Mi s-a întâmplat ceva foarte interesant ieri la un antrenament. După multe luni de alergare ușoară, sub o anumită zonă de efort, m-am hotărât să fac un antrenament mai intens, de scări, cu pulsul undeva sub pragul lactic. Așa că m-am dus în Parcul Carol, cu gândul să fac două sesiuni de 30 de minute. Urcam pe scări și coboram pe iarbă. Mă simțeam excelent. Respiram puternic, adânc și ritmic. Din când în când mai luam câte o curmală, nu pentru că mi-era foame, dar pentru a exersa mâncatul la acel nivel de efort. Meditam. Îmi urmăream atent respirația și fiecare parte a corpului, încercând să nu cedez în niciun fel forma.
La a doua sesiune, pe la minutul 10, mintea a început să pună probleme:
„Cred că e cam mult 2×30 minute”
„N-ai mai făcut demult un asemenea efort, sub pragul lactic”
„E clar că nu ai mâncat ieri destul pentru efortul ăsta”
„Cred că 20 de minute ar ajunge pentru sesiunea asta, nu?”
„Hai că e suficient atât, încă două urcări și gata”
Am fost până la urmă de acord că 20 de minute ajung pentru sesiunea a doua, așa că număram minutele până la final. Când am ajuns la pragul celor 20 de minute, mă pregăteam să mă opresc, dar am constatat cum corpul merge mai departe în sus pe scări. Ce??? Cum??? Mintea putea doar să privească felul în care limita artificial propusă ad-hoc este încălcată de corp. Fără să încetinească ritmul, corpul a continuat să alerge pe scări în următoarele 10 minute, iar după ce s-a terminat sesiunea, a mai făcut încă o tură.
(vezi antrenamentul pe strava)
Mintea e foarte șmecheră. Subordonează corpul aproape în fiecare moment, folosind diverse tertipuri învățate temeinic de fiecare individ. Câteodată se întâmplă ceva deosebit. Corpul preia controlul, iar mintea rămâne doar spectatoare la cele ce urmează să se întâmple. Aceasta ar trebui să fie starea normală de fapt. Corpul știe foarte bine ce are de făcut. Este o mașinărie complexă cu mecanisme dezvoltate în milioane de ani. Noi suntem aici doar să observăm acest angrenaj, în liniște, din umbră.
Trebuie să urmărim fiecare inspirație și expirație. Felul în care ele alterează acest corp. Putem practica această detașare în perioadele lejere, pentru a ști să ne dăm la o parte în perioadele complicate.
Salut,
Am patit la fel cind am mers pe jos pe ruta Bucuresti – Ploiesti si datorita unei rani din talpa mintea imi spunea ca trebuie sa ma cazez la primul motel intalnit, sa fac o baie si sa ma odihnesc in patul curat, cu geamurile deschise. De fiecare data cind mintea imi propunea asta, o alta voce spunea: ok, mergi la odihna ca eu ma duc inainte spre Ploiesti!
Faina descoperire. Spor(T)!
Salut!
Exact aceleasi trairi le am si eu in timp ce alerg. Practic din acest motiv m-am apucat de alergat, pentru a-mi „educa” mintea, pentru a o observa. De fiecare data, e ca un carcotas, care incepe cu diferite propozitii. Chiar daca fizic corpul meu e ok, si stiu ca pot, mintea tot timpul vine si incearca sa intervina. E foarte interesant sa observi asta, si practic asa sa lucrezi cu mintea. Cel mai bine pot face asta in timpul alergarii, nu stiu de ce 🙂
O zi frumoasa!
Lorena 🙂
Nu corpul a preluat controlul ci sinele tau, sufletul tau, adevaratul eu.
Mi s-a intamplat in timp ce meditam – am petrecut foarte mult timp in prezent – present moment.
E grozav ca iti observi propia ta minte.
Mintea noastra necontrolata e cel mai mare dusman al nostru. Atunci cand propiul nostru eu va prelua controlul, –cand reusim sa trecem dincolo de minte, acea iluminare spirituala, vom trece la carma mintii si nu vom mai fi sclavul ei.
Care e valoarea pulsului in repaus ? Ai reusit sa reduci mult aceasta valoare de cand ai schimbat stilul de viata ?
Dar valorile tensiunii arteriale care sunt ?
Te intreb pur si simplu din curiozitate.
Esti impotriva superalimentelor gen spirulina/ chlorella ? Nu folosesti ?
în zile bune, am pulsul 39 în repaos. În zile mai proaste 43 🙂 Clar stilul de viață a scăzut mult această valoare, dar din păcate nu pot să-ți spun cât aveam pe atunci. În tranziție știu că aveam 52 pe la un moment dat.
Tensiunea arterială nu mai știu. Mi-am luat-o odată și era în parametri normali, pe undeva spre limita inferioară.
Nu sunt împotriva sprirulina/chlorela. Folosesc câteodată, adică îmi iau o pungă de 500g o dată sau de două ori pe an și adaug în zmutiuri. Chlorella e bună pentru că se pare că are ceva b12 în ea, pe lângă celelalte bunătăți: fier, proteine.
Hmm… La cat sport fac si eu ( fotbal , alergat, bicicleta si mult cu greutatea corpului ) , oare de ce e asa ridicat pulsul ? Respectiv 59-60..
De foarte putin timp am inceput sa monitorizez acest aspect ..
Probabil ca nu doar exercitiul fizic , ci si tehnicile de respiratie/ meditatie ( de care deocamdata sunt strain ) ajuta mult ..
Cand vii prin Sibiu sa iesim la un smothie ?:) si la o drumetie in Cindrel / Fagaras …
Cel mai probabil din cauza mâncării. Când fac excepții de sărbători, cu ceva gătit, ceva cu făină albă, ceva cu zahăr, a doua zi am pulsul 60, deci nu e mare lucru să-l cresc 🙂 Îți dai seama că dacă sângele tău e îmbuibat de mâncăruri pe care nu ar trebui să le consumăm în mod normal, inima bate mai tare pentru a compensa.
Tehnicile de meditație te-ar ajuta și ele într-o oarecare măsură pentru că a-i învăța să relaxezi o parte din mușchi, pe care poate îi ții în mod obișnuit încordați, ceea ce crește pulsul.
Când vin pe acolo, da, ne putem întâlni. Probabil o să ajung în zonă la tura de transversare a Carpaților 🙂 http://www.cyfer.ro/blog/2014/04/11/transversarea-carpatilor/
Cred ca intr o mica masura totusi de la alimentatie .. Adica de un an jumate nu mai consum carne si lapte .. Cam in 4 zile din 7 sunt vegan ca sa zic asa ( uneori sunt si 5 sau 6 )…intr adevar mai consum cate un ou fiert sau macaroane cu branza , cartofi cu ou la cuptor .. Chestii cu siguranta pe care de la nivelul tau nu se vad bine , dar am exclus total prajelile , aproape total painea alba ..dulciurile concentrate nu m au dat pe spate niciodata , zahar nu am in casa , nu cafea , tigari , alcool ( rar vin ” de casa”) … Deci chiar si cu stilul asta alimentar categoric mult peste medie , ma simt foarte mic comparativ cu tine , chiar invidios 🙂
Glumesc.
Da, mi ar face placere sa discutam live , sa pregatesc o lista de ntrebari 🙂 o sa urmaresc cand te aduc traseele pe aici .
Inca o data multa bafta si multumesc pentru amabilitate !
E bine să o iei treptat, în schimbări, dacă ăsta e felul și ritmul tău. Mulțumesc și eu. Mult spor în toate!