De ce mă retrag de pe rețelele de socializare

Ok, cei cu memorie mai bună, își amintesc că „m-am mai retras o dată” de pe rețelele de socializare, în urmă cu aproximativ 9 luni. De ce am o nouă tentativă și de ce noua încercare ar reuși? Pentru că acum îmi propun o separare drastică: suspendarea temporară, pentru cel puțin 6 luni, a profilurilor și paginilor de pe fiecare rețea de socializare. La încercarea precedentă, mi-am lăsat câteva portițe de acces: profilul Facebook nu putea fi închis pentru că era modalitatea mea de a menține contactul cu lumea, paginile nu erau închise și urma să public din exterior fără să citesc comentariile, implicit să răspund la ele. Aceste reguli și bariere au funcționat o perioadă, dar în cele din urmă am fost atras din nou la o activitate aproape similară cu cea precedentă.

Ce a mers din ce mi-am propus acum 9 luni: regula „no feed”. Cu mici excepții, nu am mai folosit feedul rețelelor pentru a vedea ce s-a mai întâmplat cu prietenii. Dacă m-a interesat vreunul în special, am accesat direct profilul său. Ce nu a mers: „no comment”. Regula în care urma să public fără să urmăresc comentariile și feedbackul audienței a fost imposibil de respectat. Iar apoi, era dificil să nu răspund la niciun comentariu, dacă tot le observam.

O separare totală îmi face viața mai ușoară, pentru că nu va mai fi nevoie să lupt cu tentația de a fi tras înapoi de sistem. Iar în urma informațiilor pe care le-am aflat despre rețelele de socializare, ar fi o dovadă de ipocrizie să profit de ele, publicând în continuare în mediul lor, contribuind astfel la proliferarea sistemului. Ar fi o ipocrizie să public automat de undeva din afară, fără să fiu interesat de felul în care informația mea este primită și folosită.

Care este problema cu rețelele de socializare, așa cum sunt ele proiectate acum? Și de ce sunt dispus să mă retrag, lăsând în urmă câteva mii de oameni care mă urmăresc și această modalitate de a mă conecta cu ei?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să spun câteva lucruri despre mine. Am luat prima dată contact cu internetul în 95, când te puteai conecta doar prin modem, folosind linia telefonică, plătind atât telefonul, cât și internetul la prețuri exorbitante, de nivelul dolari per sute de kilobytes. În 96 aveam acces gratuit la Facultatea de Automatică în București și așa mi-am downlodat o grămadă de tabulaturi de chitară. În 98 m-am apucat să fac situri web și în 2000 aveam un venit din reclamele de pe siturile mele. Proiectasem niște algoritmi cu care scanam rețelele Usenet pentru tabulaturi de chitară și texte, apoi alți algoritmi aranjau totul în baze de date pe care le transformam în situri. În 99, mi-am făcut site pentru proiectul meu muzical și am reușit să vând câteva zeci de exemplare din discul meu Radiant Shadows, deși muzica era foarte alternativă, de nișă.

Din 99 până prin 2004 au fost anii aplicațiilor de mesagerie. ICQ, MIRC și în cele din urmă Messenger puteau fi folosite pentru a intra în contact direct cu ceilalți. În acele vremuri, dacă doreai să îți ții prieteni la curent cu noutățile tale, trebuia s-o faci în direct, să vorbești cu ei pe messenger și eventual să le trimiți fotografii sau fișiere. Probabil din nevoia de automatizare, au apărut primele rețele de socializare. Doar o minoritate extrem de mică putea pe acea vreme să-și facă un site. Trebuia să știi HTML, apoi PHP și MYSQL, să deții spațiu pe un server sau să plătești pe cineva o grămadă de bani pentru a face asta pentru tine. Rețelele de socializare oferă exact asta: un spațiu pe care utilizatorul obișnuit îl poate personaliza și actualiza cu text, fotografii, fișiere audio sau video.

Prima RS (rețea de socializare) pe care am fost se numea MySpace și era la început destinată muzicienilor. Nu aveam nevoie să fiu prezent pe MySpace, pentru că oricum aveam site, dar m-a atras ideea de rețea, un mediu în care poți fi găsit mai ușor. În timp, MySpace a devenit o rețea pentru toată lumea și s-a transformat într-o RS așa cum le cunoaștem acum. Apoi a apărut Hi5, care a prins foarte bine în România. Hi5 avea un design încărcat și dădea impresia de haloimis de fiecare dată când o accesam.

În 2007 am apărut Facebook în peisaj. Când eu am intrat pe Facebook, aveam doar 2 prieteni în rețea, care erau acolo pentru a se juca un joc, și aproape nimeni nu știa în România de ea, dar în câțiva ani, Facebook a detronat complet MySpace și Hi5 din preferințe și a devenit numărul 1. Cred că a câștigat prin design. MySpace și Hi5 erau foarte încărcate, cu multe bannere, culori, secțiuni, iar Facebook avea un design simplu, rapid și elegant.

Am povestit toate astea, să înțelegeți că sunt ceea ce se numește un „early adopter” în multe aspecte ale internetului, iar acum nu-mi place deloc încotro se îndreaptă lucrurile.

Cum spuneam, atunci când RS au apărut, era dificil să ai un spațiu al tău pe net în care să prezinți persoana sau afacerea ta prin texte, fotografii, fișiere audio sau video. Trebuia ori să fii programator, ori să fii dispus să plătești mulți bani. RS au pus la dispoziția utilizatorului obișnuit spațiu de depozitare și aplicații prin care un spațiu propriu putea fi personalizat. Dar dacă la vremea respectivă costa cel puțin câteva sute de dolari să-ți faci un website și cel puțin câteva zeci de dolari anual pentru a-l găzdui și menține, de unde aveau RS resursele pentru a oferi gratuit aceste servicii către utilizatori?

În spatele RS nu sunt niște organizații non-profit și nici niște mecena, sunt companii a căror scop e obținerea unui profit cât mai mare. Pentru a pune la dispoziție resurse gratis, aceste companii trebuiau să găsească investitori, cu promisiunea că investiția lor va aduce profit într-o anumită perioadă de timp. Planul lor trebuie să fi fost ceva de genul:

1. Proiectăm o rețea care să atragă cât mai mulți utilizatori și să-i țină cât mai mult timp în rețea.
2. Găsim investitori pentru a extinde serverele în funcție de creșterea rețelei.
3. Monetizăm rețeaua, oferind spațiu de reclamă către advertiseri.

Bun, și care e problema, o să mă întrebați. E normal că dacă e un serviciu gratuit, ești bombardat cu reclame, iar pe Facebook, Instagram nici măcar nu sunt atât de agasante. E ca la televiziune. Ai acces la un post gratuit, așa că te aștepți să fii întrerupt de reclame. Dacă plătești un abonament la un post, nu ești întrerupt cu reclame. Dacă ar fi așa, n-ar fi nicio problemă, dar e mai complicat de atât.

Până să ajung la problema reclamelor, trebuie să vorbesc întâi despre primul punct din planul companiilor deținătoare de RS, cel cu atragerea utilizatorilor și menținerea lor pe rețea. Pentru a face asta, cei care proiectează RS folosesc tehnici obișnuite din jocurile de noroc, artificii care dau dependență. Behaviorismul (sau comportamentismul) este un curent în psihologie care consideră comportamentul drept unic obiect exclusiv al psihologiei. Scopul behaviorismului este predicția și controlul comportamentului oamenilor sau al animalelor. Multă lume a auzit probabil de Pavlov și câinele său. Pavlov a observat că atunci când intră în cameră, câinele său salivează, deși nu îi aduce mâncare. A încercat un experiment cu un clopoțel. De fiecare dată când suna clopoțelul, câinele primea mâncare. În scurt timp, câinele a început să saliveze atunci când suna clopoțelul, chiar dacă nu i se aducea mâncare. Pare un amănunt minor, dar Pavlov și-a dedicat apoi toată cariera pentru a studia acest tip de comportament. Behaviorismul s-a dezvoltat în ultima sută de ani și s-a demonstrat că aceleași strategii care pot fi aplicate animalelor, pot fi aplicate deopotrivă oamenilor. Deși mai complecși, oamenii pot fi descifrați la fel de ușor ca animalele și condiționați în mod similar.

Cei care proiectează RS nu sunt deloc străini de behaviorism, îl folosesc din plin pentru a manipula utilizatorul RS. Da, sugerez că atunci când ești pe RS, te supui unui experiment efectuat de oameni de știință pe care nu-i cunoști și nu ai acces la rezultatele studiului. Atunci când folosești RS, te transformi într-un cățel care reacționează la diverși stimuli.

Citez din Sean Parker, primul președinte Facebook: „ Trebuie să-ți dăm un shot de dopamină din când în când, pentru că cineva ți-a dat like sau a comentat la o fotografie sau postare, sau ce-o fi… E o buclă de validare socială… exact chestia care i-ar veni în cap unui hacker ca mine, pentru că exploatezi o vulnerabilitate în psihologia umană. Inventatorii, creatorii, adică eu, adică Mark (Zuckerberg), mai e Kevin Systrom de la Instagram, toți acești oameni au înțeles asta cu conștiinciozitate. Și am făcut-o oricum… schimbă literalmente relația cu societatea, cu fiecare. Probabil interferează cu productivitatea în feluri ciudate. Dumnezeu doar știe ce produce în creierele copiilor noștri.” Altul de la Facebook, Chamath Palihapitiya (vicepreședinte, responsabil cu creșterea numărului utilizatorilor) spune: „Pe termen scurt, buclele de feedback conduse de dopamină pe care le-am creat distrug felul în care societatea funcționează… Niciun discurs civil, nicio cooperare; dezinformare, neadevăruri. Și nu e o problemă Americană – nu e vorba de reclame Rusești. E o problemă globală. Simt o vină extraordinară. Cred că toți am știut în adâncul minților noastre – chiar dacă am simulat toată linia, ca și cum probabil n-ar exista consecințe rele neintenționate. Cred că în străfundul minților noastre am știut că ceva rău s-ar putea întâmpla… Așa că suntem într-o situație proastă acum, în opinia mea. Erodează miezul, fundația comportamentului uman în interior și în relația cu ceilalți. Și nu am o soluție bună. Soluția mea e să nu mai folosesc aceste unelte de acum încolo. N-am mai făcut de ani de zile”.

Am vorbit despre dopamină în legătura ei cu dependența în articolul despre viciile generațiilor precedente. Dopamina este cel mai important factor în dependența de alcool și țigări. La fel se întâmplă în cazul RS, doar că în acest caz procesul nu e declanșat de o substanță ci de alți stimuli. Atunci când scoți telefonul din buzunar și dai un scroll pe feedul unei RS, procedeul seamănă izbitor de mult cu cel de la jocuri mecanice din cazinouri. Acolo tragi de manetă și aștepți un rezultat. Câteodată câștigi și te bucuri, de multe ori pierzi și mai tragi de manetă, poate câștigi la următorul joc. Pe cât pare de stupid trasul de manetă la jocuri mecanice, pe atât de eficient e în a-ți produce dependență. De fapt, cei care proiectează jocurile de noroc la casino sunt supărați că tehnicile lor au fost folosite în RS, iar companiile RS au câștigat mult mai mulți bani decât au sperat ei vreodată.

Așadar, când folosești RS, ești dependent, ești un cățeluș care răspunde la diverși stimuli oferiți de rețea, ești prins într-o buclă fără sfârșit. Îți pierzi nu doar timpul, dar mai important, libertatea. Asta nu e totul, urmează partea a doua: monetizarea. Companiile RS te au captiv pe terenul lor, acum trebuie să-și scoată banii pe care i-au plătit pentru ca tu să ai resursele să-ți faci situl de prezentare al propriei vieți. Aici intrăm în zona modificării comportamentale.

Vedeți, în era inteligenței artificiale (AI), reclamele nu mai sunt ca pe vremuri, la televizor, adică agasante și prost țintite. RS au înregistrat absolut orice mișcare a fiecărui utilizator, din primul moment în care acesta a intrat în rețea. Adică AIul lor cunoaște utilizatorul mai bine decât utilizatorul se cunoaște pe el însuși. O poveste incredibilă este cea publicată de New York Times, în care tatăl unei fete a început să primească reclame cu produse pentru bebeluși de la magazinul Target. A fost la magazin pentru clarificări, iar acolo s-a dovedit că AIul lor a intuit din ceea ce fata cumpăra, că e însărcinată. Fata chiar era însărcinată și nu apucase să-i spună tatălui. Cum s-a prins AIul Target? Femeile însărcinate tind să cumpere șampoane fără miros pentru că simțul mirosului devine mai sensibil la o femeie însărcinată. În acest caz avem de-a face cu un AI care are doar datele despre cumpărăturile unui individ, dar imaginați-vă ce poate ști despre tine un AI al unei RS, unde petreci câteva ore pe zi, comentând și postând o mare cantitate de informații.

Companiile care dețin RS nu sunt interesate de indivizi. Toate acele date sunt mai importante în mod anonim. Nu e ca și cum cineva va folosi datele despre tine împotriva ta, ca într-un stat totalitar de tip orwellian. Datele sunt importante la nivel macro. Astfel, reclamele pot fi țintite mult mai bine decât au putut fi țintite vreodată. Atunci când o companie dorește să înceapă o campanie publicitară pe RS, ea poate avea încă de la început niște date clare despre publicul lor țintă, cât e de numeros și cât de dispus ar fi să le cumpere produsele.

Dacă totul s-ar opri aici, situația ar fi încă una acceptabilă, cu toate tehnicile de dependență și reclamele bine țintite, dar aici începe partea cea mai problematică și anume intenția de a schimba comportamentul maselor. Dacă tot sunt folosite tehnici pentru a intui comportamentul uman, de ce nu ar fi folosite tehnici pentru a-l schimba?

Atunci când te uiți pe feedul tău RS, nu vezi postările prietenilor în ordine cronologică. Niște algoritmi lucrează pentru a-ți oferi ceea ce cred că este mai relevant. În același timp, reacția ta la feed este studiată atent. Cât de mult stai la o anumită postare și ce reacție ai, dacă te bucură, dacă te enervează. Dacă te uiți la un clip hazliu, care te binedispune, iar apoi decizi să cumperi niște pantaloni online, AI va reține după câte secunde. În următoarea perioadă va repeta procedura. După ce te vei uita la un clip care te va binedispune, îți va oferi o reclamă cu pantaloni sau ceva similar.

Când analizezi propriul feed RS, este de fapt o discuție între tine și AI. Algoritmii îți oferă experiențe și se adaptează pentru a-ți hrăni adicția. Creierul uman este natural înclinat să caute experiențe noi, și sensuri adânci în diverse situații, iar algoritmul se adaptează, încercând să capteze parametrii perfecți pentru a manipula creierul. În acest joc, omul este acaparat într-un miraj, pentru că ceea ce oferă algoritmul e fictiv. Creierul nu se adaptează la nimic real. Algoritmul încearcă să iasă dintr-un făgaș, iar omul rămâne blocat într-unul.

Și acum, dacă AI te cunoaște atât de bine încât să-ți schimbe starea de spirit în funcție de ce-ți oferă în feed, nu-i așa că această abilitate poate fi folosită de anumiți advertiseri cu interese obscure? Dacă în ziua votului, persoanele de o anumită ideologie sunt induse într-o stare apatică diminuând prezența lor la vot, iar persoanele de o ideologie opusă sunt entuziasmate de propriul feed încât se duc să voteze cu două mâini? Dacă brusc, AI trimite utilizatorilor o grămadă de memes pentru a dezavantaja un anumit candidat la președinție? RS sunt acum în postura în care pot transmite unui candidat că urmează să piardă sigur alegerile, ce trebuie să facă dacă dorește să câștige și cât îl costă, iar asta pentru că are acces la toate datele votanților și atitudinea lor recentă.

Pentru că utilizatorii experimentează răsplata în dopamină atunci când postarea lor are un feedback pozitiv, AI poate controla situația, promovând anumite tipuri de postări, în funcție de starea pe care o produce utilizatorilor care urmăresc. Atunci, cei care publică mesaje sau fotografii vor fi docili, se vor adapta să publice mai multe intrări de același tip, pentru că ele prind la public. O altă variabilă pe care AI o poate controla este ponderea dintre răspunsurile negative și cele pozitive. Sunt o grămadă de studii care arată dacă indivizii răspund mai bine la feedback negativ sau pozitiv, dar AI poate adapta ponderea în funcție de diferite postări. Iar adevărul este că feedbackul negativ funcționează mult mai bine în angrenarea utilizatorilor. Obiectivul AI este doar maximizarea implicării utilizatorilor și va optimiza dialogul în funcție de acest obiectiv. Din această cauză, RS abundă de feedback negativ și atacuri. Ca utilizator, nu poți câștiga pe RS nimic în afară de atenție. Iar pentru a câștiga atenție, de cele mai multe ori trebuie să fii un huligan.

Am intrat pe RS pentru că am văzut în acestea o oportunitate de a ține legătura cu prietenii, dar și pentru a-mi promova creațiile. Dar de ce aș folosi în dialogul meu cu prietenii sau cu fanii un astfel de intermediar care

• îmi supraveghează orice mișcare și folosește toate datele pentru scopuri obscure;
• decide când, cum și în ce fel îmi prezintă postările către cei care mă urmăresc;
• încearcă să mă facă dependent prin tehnici comportamentale folosite de cazinouri;
• încearcă să-mi schimbe comportamentul pentru a servi interesele unor advertiseri necunoscuți;

?

Acestea sunt doar o parte din motivele pentru care renunț. Ar mai fi și altele, despre care poate voi vorbi în articole viitoare, pentru că articolul deja e foarte lung.

Renunț la orice rețea de socializare pe timp de 6 luni, timp în care metehnele dobândite în 15 ani de RS vor fi estompate sau măcar atenuate. Este vorba în special de dependența de a obține feedback imediat pentru orice paragraf, fotografie, secvență sonoră sau video pe care o produc. Înainte făceam un album întreg, iar abia apoi așteptam feedback. Acum m-am obișnuit să aștept feedback pentru orice crâmpeie de informație. Dialogul cu audiența se va desfășura prin email, iar prin buletinele de informații nu poți trimite doar un paragraf ci niște informații mai elaborate. Prin email nu va mai fi niciun intermediar între mine și celălalt. Oamenii vor primi în ordine cronologică informația în căsuța lor poștală și vor decide dacă o vor deschide sau nu. În acest fel, nu voi intra în competiție cu pozele cu pisica verișoarei, cu vecinul care a publicat un clip în care alunecă pe gheață sau cu prietenul care e supărat că un politician e corupt.

Practic înseamnă că nu voi mai fi de găsit pe Facebook (profilurile și paginile vor fi suspendate) sau pe Instagram. Încă nu m-am hotărât ce fac cu contul de pe Youtube, dar acolo oricum n-am mai publicat demult. Voi rămâne pe Strava (rețeaua pentru atleți), deși Strava a început să folosească AI pentru feedul lor, iar intrările nu mai apar în ordine cronologică. E posibil să rămân doar pe Garmin Connect.

Voi rămâne pe Patreon, unde voi continua să public articole mai tehnice pentru cei care mă susțin financiar, iar acolo pot fi găsit pentru răspunsuri la orice întrebare. Patreon are un feed în ordine cronologică și nu folosește AI pentru a-l personaliza. Iar HapleaFructaliu.info rămâne sursa pricipală pentru materialele mele. Cei care doresc să fie la curent cu noutățile se pot înscrie pe lista de știri.