Da, am ajuns și aici, în postura de a încerca o dietă bazată în totalitate pe alimente de origine animală. Știu cum sună titlul pentru mulți: „lipsă totală de consecvență”, „caută senzaționalul”, „și-a pierdut busola”, „are probleme la mansardă”. Și totuși, trebuia s-o fac. Drumul meu m-a dus inevitabil către acest experiment. Mă bucur că am făcut-o. Am învățat multe lucruri noi, iar pe unele le voi împărți cu tine, dacă ai chef să citești.

Pentru cei care mă urmăresc rar, evident că experimentul meu pare lipsit de sens. Anul trecut eram vegan, iar acum încerc să exclud plantele din alimentație, dar iată o scurtă reactualizare a evenimentelor de anul trecut și până la începerea experimentului, pentru cei care au pierdut șirul:

  • 2018 – pe parcursul anului devin din ce în ce mai nemulțumit de dulapul de suplimente folosit pentru a susține ideologia vegană;
  • noiembrie 2018 – mă hotărăsc să înlocuiesc suplimentele, nucile și semințele cu pește; mă simt imediat mai bine, anunț online, articolul devine viral și veganii iau foc pe forumuri;
  • decembrie 2018 – odată ieșit din paradigma vegană și fiind atacat de vegani din toate părțile, încep să văd caracterul de cult ce învăluie mișcarea. De pe o poziție exterioară, se văd mai clar unele aspecte invizibile din interior. Scriu articole prin care arăt problemele mișcării: „Dieta Sclavilor”; „De ce veganismul e pe un trend descendent”.
  • ianuarie 2019 – alimentația mea se centrează pe fructe și carne, iar celelalte tipuri de alimente sunt reduse la minim, pentru că nu le mai găsesc rostul. Cum despre fructe știu aproape totul, sunt foarte interesat de alimentele animale. Încerc lactatele și am o experiență nefericită cu o brânză, așa că renunț cu totul la ideea de lactate. Mai târziu urma să aflu că sunt genetic intolerant la lactoză.
  • februarie 2019 – realizez iluzia veganismului etic. N-am fost vegan pe motive etice, dar o sămânță de vină de a consuma produse animale tot exista pe undeva în interior, după 7 ani de expunere la bombardamentul ideologic vegan.
  • aprilie 2019 – părăsesc cu totul cultul vegan și observ că nu există niciun motiv pentru care ai alege să consumi dintr-un regn în detrimentul altuia, iar pentru mediu, pentru ideea de natural, pentru respingerea mamuților financiari din alimentație, pentru respingerea companiilor farmaceutice, alimentele de origine animală sunt chiar o alegere mai potrivită.
  • aprilie 2019 – sunt expus la ideologia carnivoră pe care o văd ca fiind exact opusul veganismului. Mi se pare distractiv cum toată ideologia vegană este inversată de carnivori și susținută metodic cu studii științifice, apel la morală, evoluție, etc… Scriu articolul în care compar tâmpeniile carnivore cu cele vegane,
  • mai 2019 – îmi obțin datele ADNului și aflu că moștenirea mea genetică vine de la vânători culegători nord europeni, zonă în care agricultura a pătruns cu greu și târziu. 52% sunt Cro-Magnon, primii homo-sapiens ce au intrat pe continent. Ăia de pictau în peșteri animalele mari pe care le vânau. Astfel, observ că am polimorfisme prin care nu sunt adaptat la să-mi iau toată nutriția din plante și pot tolera fără probleme adiacente (colesterol mare, acid arahidonic crescut) o mare cantitate de carne.

În 15 mai, imediat după cursa de semimaraton din București, am devenit carnivor. Pentru a fi mai exact, nu am fost strict carnivor, adică în 2-3 rânduri am consumat o mână de dude după alergare. Odată, când am fost pe la ai mei, am consumat niște caise și am gustat din prăjitura mamei. Nu au fost chiar 6 săptămâni ci aproape 6 săptămâni. Nu am consumat produse lactate, doar carne (în special de vită și oaie), grăsime (de vită, de porc mangalița), organe (de vită: ficat, creier, rinichi, inimă), ciorbă de oase (piftie).

Din start trebuie să precizez că nu am intrat în cultul carnivor prin acest experiment. La fel ca în veganism, sunt și în partea carnivoră tot felul de habotnici, care consideră carnivorismul ca fiind dieta ancestrală umană, unica posibilă, cea pentru care am evoluat, și care sunt gata să-ți explice cum n-ai aplicat carnivorismul corect, dacă renunți la el.

Eu am încercat dieta carnivoră din următoarele motive:
1. Dieta perfectă de eliminare – am scris într-un articol separat cum carnea este singurul aliment ce poate oferi omului toată nutriția de care e nevoie pe o perioadă medie, fără antinutrienții din plante. Pe dieta vegană nu poți face o dietă de eliminare, pentru că dieta vegană oferă o parte din nutrienții de care omul are nevoie și o grămadă de antinutrienți (acid fitic, tanituri, gluten, oxalați), greu de gestionat de către oricine, mai ales de la o vârstă în sus; După ce toate alimentele problematice sunt eliminate, ele pot fi reintroduse, analizându-se ce efecte produc.

2. Antropologie – Studiile antropologice arată că oamenii sunt o specie cu înclinații carnivore.  La triburile de vânători-culegători, 45-65% din calorii provin de la animale. Cele mai multe 73%, au o dietă ce depășește 50% calorii din alimente de origine animală. Caloriile provenite din carbohidrați sunt în medie pe la 20%. Nici în zonele tropicale, unde fructele abundă, consumul de carbohidrați nu depășește 40%. În Europa, în zonele centrale și nordice, în paleolitic, dieta carnivoră a fost probabil de bază în timpul iernii;

3. Dietă slabă în oxalați – după renunțarea la veganism și un episod horror, lăsat cu palpitații la inimă, am înțeles pericolul oxalaților și am devenit foarte atent la cantitatea de oxalați din alimentație. Dieta carnivoră cea mai săracă în oxalați posibilă.

4. Vindecare / Cetoză – Combustibilul pe dieta carnivoră vine din grăsimi, spre deosebire de cel din carbohidrați de pe dieta frugivoră sau standard. Prin arderea grăsimilor, corpul intră în cetoză, stare în care orice vânător-culegător intră periodic, mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de aproape e de zona rece. În timpul cetozei, corpul arde grăsimile stocate, nivelul insulinei și al trigliceridelor coboară, crește colesterolul HDL („bun”). S-a dovedit că e benefic ca organismul să fie periodic într-o stare de cetoză.

Substanțele toxice din plante, ingerate în atâția ani de raw veganism au avut un impact asupra intestinului meu. După veganism, eram mai sensibil decât înainte, atunci când ingeram substanțe problematice, pentru că ele treceau ușor de bariera intestinală și declanșau un răspuns autoimun. Prin lipsa acestor compuși toxici și a fibrei, intestinele au avut răgaz pentru a se reface.

5. Performanță – după perioada de vindecare, se poate aștepta o creștere a performanțelor fizice și intelectuale. În perioada carnivoră, corpul se adaptează la arderea grăsimilor, ceea ce oferă acces direct la o sursă virtual interminabilă de combustibil din interiorul corpului. Nu voi mai fi atât de dependent de realimentarea permanentă cu carbohidrați.

În continuare voi prezenta aspectele avantajoase ale experimentului meu și aspectele neplăcute, urmând ca în articolul de pe patreon să ofer un ghid prin care să explic exact cum am abordat dieta carnivoră. Cu toate că pare simplu, dieta carnivoră nu înseamnă doar un consum de friptură după apetit. Eu n-am reușit așa, și am mai avut vreo două tentative precedente. Pentru a reuși pe dieta carnivoră trebuie păstrat un anume raport între proteine și grăsime, e avantajos să consumi niște organe, măcar periodic, iar la început corpul trebuie ajutat cu niște electroliți pentru a menține echilibrul fluidelor din corp.

Aspecte pozitive:

a) Stabilitate Mentală
În absența carbohidraților n-am mai fost atât de rapid nici în gândire, nici fizic, dar cumva am fost mult mai stabil. Gândeam încet, dar profund. E ca și cum carbohidrații ar fi niște stimulente, care au un efect imediat, dar apoi un efect advers, o prăbușire. Pe dieta zero carb nu există acea prăbușire, există doar un nivel energetic constant. Această dietă se pretează mai mult la focalizare și meditație, decât una bogată în carbohidrați (cel puțin pe o perioadă medie, 2-3 săptămâni).

b) Timp redus acordat alimentării
Cantitativ, am avut nevoie de 350-400 grame, ceea ce însemna că terminam foarte repede cu mâncarea pe o zi, uneori într-o singură masă, alteori în două. Este avantajos pentru cei care doresc să fie cât mai eficienți și să aibă cât mai mult timp într-o zi. Pentru gurmanzi, probabil nu e plăcut.

c) Ieftin
Mâncarea m-a costat 40€/săptămână, mult mai ieftin decât alimentația frugivoră și decât cea standard. Grăsimea de vită e la 2 lei/kg, iar organele la vreo 6-7 lei/kg. Pe vremea frugivoră, cu tot cu fructe, suplimente, pudre proteice, ajungeam și la 300€/lună.

d) Scaun
Multă lume se întreabă cum e cu scaunul la o așa dietă cu zero fibre. Recunosc că și eu am fost îngrijorat. Dar totul a fost ok, am avut scaune o dată la 2-3 zile, cu nașteri fără probleme. 🙂 Într-o singură zi am fost constipat, pentru că eram deshidratat. După ce am crescut cantitatea de apă, totul a fost ok.

e) Suplimente
Am renunțat la toate suplimentele pe care le foloseam până atunci. Peste carne am pus sare himalayană după gust, dar nu alte condimente. În apă am adăugat electroliți pentru echilibrarea fluidelor corporale.

f) Deșeuri mai puține
Un alt amănunt de care m-am bucurat a fost că s-a diminuat considerabil cantitatea de gunoi. Am acasă două coșuri de gunoi, unul pentru deșeuri alimentare și altul pentru plastic. Pe vremea când eram vegan, coșul de deșeuri alimentare se umplea zilnic, iar cel pentru plastic, cam la 3 zile. Ei bine, acum, ele se umpleau la două săptămâni, pentru că făceam cumpărături doar o dată pe săptămână, atunci aveam câteva pungi de plastic de aruncat, iar din carne, eventual câteva oase.

g) Similar unui post cu apă
Zero carb se simte foarte similar cu un post cu apă. Pe vremea frugivoră eram atât de atras de posturi cu apă, pentru că dădeam astfel un răgaz sistemului digestiv și o pauză de carbohidrați. Mă simțeam bine în primele zile, dar situația nu continua, pentru că organismul nu avea materiile necesare pentru menținerea țesuturilor. Pe dieta carnivoră, e ca și cum ai face un post, doar că oferi corpului proteine, grăsimi, minerale și vitamine pentru refacere. Viteza scade, iar activitatea de refacere crește.

h) Somn lung și liniștitor
În ultima perioadă aveam probleme cu insomniile, iar starea a continuat la începutul dietei carnivore, dar după 3 săptămâni, am început să dorm lung, câte 8-9-10 ore pe noapte. Interpretez asta prin faptul că în plante sunt o serie de substanțe la care corpul reacționează. Componentele amare din verdețuri au probabil același efect cu cel al substanțelor din cafea sau cacao. Probabil după 3 săptămâni, acele substanțe s-au mai curățat, și somnul a devenit mai lung.

i) Fața dezumflată 🙂
Nu e prea științific ce voi povesti, dar cred că are legătură cu realitatea. Nu-mi place aspectul de față umflată, îmi place fața trasă, astfel încât să se vadă pomeții clar. Atunci când mâncam strict raw frugivor, aveam fața trasă, pentru că nu era nimic iritant sau alergen în ceea ce mâncam. Dacă începeam să fac excepții cu mâncare gătită (cartofi, leguminoase, gluten), sau excese cu nuci/semințe, fața mi se umfla. Cea mai umflată a fost atunci când am avut problema cu lactatele, după veganism. Interpretez asta prin faptul că în perioada raw vegană am avut leaky gut, intestinul neavând ingredientele necesare pentru a se reface și fiind zilnic sub atac. Asta înseamnă că orice mâncam, intrau în sânge mai mult sau mai puține proteine neautorizate. Atunci când am mâncat brânza, a fost probabil maximul de substanțe neautorizate prezente în sânge, respectiv maximum de umflare a feței.

De când mănânc carnivor, fața mi s-a dezumflat și arată similar cu atunci când eram raw frugivor. Asta înseamnă că permeabilitatea a fost redusă considerabil sau/și substanțele din carne nu sunt văzute ca un intrus de către organism. Pe vremea când făceam excepțiile și aveam fața umflată, înclinam să cred că totul vine de la sare. Cum eu nu consumam sare pe dieta frugivoră, iar excepțiile gătite aveau sare, credeam că aia te umflă. Se pare că nu, pentru că acum consum 2-3 lingurițe de sare pe zi, mai mult decât am consumat vreodată și tot nu mă umflu.

j) Pierdere în greutate
Am slăbit de la 85 kg la 78 kg în 6 săptămâni. Într-o primă fază, scăderea a fost bazată pe apa reținută alături de glicogenul corporal. Dar apoi a fost o scădere lentă în grăsime, păstrându-mi masa musculară.

Părți negative

k) Performanțe fizice scăzute
După cum mă așteptam, performanțele mele la alergare au scăzut. De la un VO2Max de 56 am ajuns la 52, ulterior 49. De la o viteză în prag lactic de 4:09 min/km, am ajuns la 4:30, ulterior 4:45. Nu e o scădere mare și era de așteptat ca până când corpul se adaptează, să nu fie capabil să folosească grăsimea în mod optim. Teoretic, după câteva luni de carnivorism, corpul e capabil să umple rezervele de glicogen undeva la 70% din nivelul unei diete ce conține carbohidrați.

l) Irascibilitate
Pe o dietă lipsită de carbohidrați, corpul folosește cortizolul și adrenalina pentru a asigura resursele de zahăr necesare funcționării anumitor țesuturi dependente de glucoză. Deși e plăcut la început, atunci când starea e împinsă pe termen lung, apare irascibilitatea, pentru că organismul înțelege că e vorba de o situație limită în care resursele sunt insuficiente. Am avut unele momente în care m-am enervat, mai mult decât aș fi făcut-o de obicei, iar asta mi-a tras un semnal de alarmă pentru a studia cauzele.

m) Prea puțină energie în anumite situații
Nivelul meu energetic a coborât constant pe dieta carnivoră. Am redus alergările, apoi le-am oprit cu totul. Am redus exercițiile cu greutatea corpului, apoi le-am oprit și pe acestea. Deși nu mai făceam nimic fizic, nici activitatea mea obișnuit, care presupune statul pe scaun, nu părea atractivă. În alte circumstanțe aș fi acceptat starea, pentru că e nevoie de timp de adaptare și e nevoie de odihnă, dacă vrei vindecare, dar în perioada asta am multă treabă de făcut și nu am cum să-mi permit o pauză.

n) Moleșeală după masă
Consumând doar o masă pe zi, după acea masă eram moleșit. În zona intestinului nu aveam niciun disconfort, umflătură, așa cum te simți giftuit după o masă vegană copioasă, dar corpul muncea din greu să digere totul, așa că mă lua somnul și nici nu era un somn odihnitor, astfel încât să prefer masa în zona cinei, după care să mă culc. Era un somn chinuit în miezul zilei, după care îmi reveneam și îmi continuam ziua. Evident, dacă aș fi continuat, aș fi experimentat și cu alte moduri de a întinde alimentele pe parcursul zilei, dar n-a fost suficient de lungă perioada.


Astfel, am pus capăt experimentului carnivor și am reintrodus carbohidrații din fructe. Într-un alt context, într-un alt anotimp și în altă zonă, aș încerca fără probleme încă o dată experimentul. Dieta carnivoră pare perfectă pentru o iarnă dură de munte, în care stai în cabană, lângă șemineu, privind cum ninge încet și ascultând poveștile prietenilor, mestecând niște carne grasă uscată, sărată și afumată. Dar pe timp de vară, e păcat să nu înfuleci niște fructe dulci, frumos colorate, la care evoluția te-a programat să fii sensibil.

În articolul de pe patreon am făcut un ghid despre cum poate fi abordată dieta carnivoră, pentru cei care doresc să încerce. Sunt amănunte importante, fără de care nu oricine poate reuși. Tot pe patreon, puteți citi alte zeci de articole disponibile doar acolo, inclusiv 4-5 articole cu feedback săptămânal din perioada carnivoră.

Abonamentul cel mai mic la Patreon costă doar 1$/lună. O mică contribuție mi-ar oferi o independență mai mare, pentru a mă documenta și a scrie mai multe articole despre stilul meu de viață. Mulțumesc.

Pin It on Pinterest