pierdut o grămadă de greutate, am câștigat o energie nouă, iar corpul meu nu mai avea probleme cu acneea, eczeme, răceli sau diaree.

Problema

Problema a fost că prin dieta raw vegană, doar am stopat alimentele ce produceau probleme, dar nu am venit cu cărămizile pentru reconstrucția sau măcar menținerea sistemului. Fructele și verdețurile îți dau o mare parte din energie, carbohidrați, vitamine, minerale, fără a produce probleme în intestine, însă nu-ți oferă și material pentru reconstrucție: proteine și grăsimi saturate. Intestinele umane nu sunt atât de spațioase pentru a găzdui multă fibră pentru a produce grăsimi saturate și aminoacizi, la fel ca la celelalte primate. Iar la oameni în general este imposibil de găzduit o floră similară cu cea a primatelor din cauza stilului de viață (alcool, antibiotice artificiale, naturale (ceapă, usturoi), nașteri prin cezariană, cafea, diuretice, etc…), sau a stomacului cu un PH extrem de scăzut, 1,5, de care nu trece mai nimic.

Ani de zile am crezut că pot să-mi refac flora și să funcționeze la fel ca la celelalte primate. M-am înșelat. E imposibil. Chiar dacă am avut un stil de viață ce nu includea nimic deranjant pentru floră și o dietă extrem de bogată în fibre, plus alimente fermentate sau probiotice, nu am reușit să ajung la un aport semnificativ de nutrienți din partea fibrelor.

După aproximativ un an de „miere”, au început căutările pentru o variantă acceptabilă de proteină. Fiind vegan, carnea nu putea fi luată în considerare, așa că prima variantă au fost semințele și nucile. Nu au mers. Sunt dificil de digerat și corpul nu poate utiliza prea mult din ele. Am încercat inclusiv varianta de brânzeturi din semințe și nuci, puse la fermentat. Nici așa nu au fost mai ușor de digerat. Unele nuci și semințe sunt problematice pentru oamenii mai sensibili.

În unele perioade am încercat variantele gătite. Deși erau consistente, adică simțeam că acoperă un gol alimentar, dacă le consumam într-o perioadă mai lungă, îmi dădeau aceleași probleme inflamatorii pe care le aveam pe dieta standard. Mă refer la leguminoase (fasole albă, neagră, roșie, linte sau năut), soia. Introducându-le, îmi dădeam tot sistemul peste cap, deschizându-mi apetitul către alte produse gătite, pe bază de gluten.

Eram uimit cât de repede ajungeam într-o stare aproape la fel de precară cu cea din perioada standard. După doar câteva zile de leguminoase, soia și gluten, eram parcă la fel de umflat și inflamat ca înainte. Îmi era clar că nu ele erau soluția. Dar care putea fi? Revenind la o dietă raw vegană, nu puteam s-o duc așa decât o perioadă, până când aveam din nou nevoie de un aport proteic, ca să nu mă dezintegrez.

Suplimentele au fost și ele o variantă proastă. Suplimentele pot dezechilibra organismul, pentru că ajunge în organism un nutrient izolat, așa cum n-ar ajunge niciodată în mod natural. Suplimentele pot produce intestin permeabil. Pudrele proteice pot fi la fel de inflamatorii pentru organism.

Carne

Și așa am ajuns după 7 ani la carne. Dacă doar elimini alimentele problematice, nu rezolvi problema. Trebuie să vii cu nutrienții pentru refacere, proteina și grăsimea saturată, care se află într-o calitate superioară în carne.

Carnea conține Vitamina D ce-ți învață sistemul imunitar să nu-și atace propriile celule. Vitamina D ajută la lupta împotriva bacteriilor și virușilor ce pot complica reacțiile autoimune. Vitamina D este mai greu de obținut în ziua de azi în care jumătate din an soarele nu e în poziția potrivită, iar cealaltă jumătate oamenii sunt mai mult în casă.

L-glutamina, un amino-acid crucial pentru refacerea intestinului se găsește în abundență în carne. Omega 3 din carne este în forma DHA, ce poate fi direct folosită de organism, nu ALA, ce trebuie transformată de organism, la unii cu pierderi mari, la alții mai deloc, în funcție de genetică. Omega 3 este important în răspunsul antiinflamator al organismului. Alți nutrienți ușor de procurat din carne, dar greu din plante sunt: zincul (susține sistemul imunitar), colina, conezima Q10, fierul, colagenul.

Carnea este alimentul perfect pentru cei cu boli autoimune, pentru că produce rar reacții inflamatorii. Se găsesc greu persoane sănătoase ce nu tolerează carnea în general.

Firește, și la carne sunt diverse tipuri mai potrivite decât altele. Rumegătoarele, în special vaca hrănită cu iarbă, sunt apreciate de mulți indivizi cu probleme autoimune ca alimentul perfect. Găinile sau porcii sunt problematici pentru unele persoane mai ales dacă nu sunt crescuți corespunzător. Lista e încheiată de pești, care nu sunt tolerați de toate persoanele și pot da alergii.

Explicația este că atunci când au devenit vânători, victimele cele mai obișnuite ale oamenilor erau rumegătoarele mari, animale similare cu vaca de azi.

Cele două variante de dietă de eliminare

Dacă vrei să încerci o dietă de eliminare, dar ești vegan, singura variantă e dieta fructariană (a nu se confunda cu dieta frugivoră). Însă aceasta nu merge decât pe o perioadă foarte scurtă, câteva luni și nu repară, doar estompează simptomele. Chiar și așa, trebuie să fii atent, pentru că nu toate fructele sunt o alegere sigură. Citricele pot fi problematice. După câteva luni vei simți nevoia să adaugi proteine, pentru că, dacă pe unii nu-i deranjează pierderea masei musculare și aspectul emaciat, până la urmă apare o disfuncție a organelor.

Iată câteva exemple de indivizi care sunt pe o dietă fructariană de mult timp:

Dacă nu ești adeptul unor filosofii iluzorii cum este veganismul, ai varianta dietei carnivore, în care mănânci într-o perioadă doar carne. Dieta carnivoră este probabil maximul dietei de eliminare. Sunt unii carnivori care mănâncă de ani de zile doar vită, apă și sare. După o perioadă pe dieta carnivoră, poți încerca reintroducerea unor plante în dietă, urmărind ce efect au.

Dacă dieta carnivoră pare de speriat, e de înțeles, și mie mi s-a părut ceva dubios la început, dar dacă te uiți la cum arată niște oameni care au consumat ani de zile doar carne, îți dai seama că nu arată nesănătos, și oricum mult mai bine decât variantele fructariene.

Concluzii

Privind înapoi, am fost un copil destul de problematic din punct de vedere al sănătății. Dinții mei erau praf încă de pe la 14 ani, acneea mea era oribilă, probleme intestinale și diaree am avut de când mă știu. Pe atunci corpul meu reacționa violent la orice aliment problematic. Odată ce au trecut anii, sistemul meu a obosit și nu a mai reacționat, iar afecțiunile permanente au început să se instaleze. Norocul meu a fost că am trăit într-o casă în care carnea a fost un aliment prezent la fiecare cele 3 mese. Carnea a fost cea care m-a ajutat să refac ceea ce glutenul, zahărul, lactatele și alimentele procesate stricau. Dacă aș fi fost vegan, adică aș fi refuzat carnea, aș fi avut probleme mult mai mari.

Odată ce am plecat de acasă, am început să nu mai consum carne decât ocazional, eventual la o singură masă din zi, produsele procesate fiind mult mai atractive, mai ieftine și mai bune la gust. Astfel sănătatea mea a luat-o în jos, culminând cu momentul când am trecut la raw veganism. Atunci măcar am eliminat alimentele problematice.

Acum că am reintrodus carnea în alimentație, simt că am rezolvat în sfârșit problema dietei.. Am pe de-o parte carnea care-mi oferă proteine, grăsimi saturate, vitamine, minerale pentru refacere, fără efectele adverse din cereale/lactate. Pe de altă parte am fructele, pentru energie și hidratare. Având și varianta cărnii, pot tempera consumul de fructe, prin învățarea corpului să ardă grăsimi, pot fi mai atent ce fructe aleg, pentru că nu toate sunt neapărat ideale. Pot înclina balanța mai mult către carne când am nevoie de refacere, de relaxare, de introspecție, sau pot crește aportul fructelor, atunci când am nevoie de energie, viteză, acțiune.

Oare mai e nevoie de altceva? Din analiza nutrițională, nu, dar rămâne să studiez pe viitor. Cert e că acum nu mai am nicio credință habotnică prin care un aliment trebuie să stea neapărat în afara dietei. Voi mai încerca pe parcurs, alte alimente, fiind atent la reacțiile corpului.