Astăzi a fost prima zi din provocarea „7 zile, 7000m urcare pe munte, cu pepeni”. Am plecat de la Dâmbul Morii (Brașov) și am urcat până pe vârful Piatra Mare. Este unul dintre traseele pe care le fac des și pe care le cunosc de când eram mic.

Traseu:
Dâmbul Morii – 7 Scări (dungă galbenă)
ocolire 7 Scări (punct roșu)
7 Scări – Cabana Piatra Mare (dungă galbenă)
Cabană – Vârful Piatra Mare (dungă roșie)
Vârful Piatra Mare – Dâmbul Morii (dungă roșie, drumul familiar).

Date tehnice:
Distanță 18.2km
Timp efectiv 3:10 ore
Ascensiune 1156m
vezi mai multe pe strava

Am plecat pe la 8 dimineață din Dâmbul Morii. Eram singurul atât de matinal, așa că m-am bucurat de liniște și de un traseu liber la urcare. Prima parte, aproximativ 2km, e un drum forestier ce urcă lin. Îmi trezește multe amintiri. Aici obișnuiam să venim cu doamna învățătoare în timpul școlii primare. Învățătoarea ne ducea la pădure, de câte ori aveam o zi liberă. Ne stabileam cartierul general între brazi și ne jucam până seara. Dus-întors, erau cam 14 km din Brașov până la Dâmbul Morii, pe care îi făceam pe jos, deci era un bun exercițiu pentru noi.

Drumul forestier se termină și începe o cărare de munte, nu foarte dificilă. După alți 2km, se ajunge la canionul 7 scări. Este un traseu săpat de apă într-o stâncă și apoi amenajat pentru a fi trecut mai ușor de oameni. În ultimii ani, era cam în paragină și oficial nu aveai voie să treci pe acolo. Se putea trece, dar trebuia să fii foarte atent și să ai o minimă condiție fizică. Am înțeles de la muncitori că va fi gata pe 28 august și vor face și o tiroliană de acolo până jos la poale.

A trebuit să ocolesc stâncile pe traseul punct roșu. După 7 Scări, drumul devine mai dificil. Se urcă mai abrupt și trebuie să fii atent la pietre. Aceasta e și partea cea mai dificilă, de aproximativ 4 km.

Se ajunge apoi la Cabana Piatra Mare, unde locuiește o familie cu doi câini și un măgăruș, pe care îl folosesc la transport. Acolo se poate comanda ceai sau cafea. Probabil și altele, dar nu știu, pentru că n-am comandat niciodată.

Încă vreo 2 km de urcare destul de abruptă și poți ajunge la Vârful Piatra Mare, de unde se pot vedea foarte frumos Brașovul, Tâmpa sau Predealul. Vârful e pe un platou cu iarbă, așa că am profitat pentru a alerga în picioarele goale.

Vremea mă amenința cu o ploaie urâtă, dar din fericire am scăpat. A fost destul de ușor să ajung în vârf, ultima dată când am făcut traseul era decembrie și zăpada până la genunchi. Se vede că n-am mai urcat demult. Mi s-au crispat câțiva dintre mușchii de la picioare, în special banda iliotibială dreaptă. Acest fapt a rezultat într-o durere de genunchi ce m-a sâcâit pe tot parcursul coborârii.

La coborâre, am luat-o pe drumul familial (dungă roșie). Este un drum mai lin, cel pe care merge și măgărușul când cară proviziile pentru cabană. Se făcuse deja ora 10 și pe traseu am început să întâlnesc diverși turiști. Eram probabil o arătare foarte ciudată, încălțat în sandale, fără rucsac, pentru că se uitau la mine cu un mare interes.

Asta a fost prima mea tură din cele 7. Am început încetișor că se simte că n-am mai fost demult pe munți.