M-am întors în România, după călătoria în Franța. Nu m-am întors pentru că nu mi-a plăcut în acolo, sau pentru că a ieșit Iohannis președinte :)). România va fi doar baza pentru o nouă călătorie. Una pe care doream s-o fac demult, dar de ani de zile o tot amân. O călătorie prin interiorul meu. Am trecut rar pe acolo și doar în vizite scurte. Sunt foarte curios ce găsesc și dacă trebuie să fac niște ordine și să arunc ceva balast.
Asta înseamnă că legăturile cu exteriorul vor fi reduse la minimul necesar. Voi face un post negru nutrițional, dar și un post negru informațional. Nu doar corpul este bombardat în societatea noastră cu tot felul de mâncăruri de care trebuie să se ocupe, chiar dacă nu are nevoie de ele, dar și creierul este în aceeași situație. Este un zgomot continuu informațional ce devine extrem de obositor.
Post negru
Am făcut câteva de 7 zile până acum, dar durata lor determinată arată că nu au fost duse până la capăt. Corpul este cel care semnalizează când ar trebui întrerupt postul. După cele 3 zile mai grele de la început, organismul intră în zona de ardere a grăsimilor și vindecare a țesuturilor bolnave. În acea perioadă, foamea acută din primele 3 zile încetează. Postul trebuie întrerupt abia când foamea reapare. Asta arată că organismul este gata să proceseze mâncarea din nou. Mai sunt și alte semnale care pot arăta în ce stadiu este corpul, de exemplu limba (dacă este curată sau încărcată), temperatura corporală (dacă a revenit la normal) sau tensiunea,
Post negru informațional
Dacă în cazul alimentelor, nu doar că am o dietă curată de 3 ani de zile, am mai și ținut câteva posturi scurte, în cazul informațiilor, am avut o dietă junk food aproape continuă. Creierul meu e obez de la atâtea informații îngurgitate în timp. Din acest motiv, cred că ruperea mea de fluxul informațional va fi cruntă, cel puțin la început. Dar după câteva zile, poate săptămâni, creierul meu va începe să se alimenteze cu informațiile deja existente, le va ordona și va creea conexiuni noi.
Mai concret, asta înseamnă că nu voi folosi cărți, filme, muzică și nu voi utiliza internetul decât pentru a-mi verifica emailul, pe o perioadă nedeterminată, până când foamea de informații va reveni în mod natural (fără web, fără youtube, fără twitter, fără instagram și daaaa, fără facebook). Ce-i care doresc să-mi comunice ceva cu adevărat important mă pot conecta telefonic sau la emailul de mai jos:
Liniște
Fără muzică, fără concerte, fără meditații la chitară și fără să cânt, în general. M-ar abate de la călătorie. Oricum, nu mai simt nicio plăcere să cânt în fața unei audiențe, sau să învăț pe cineva să cânte. Singurul moment cu adevărat plăcut este atunci când încep să cânt la chitară pentru 5 minute și se fac 60, fără să realizez asta. E ca o … meditație.
Meditație
Se pune întrebarea ce voi face cu atâta timp liber. Mâncatul ia ore întregi: mers la cumpărături, preparat, mâncat și digerat. Răsfoitul irațional pe internet consumă poate și mai multe ore. Lecțiile de chitară înseamnă alte două-trei ore pe zi.
Răspunsul e: meditație. Tipul de meditație pe care-l practic se numește Atenție cu Respirație (Vipassana). Atenția e canalizată către respirație. Practicantul e conștient când inspiră și când expiră. Atunci când mintea se abate de la acest obiect al concentrării, atenția trebuie recentrată pe respirație. Această meditație se poate face în șezut (poziția lotus, sau semi lotus cum pot eu), sau în mișcare, de exemplu meditație în mers, sau yoga.
Am mai făcut acest post negru informațional la refugiul buddhist, dar acolo a fost pe o perioadă determinată de 10 zile.
Această călătorie nu va fi documentată în timp real, așa cum v-am obișnuit cu celelalte. Nici măcar pentru mine nu voi ține vreun jurnal în scris, audio sau video. Concluziile, dacă vor exista, vor fi trase la sfârșit.
