Ți-ai făcut analizele? E o întrebare pe care o aud des. E normal, pentru că stilul meu alimentar este atât de departe de cel standard, încât lumea este curioasă dacă nu apar deficiențe pe termen mediu sau lung.
Nu mi-am făcut încă analize din 2011, de când am schimbat stilul alimentar. Am în plan să-mi fac analize anul ăsta, la 7 ani de la schimbare. Voi dona sânge în același timp. Firește, analizele vor fi disponibile pe Patreon, pentru cei interesați.
De ce nu mi-am făcut încă analizele? Pentru că nu le consider atât de importante. De obicei îți faci analizele când ceva nu funcționează în organism și vrei să depistezi unde este problema. Iar acele date trebuie să fie interpretate pentru a avea sens. Cine le interpretează și cum? Dacă interpretarea presupune compararea loc cu analizele oamenilor de pe dieta standard, nu cred că vor rezulta concluzii utile.
Analiza performanței organismului poate oferi un feedback mai important despre cât de potrivită este o dietă sau alta. Cred că oricine a avut persoane apropiate care au murit. Persoanele respective nu au murit sănătoase. Nu erau pline de viață, totul era perfect și deodată au murit, așa, din senin. Exceptând accidentele, oamenii nu mor subit. În timp, organismul lor începe să se deterioreze, iar performanțele lor încep să scadă, până când și treburile simple, cum ar fi să se deplaseze prin apartament, sau să calculeze 4×3, devin foarte dificile sau chiar imposibile. Abia după ce sănătatea lor s-a deteriorat mai lent sau mai rapid, în cele din urmă mor.
Cu alte cuvinte, dacă performanțele tale scad în domenii fizice sau intelectuale, înseamnă că organismul nu mai primește cele necesare pentru recuperare și a început să se deterioreze. Recuperarea nu ține doar de alimentație. Somnul insuficient, lipsa expunerii la soare, stresul, toate pot contribui la o recuperare insuficientă. Când performanțele scad, se poate analiza întâi stilul de viață și dieta, iar dacă nu s-a descoperit nimic în neregulă, abia apoi se poate trece la o analiză de sânge, sperând că în analize se vor găsi probleme clare (insuficiența unui mineral, o glicemie ridicată, sau alte probleme).
Înțelegeți acum de ce nu mi-am făcut încă analizele? Nu a existat o presiune pe mai mult timp, în care să mă simt rău, performanțele fizice și intelectuale să-mi scadă, pentru a fi nevoit să apelez la o analiză de sânge, să văd care e problema.
Unelte pentru măsurarea performanțelor
Nu folosesc performanțele mele din viața obișnuită, pentru a-mi evalua performanțele. Noi cei care trăim în oraș, de obicei avem o profesie. Mergem la servici, ne facem treaba și obținem bani pentru a trăi în oraș. Doar că, exceptând puține profesii în care omul are constant noi provocări ce necesită o pregătire fizică și intelectuală exemplară, cei mai mulți oameni au slujbe la care treburile sunt repetitive. În timp, și-au creat niște modele de lucru, care nu-i mai solicită aproape deloc intelectual. Cum foarte puțini oameni mai lucrează fizic, nici provocările atletice nu sunt frecvente în viața omului obișnuit.
Din cauza lipsei provocărilor, durează mult până când anumite probleme în organism oferă un feedback sesizabil în viața de zi cu zi. Iar când problemele au devenit atât de evidente, încât omului i se pare dificil să se urce într-un mijloc de transport, să meargă la servici unde să execute niște treburi pe care le știe de ani de zile, deja este grav.
Eu sunt muzician. Deși atunci când cânt, creierul meu trebuie să facă sute de calcule, în ce gamă suntem, care e linia melodică, care sunt acordurile, cum le iau pe chitară, cum cânt cu vocea o altă linie melodică decât cea de pe chitară, care sunt textele, etc…, provocarea intelectuală nu mai e atât de mare, deoarece toate aceste calcule sunt făcute aproape subconștient. În zeci de ani de când cânt, mi-am făcut niște modele din care nu am nevoie să ies, pentru că nu am o presiune în acest sens. Nu sunt nevoit să învăț în fiecare săptămână game noi, sau cântece noi. Repertoriul se schimbă eventual anual. Nici fizic nu e o mare provocare. Da, trebuie să car un amplificator mai greu. Da, trebuie să stau în picioare câteva ore, să dau din gură, din degete sau mâini, dar mișcările sunt aceleași și nu mai sunt o problemă.
Așa că mi-am setat două provocări competitive, ca unelte pentru măsurarea performanțelor. În aceste două discipline, dificultățile cresc constant și nu poți să ajungi într-un punct de confort, pentru că odată ce ai crescut nivelul, apar alte provocări. Una dintre discipline îmi testează capacitățile fizice și cealaltă capacitățile intelectuale.
ALERGARE DE ANDURANȚĂ
Am ales alergarea pentru că-mi place. O consider mișcarea primordială. Pentru a supraviețui în natură, trebuie în primul rând să fii capabil să te deplasezi din punctul A în punctul B. Pentru a avea performanțe, e necesar un antrenament constant pe care nu-l poți susține, dacă recuperarea fizică nu este optimă.
Evident că nu mă aștept să câștig curse. Am 43 de ani și am început să alerg la 37. Dar performanța mea în raport cu a celorlalți, îmi poate da câteva indicii despre calitatea antrenamentului meu, implicit a recuperării, implicit a dietei. Atunci când te clasezi între primii 2,13% din concurenți, așa cum s-a întâmplat la ultima cursă de semimaraton, ai indicii clare că ești într-o stare fizică mult peste medie.
Voi ține pe această pagină evidența rezultatelor, dar și a obiectivelor pe termen mediu și lung. Datele vor fi actualizate pe măsură ce apar.
Rezultate
Bucharest International Half Marathon – octombrie 2018
obiectiv 1:30:00 (îndeplinit)
1:28:19 – loc 49/2344; loc 21/625 categorie. strava
primii 2,13%
Bucharest International 10 k – 21 aprilie 2019
obiectiv 39:00 (neîndeplinit)
39:37 – loc 39/1016; loc 4/87 categorie; strava
primii 3,83%
Obiectiv pe termen mediu
Bucharest Half Marathon – mai 2019 – 1:25:00
Bucharest International Marathon – octombrie 2019 – 3:00:00
Obiectiv pe termen lung
Record național la maraton pentru categoria mea de vârstă
Prima tentativă – M45 – septembrie 2020 – Berlin Marathon
Timp zilnic pentru antrenament de alergare
90 minute
Unde se poate urmări antrenamentul meu?
Strava/athletes/1312973
ȘAH
Pentru verificarea performanțelor intelectuale, am ales șahul. Am jucat șah în clasa a 8-a. N-am fost la vreun club, dar am studiat după niște cărți împrumutate de la un unchi foarte bun șahist. Am renunțat atunci, dar m-am reapucat acum în 2018. Șahul îmi oferă o provocare în fiecare zi, pentru că spre deosebire de muzică, pozițiile și posibilitățile sunt infinite. Zilnic, modele pe care mi le creez în cap sunt contestate de noile situații din partide. Cu cât cresc în rating, cu atât problemele sunt mai dificile.
Încă nu am studiat până acum șah, doar am jucat. Dar intenționez să mă apuc de studiat tactică, finaluri, deschideri. Este un domeniu extrem de competitiv și se spune că dacă nu te-ai apucat înainte de vârsta de 10 ani, nu mai ai nicio șansă să faci performanță. Nu mă aștept la rezultate spectaculoase. Ar fi extraordinar să obțin un rating de 2000 FIDE, ceea ce m-ar plasa undeva la mijlocul clasamentului la nivel mondial.
Datorită tehnologiei, acum poți să găsești parteneri de joc de nivelul tău în orice moment al zilei, folosind platforme gen Chess.com, unde sunt milioane de utilizatori. Dar anul următor intenționez să joc partide oficiale, în cadrul unor turnee.
Rezultate
Chess.com – daily rating 1693 – primii 8,1%
Obiectiv pe termen lung
Rating +2000 FIDE
Timp zilnic pentru antrenament de șah
30 minute
Unde se pot urmări partidele mele?
Chess.com/member/ficini
(cei care doresc, mă pot provoca la un meci)
Acestea sunt analizele și performanțele menite să testeze stilul meu de viață în comparație cu al celorlalți. Datele vor fi actualizate pe măsură ce apar. Dacă aveți alte interpretări despre datele mele, sau alte unelte mai potrivite pentru testarea eficienței unui stil alimentar, nu ezitați să lăsați comentarii. 🙂
