Colesterolul este esențial pentru viața animală. Fiecare celulă îl conține și este capabilă să-l sintetizeze. Un om obișnuit de 70 kg produce aproximativ 1000 mg de colesterol zilnic. Ficatul va compensa nevoia de colesterol a celulelor. Dacă există colesterol din alimentație, îl va extrage de acolo, dacă nu, îl va produce singur. Sângele nostru poate conține undeva între 6000 și 15000 mg de colesterol, iar tot corpul conține aproximativ 35000 mg. Colesterolul este esențial pentru că:

  1. asigură funcționarea adecvată a pereților celulelor;
  2. poate fi convertit în vitamina D;
  3. este folosit pentru producția hormonilor sexuali și de stres;
  4. servește la căptușirea nervilor.

Un nivel ridicat de colesterol în sânge nu implică o alimentație bogată în colesterol, iar scăderea colesterolului în alimentație nu va rezolva problema. Colesterolul ridicat arată de obicei o problemă în metabolism, o stare de hipotiroidie (sursa 1). Organismul folosește colesterol pentru a construi hormoni (pregnenolon, progesteron, DHEA), împreună cu hormonii tiroidieni și vitamina A. Fără una dintre cele două componente, colesterolul va rămâne neutilizat, în circulație. Încă din anii 1930, oamenii de știință au observat că hipotiroidia duce la un colesterol ridicat. Colesterolul este folosit rapid sub influența T3 (triiodotironină) (sursa 2).

Nu este recomandată folosirea unor medicamente ce scad în mod artificial colesterolul. Organismul produce o anumită cantitate de colesterol pentru că este necesară în funcționarea sa optimă. Trebuie doar facilitat transportul colesterolului către destinație și utilizarea acestuia. Nici un nivel scăzut de colesterol nu este de dorit. Unele studii arată că un nivel de colesterol prea mic este legat de depresie, mai ales la omenii în vârstă (sursa 3, sursa 4, sursa 5). Cifra lipidelor totale și a trigliceridelor poate oferi date suplimentare despre metabolism, valoriile fiind de obicei ridicate coborâte în tandem cu colesterolul.

Nivelul colesterolului în sânge poate fi reglat doar prin dietă, fără medicamente sau suplimente costisitoare. Alimentele pe care le consumăm în fiecare zi pot ajuta sau sabota metabolismul. Dacă dieta este bogată în alimente antimetabolice, colesterolul mărit în sânge va fi o consecință firească. Care sunt alimentele prometabolice și care sunt cele antimetabolice? Am scris o carte în care sunt enunțate 8 principii în favoarea metabolismului, astfel încât orice să fie capabil să facă alegerea corectă în dietă pentru a avea un metabolism ridicat.

Un metabolism optim duce la rezolvarea altor probleme de sănătate, cum ar fi: obezitatea, extremitățile reci, edemele, tensiunea ridicată, bolile de inimă, unghiile fragile, pierderea părului, anemia, artrita, libidoul scăzut, diabetul, etc…

12 capitole, 31000 cuvinte, 250 referințe către studii
Cod Cupon Reducere 10% 23QM3AS2

Până să intrăm în detaliile tehnice, am să prezint o relatare mai mult anecdotică. În urmă cu ceva ani, a apărut în presă o știre despre un bătrân de 88 de ani care consuma 25 de ouă pe zi. Asta era alimentația lui. Raportul (sursa 6) stipula că făcea asta de ani de zile și în afară de un episod de angină pectorală, sistemul său cardiovascular era în perfectă stare. Nivelul de colesterol de sânge era normal (142 mg/dl). Chiar mai mic decât cel de la care începe depresia. Pacientul chiar fusese diagnosticat cu depresie intermitentă.

11 voluntari au acceptat să testeze dieta cu ouă, pentru a se compara cu bătrânul de 88 de ani. Voluntarii absorbeau în medie 54,6% din colesterolul din alimentație pe dieta standard și doar 46,4% pe dieta cu ouă. Bătrânul de 88 de ani absorbea doar 18% din colesterolul alimentar restul fiind transformat în bilă pentru ajuta digestia. Cercetătorii concluzionează că organismul bătrânului s-a adaptat astfel încât să regularizeze supradoza de colesterol, folosind doar 18% din el, iar restul transformându-l în alte substanțe utile.

  1. Colesterolul este indispensabil organismului și corpul va produce zilnic o cantitate de colesterol prezentă în 7-8 ouă.
  2. Cea mai mare parte a colesterolului alimentar este esterificată și absorbit în proporție mică.
  3. Corpul poate regulariza cantitatea de colesterol pe care o trimite în sânge. Dacă deodată vine din alimentație o cantitate uriașă de colesterol, nu o va arunca pe toată în sânge.
  4. Problema nu este o valoare ridicată de colesterol în sânge. O valoare ridicată arată că organismul are nevoie de această cantitate. Problema este dacă pe parcurs, colesterolul este oxidat în artere și crează ateroscleroză.

Fiecare celulă este capabilă să producă singură colesterol, dar celulele sunt ajutate „de la centru”, în caz că au nevoie de mai mult. Ficatul trimite colesterol către celule prin artere. Colesterolul nu circulă așa de capul lui prin artere, are nevoie de agenți care să-l conducă. Ceea ce numim noi colesterol rău sau bun, HDL sau LDL, de fapt nu e colesterol. HDL și LDL sunt niște proteine sintetizate de ficat pentru a conduce colesterolul în siguranță către celule.

LDL (low density lipoprotein, în română lipoproteine cu densitate scăzută) este proteina pe care ficatul o folosește pentru a transmite colesterolul către celule. Colesterolul LDL nu e folosit în totalitate de celule, așa că ficatul trebuie să facă un alt agent pentru a-l aduce înapoi și a-l recicla. Agentul care colectează se numește HDL (high density lipoprotein, în română lipoproteine cu denistate mare). Nu e nimic „bun” sau „rău” în activitatea LDL sau HDL. Sunt doar funcții diferite. Atunci de unde renumele?

Toată lumea a auzit probabil de stres oxidativ. Apare atunci când corpul nu poate detoxifica sau repara avariile produse de speciile reactive de oxigen numite radicali liberi. Stresul oxidativ înseamnă că există un dezechilibru între antioxidanți și oxidanți în favoarea celor din urmă. Treaba LDLului este să ajungă la o celulă, să se conecteze cu ea și să descarce colesterolul. Problema este că LDLul se poate combina pe drum cu radicalii liberi. Această combinație îl face să se umfle, să atragă globule albe și macrofage, să devină un conglomerat spumos, moale și lipicios. LDLul în această nouă formă tinde să se aglomereze, formând un conglomerat mare de LDL. Conglomeratul se atașează de pereții arterelor, intrând în celulele care formează pereții arterelor. Situația creează și mai multă inflamație, pentru că LDLul este văzut ca un intrus, iar corpul ia măsuri pentru a remedia problema.

LDLul atașat de pereții arterelor inhibă producția de oxid de azot, o moleculă comandă dilatarea vaselor sanguine, crește volumul de sânge și coboară tensiunea. Iată cum LDLul oxidat produce blocaje în artere, iar acestea devin apoi rigide, incapabile să răspundă.

În stilul de viață actual, stresul oxidativ e ceva obișnuit, iar din această cauză LDLul a primit renumele de „rău”. Cu alte cuvinte, LDLul are o treabă foarte importantă, de transporta colesterol către celule, dar pentru că stilul de viață e de așa natură, pe drum, el va întâlni o grămadă de băieți răi oxidativi, cu care se va înhăita și va crea probleme. Așa că în medicina standard, e recomandat să fie mai puțin LDL, ca să fie mai puține probleme în artere.

Și cine e băiatul bun? HDL are rolul de recuperator, este trimis să aducă înapoi colesterolul nefolosit sânge pentru a fi reciclat. Un nivel mare de HDL este considerat benefic, pentru că el rezolvă problemele cu LDLul oxidat în exces din artere. În realitate, LDL și HDL au ambii un rol important în metabolismul colesterolului și nu pot fi catalogați drept buni sau răi decât într-un anumit context.

Așadar, scăderea aportului de colesterol în dietă nu rezolvă problemele care cauzează în cele din urmă ateroscleroză. Corpul va încerca oricum să-l producă din resurse proprii. Iar dacă nu are resurse, abia atunci va scădea nivelul de LDL din sânge. Dar înfometarea organismului prin reducerea colesterolului din sânge nu e o idee bună. Am amintit mai sus studii care arată că situația poate duce la depresii și tendințe sinucigașe.

În cartea 8 Principii În Favoarea Metabolismului, tratez pe larg componentele alimentare ce produc oxidarea necontrolată la nivel celular (grăsimile polinesaturate sau acumularea fierului în exces în celule).

Prin mici schimbări treptate ale dietei, îți poți reface metabolismul, implicit poți regla nivelul colesterolului în sânge. O abordare focalizată pe colesterol nu va rezolva problemele generale ale organismului care au dus la un nivel de colesterol crescut în sânge.

Înainte de rețele de socializare, bloguri, celulare și internet, a fost Emailul. Noutățile curg De La Sine către 845 abonați. Hai în club 🙂