În weekend am fost pe la ai mei, în Brașov. Ei încă nu erau acasă, urmau să vină în următoarea zi, din vacanță. În casă era răcoare, termostatul a fost programat pentru 18C. Cât a fost soare afară, a fost ok, dar cum s-a lăsat seara, s-a făcut prea frig, așa că m-am dus la termostat să măresc temperatura în casă. Setez termostatul la 20C și după câteva minute, văd că nu se întâmplă nimic. Centrala nu răspunde. Hm…

Încerc să măresc temperatura la 22C, apoi la 24C… în cele din urmă 30C !!! Nicio mișcare din partea centralei… un zgomot ceva, niște abur scos. O sun pe mama și aflu că termostatul din sufragerie este deconectat și că acum cel funcțional este unul wireless din birou. Mă duc la termostatul wireless, setez la 22C și centrala pornește.

Apoi am început să mă gândesc la soarta ciudată a termostatului din sufragerie. Ai mei îl schimbaseră, dar nu i-au scos bateriile și nici cablul. Doar că acel cablu nu mai era conectat la centrală. Termostatul e un algoritm simplu. Primește date din exterior, adică temperatura și dacă:

Ti < Ts – comandă centralei să încălzească instalația
Ti > Ts – comandă centralei să oprească încălzirea instalației.

unde Ti – temperatura interioară și Ts – temperatura setată.

Fiind deconectat, comenzile lui nu ajung la destinație. Așa că dacă e setat pentru 25C și temperatura interioară e 22C, poate trimite la nesfârșit același mesaj pentru pornirea centralei. Așa că până i se termină bateriile, termostatul deconectat va avea o viață sisifică. Măcar dacă-l setezi la aceeași temperatură cu cea a termostatului conectat, termostatul deconectat va „trăi cu impresia” că centrala răspunde comenzilor lui. Dulce iluzie. 🙂

Așa cum termostatul e un algoritm extrem de simplu, ființele vii sunt tot niște algoritmi, doar că mult mai complecși. Primesc informații din exterior, le procesează, după care vin cu un rezultat / acțiune. Atunci când un animal este în mediul său natural, face niște calcule complicate pentru a estima șansele de reușită pentru a-și obține hrana și pentru a nu fi prins de prădători.

Ce se întâmplă cu un animal atunci când îl iei din mediul său natural și îl pui într-un mediu artificial, sau un mediu pentru care nu e adaptat? Nu mai funcționează optim. Nu se mai poate baza pe algoritmii săi dezvoltați în milioane de ani de evoluție pentru a se alimenta corespunzător, pentru a se feri de primejdii și pentru a-și transmite genele mai departe.

Spre deosebire de termostatul deconectat de la ai mei din casă, deconectat pe partea de ieșire, noi oamenii suntem deconectați de mediul nostru natural, deci pe partea de input. Informațiile pe care le primim din exterior, mâncarea procesată, imaginile care se perindă pe ecrane, mirosurile parfumurilor, zgomotele orașului, sunt date pentru care nu suntem echipați corespunzător să le procesăm. Așa că nu ne putem baza pe rezultatul procesării acestor date ca fiind cel corect.

Odată cu apariția agriculturii și a formațiunilor statale, omul a fost pus într-un fel de țarc artificial ce a produs o grămadă de disfuncționalități. Datele arată că această trecere a fost mai degrabă una forțată decât o acțiune colectivă a omenirii. Anumite elite au impus o nouă ordine, pentru a le servi propriilor interese.

Rezultatul e că acum ne certăm ca chiorii pe teme morale, când simțurile ar trebui să primeze. Termostatul deconectat nu e fericit sau nefericit, pentru că nu are algoritmi pentru a detecta futilitatea acțiunilor sale. Oare starea noastră de nemulțumire în societate nu apare doar din cauza faptului că algoritmul nostru nu funcționează optim sau nu funcționează în felul în care a fost proiectat?

Acum ar fi imposibil să ne mai întoarcem la varianta noastră naturală, ne-ar lua generații întregi, dar fiecare poate verifica pe propria piele că atunci când e în natură, într-o temperatură apropiată de cea în care am evoluat (25-30), consumând alimente naturale neprocesate, nu va fi neapărat mai fericit sau mai bucuros. Va simți cum mecanismele interne funcționează optim, iar asta îl va focaliza pe moment. Un moment lung cât o eternitate.


Și eu care credeam că pentru că am început să mănânc pește și ouă, o să devin o bestie fără suflet. Când colo, simt compasiune pentru termostatul deconectat. E și el doar un algoritm ca și noi. LOL

Pin It on Pinterest