Atunci când mintea și corpul nu funcționează în parametri optimi, toată realitatea exterioară pare să lupte împotriva noastră. E nevoie atunci de redirecționarea atenției către interior, focalizarea pe respirație, detașarea față de gânduri, eliminarea alimentelor nocive și problematice din dietă. Doar prin focalizare și funcționarea adecvată a organismului putem să înțelegem realitatea așa cum specia noastră a evoluat să o facă.
Diferența dintre Sine și Eu
Abia atunci putem înțelege că nu suntem un individ separat de univers, că nimic din noi nu este indivizibil și nimic nu ne separă de exterior. Nu suntem un „Eu” mic, aflat la mila forțelor universului. Suntem „Sinele”, totul. Când mintea și corpul sunt în regulă, totul curge De La Sine.
O microistorie a civilizației
La școală învățăm că oamenii au fost inițial sălbatici și apoi s-au civilizat. Acum câteva mii de ani, au început să practice agricultura și domesticirea animalelor, după care triburile au crescut în dimensiuni și au devenit orașe stat. Oamenii au început să construiască clădiri din cărămizi, au învățat să prelucreze fierul și sticla, au inventat roata și scrierea.
La o analiză mai atentă, putem realiza că nu „oamenii” au fost factorii determinanți ai acestor schimbări, ci elitele care-i conduceau. Cele mai multe din invenții nu au apărut pentru a îmbunătăți calitatea vieții pentru fiecare om în parte, ci pentru a servi elitele. Agricultura a adus un plus de calorii și de siguranță în alimentație, dar în același timp a îngreunat viața omului de rând. Un fermier timpuriu muncea mai mult decât un vânător-culegător, primind în schimb alimente de o calitate mai proastă. Cerealele (grâul, orezul, porumbul) nu au un profil nutrițional adecvat pentru oameni. (sursa 1)
Relativa siguranță a alimentației a venit cu un preț. Hambarele atrăgeau dăunători și boli. Hambarele pline erau o țină pentru triburi adverse și o cauză pentru războaie. Primele orașe erau niște focare de infecție în care era periculos să trăiești. Scrierea nu a fost inventată pentru a păstra arta, ci pentru contabilitatea taxelor. Primele tăblițe scrise nu conțin vreo epopee, ci detalii despre cât au cotizat cetățenii către stat.
În aceste condiții, este prudent să presupunem că civilizarea oamenilor nu a fost un proces natural, ci mai degrabă unul impus forțat. Primele orașe s-au bazat intensiv pe sclavagism pentru a-și crește populația. Nu există civilizații antice ce nu au practicat sclavagismul. Războaiele erau duse în special pentru a captura mai mulți sclavi. Orașele stat antice aveau nevoie de repopulări din exterior pentru a supraviețui, iar sursa lor timpurie au fost triburile de vânători-culegători. De-a lungul istoriei, triburile au luptat să nu fie înghițite de civilizație, nu pentru că traiul în civilizație era mai avantajos.
Vânător-culegătorii trăiau într-o legătură intimă cu natura, cunoscând în detaliu fiecare animal pe care-l vânau sau fiecare plantă pe care o culegeau. Își obțineau hrana optimă, pentru că erau perfect adaptați pentru extragerea resurselor din natură. Triburile de vânători-culegători s-au refugiat în mod tradițional în zone deluroase, montane, mlăștinoase, greu accesibile și au rezistat civilizației până la al doilea război mondial. Progresele tehnologice de după război au făcut foarte dificilă rezistența lor, iar acum mai sunt doar câteva zone în lume, în care există triburi neafectate de civilizație. (sursa 2)
Schimbările aduse de civilizație, începând cu revoluția din Neolitic, continuând cu revoluția industrială și culminând cu actual stil de viață modern, sunt relativ recente, dacă e să raportăm datele la scala evoluției. Genomul uman nu a avut timp să se adapteze complet la schimbări. Această inadaptare este cauza principală a bolilor civilizației: obezitate, hipertensiune, diabet de tip 2, osteoporoză, boli autoimune, boli coronariene.
Omenirea nu se mai poate întoarce la viața tribală de vânător-culegător decât în urma unui eventual cataclism. Prin propagandă și legi, statele descurajează inițiativa de a părăsi așezările civilizate pentru a începe un trai alternativ în mijlocul naturii. Atunci care este soluția pentru cei care trăiesc în civilizație, nu o pot părăsi, dar vor să evite bolile și dezavantajele inerente: o dietă precară, inactivitate fizică, insatisfacție mentală?
Acest site oferă informații despre moduri prin care stilul de viață poate fi alterat, astfel încât să te poți bucura de beneficiile unui trai natural, chiar dacă momentan nu ai posibilitatea să părăsești orașul.
Articolele sunt împărțite în 6 secțiuni:
Nutriția adecvată este cel mai important factor pentru sănătatea și funcționarea optimă a organismului. Articolele de nutriție explorează ideea maximizării consumului de alimente ce susțin metabolismul, acestea fiind și alimentele ancestrale: fructe, verdețuri, carne. Lactatele sunt alimente relativ nou introduse în alimentație, iar unii nu le tolerează, dar cu mici ajustări ele sunt asimilabile și vin cu un aport important de proteine, carbohidrați și calciu. Analizează principiul reducerii alimentelor ce pot pune probleme funcționării organismului: cereale, leguminoase, uleiuri vegetale, alcool, stimulente, produse procesate. Examinează oportunitatea unor suplimente pentru compensarea schimbării stilului de viață din cel natural în cel urban, de exemplu Vitamina B12, Vitamina D, Vitamina K2.
Deși creierul este o mașinărie complexă de calcul în paralel, mintea nu funcționează în mod multi-sarcină. Credem că putem jongla cu mai multe treburi în același timp, dar e o iluzie. În realitate nu facem decât să ne schimbăm focalizarea de la o acțiune la alta, iar acest transfer de atenție costă, drenând resursele creierului. Putem avea cea mai bună cameră foto. Dacă nu reușim să focalizăm imaginea, fotografiile vor fi neclare, inutilizabile. Capacitatea noastră de concentrare e crucială pentru a învăța lucruri noi despre realitatea înconjurătoare. Articolele analizează metode antice de îmbunătățire a capacității de concentrare și ce implicații spirituale ar putea rezulta în urma lor.
În perioada ancestrală, omul era obligat să se miște pentru a supraviețui, iar această mișcare presupunea deplasări de câțiva kilometri prin mers sau alergare, sprinturi scurte în caz de pericol sau la vânătoare, exerciții cu greutatea corpului, pentru deplasarea prin locuri cu obstacole, lupte cu animale sau cu alți oameni. După revoluția neolitică, tipurile de mișcare s-au schimbat. Pentru fermierii timpurii au apărut activități pentru care nu erau foarte bine adaptați. Ulterior, au început să fie folosite animale pentru transport și ajutor în agricultură și nivelul de activitate al omului obișnuit a mai scăzut. În vremurile moderne, după apariția mașinilor de toate tipurile, nivelul de activitate fizică pe care un om este obligat să-l facă a scăzut aproape de zero. Articolele explorează ce tipuri de mișcări sunt optime pentru corpul uman, ce activități nu sunt potrivite și prin ce metode ne putem impulsiona să ne mișcăm constant.
Vânător-culegătorii își schimbă în mod constant zona în care locuiesc. Nu au prea multe posesiuni, menite să-i țină într-un anumit loc. Se mută în funcție de disponibilitatea resurselor. Acest „dor de ducă” ne-a rămas în instincte. Ce sunt cărțile și filmele, dacă nu forme de a călători virtual în alte locuri? După revoluția neolitică, situația s-a schimbat. Oamenii cultivau pământul, deci trebuiau să rămână mai mult timp în același loc, pentru a-și apăra recolta. Apoi au apărut mai multe obiecte, unelte, vase ceramice, cereale depozitate, menite să le facă mai dificilă posibilitatea de a se muta. Pentru elite, o populație care trăia în locuri fixe era mai ușor de controlat. Articolele analizează metode prin care ne putem schimba periodic zona în care locuim, folosind minimalismul și venituri independent de locație, eventual pasive.
Alte articole care explorează aceeași idee de îmbunătățire a vieții urbane prin adaptarea elementelor din viața ancestrală a omului, dar nu pot fi categorisite în niciuna din secțiunile de mai sus, vor fi plasate în această secțiune.
