Azi am fost pentru prima oară să donez sânge. Spitalul Universitar de Urgență București este situat la 5 minute de mers pe jos de mine, așa că a fost convenabil. Într-o oră am fost înapoi acasă. În acest articol voi explica de ce am donat și de ce ar putea fi benefic și pentru alții să doneze.
- Salvezi vieți!
În România, nevoia de sânge este dublă față de cea donată. S-a calculat că printr-o singură donare, poți salva două vieți. - Natural
În stilul meu de viață, încerc să fac mici schimbări ce ar putea simula viața oamenilor înainte de civilizație, un stil de viață pentru care corpul ar putea fi mai bine adaptat. În vremea vânător-culegătorilor, erau mai dese pierderile de sânge (prin lupte cu animale sălbatice, sau cu alți oameni, sau accidente într-o zi normală „de lucru”). Chiar dacă aceste pierderi de sânge nu sunt de dorit pentru un corp care dorește să-și conserve energia, organismul ar putea fi adaptat pentru o astfel de regenerare. - Limitarea rezervelor de fier din organism
Ar putea fi o surpriză pentru mulți, dar limitarea rezervelor de fier are beneficii dovedite pentru sănătate.
Nu voi insista în acest articol pe condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a dona sânge. Ele sunt prezentate pe larg pe orice site al unui centru de donare.
Ani de zile am evitat să donez, pentru că știam că se pierde o parte din fitness. De exemplu, în biografia lui Tyler Hamilton (ciclist), omul povestește cum în vremea sa, era la modă dopingul cu sânge (propriul sânge). Te antrenai în presezon, după care donai o parte din sânge, în primăvară, când erai în formă. Acel sânge era ținut la rece până în vară, la Turul Franței. După o săptămână, două, de competiție, sângele tău devenea deficient, din cauza zecilor de ore de anduranță. Atunci era momentul să-ți faci o transfuzie cu propriul sânge, salvat în primăvară. Pentru că era propriul sânge, transfuzia nu putea fi detectată (doar ulterior au fost concepute metode pentru a fi detectat prin pașaportul atletului).
După ce și-a donat sângele în primăvară, Tyler a avut câteva curse dezastruoase, în care a devenit un ciclist de duzină, după ce cu două săptămâni înainte câștiga curse. Asta m-a făcut să înțeleg cât de important e sângele în performața de anduranță, și să evit donarea, deși ideea de a ajuta pe alții și abordarea naturală mă atrăgeau. Acum, că mi-am schimbat stilul de viață, nu mai e nimic care să mă împiedice să donez.
Mi-am ales ziua de azi, pentru că am dormit bine (peste 8 ore) și mă simțeam în formă de dimineață. Știind că e posibil să scadă tensiunea după donare, am băut o cafea mare de dimineață (cu o lingură de melasă) și am mâncat niște pepene pentru hidratare. Asta mi-a ridicat tensiunea la 14/9, ce a fost remarcată de doctor, dar i-am explicat de ce și a zis „a, ok, e bine”.
Personalul a fost extrem de amabil și drăguț. Formularele au fost gata în 5 minute. Am așteptat doar după o persoană, în 10 minute am intrat la recoltare. Asistenta a stat cu mine pe tot parcursul celor 5 minute, în care sângele meu se scurgea într-o pungă, întrebându-mă dacă totul e în regulă. Unui tânăr care dona în același timp i s-a făcut rău, avea amețeli, era cam palid și a cerut un pahar cu apă. Și-a revenit după vreo 5 minute. Eu în schimb n-am avut nicio problemă, dacă nu era înțepătura, nici n-aș fi știut că în corpul meu se întâmplă ce deosebit.
După ce am terminat, am primit un plic cu 7 bonuri de masă (în valoare de 9,57 lei fiecare) și un voucher pentru o ședință de epilare definitivă în zona M. N-am înțeles legătura dintre epilarea definitivă și donare, dar bonurile de masă au fost utile. Mi-am luat 1L de fresh de portocale și un pepene mare. Seara am completat nutriția cu două ouă fierte și un ficat de vită. N-am avut nicio problemă ulterioară, dar evident nici nu am făcut exerciții fizice. Nu sunt recomandate timp de 24 de ore.
Azi a fost ca într-o zi de luptă, în care mi-am vărsat sângele pentru viața altora și sănătatea mea.
Mai multe despre Fier
Spun că am donat sânge pentru sănătatea mea, pentru că în ultimul timp am aflat câteva informații utile despre fier. Nu le voi prezenta pe toate aici (e nevoie de un articol dedicat), dar voi face o mică sinteză.
Prima dată când mi s-a pus serios problema fierului în organism a fost în 2011, după ce am devenit vegan. Atunci întrebarea despre sursa fierului părea să fie mai populară decât întrebarea despre proteine. Un prieten m-a întrebat de unde-mi iau fierul. I-am spus că la ultimele analize, fierul meu a ieșit peste limitele acceptate și că asta e probabil din cauza spirulinei (pe atunci suplimentam cu spirulină pentru că avea o faimă de superaliment). Când i-am prezentat analizele doctorului meu de familie, n-a fost deloc deranjat de nivelul meu de fier, ba dimpotrivă, mi-a zis că e bine, e sănătos să ai fierul mare.
Am uitat de fier pentru câțiva ani de veganism, singurul moment în care mă mai documentam despre el era atunci când vreo femeie îmi spunea că e anemică și are probleme cu fierul. După ce am descoperit articolele și cărțile prezentate de Dr. Ray Peat Phd, am devenit iar interesat de fier, de data asta nu pentru a analiza vreo deficiență, ci un nivel prea mare de fier. Dacă fierul meu era peste limitele admise în perioada raw vegană, nici nu vreau să știu cum a fost în perioada carnivoră. 🙂
Dacă vei căuta articole despre importanța fierului în sănătate, vei găsi doar articole despre deficiența sa în organism, fapt ce duce la anemie. Dar acum 100 de ani, era obișnuit să se prescrie arsenic pentru anemie. Funcționa, pentru că prin arsenic, era stimulată producția de globule roșii. Faptul că arsenicul, sau fierul, sau alt material toxic stimulează producția de globule roșii, nu arată o deficiență în „toxină”, ci indică un răspuns al organismului ca urmare unor factori nocivi.
Excesul de fier este problematic pentru că perturbă echilibrul reacției de oxido-reducere. Celulele obțin energia din electronii derivați de la molecule de zahăr, grăsime și proteină. Electronii sunt transferați prin celulă de la o proteină la alta, până când ajung la oxigen, receptorul final. Într-un context larg, corpul produce energie respiratorie, de la glucoză la dioxid de carbon, fiind într-o stare încărcată cu puțini electroni liberi.
Oxidare = pierderea electronilor;
Reducere = câștigarea de electroni;
Când capacitatea corpului de a utiliza oxigenul este sabotată, atunci fluxul de electroni ajunge în mitocondrii. Ceata de electroni liberi produce multe procese oxidative în corp, cunoscute printr-un termen larg de „stres oxidativ”. Fierul este un factor anti-respirator ce inhibă acest ultim pas în metabolismul mitocondrial oxidativ.
Fierul tinde să se acumuleze în țesuturi odată cu îmbătrânirea, dar mai puțin la femei, din cauza ciclului menstrual. Însă acest avantaj se pierde odată cu menopauza. Pierderea constantă a fierului până la menopauză, este unul din factorii ce explică longevitatea femeilor în raport cu bărbații.
Femeile nu au nevoie de mai mult fier decât bărbații, pentru că ele absorb fierul mult mai eficient. Femeile absorb până la de trei ori mai mult fier decât bărbații și de nouă ori mai mult, atunci când sunt însărcinate. Până la vârsta de 50 de ani, femeile vor avea mai puțin fier acumulat în țesuturi, decât bărbații, dar după menopauză, îi vor depăși, tocmai pentru că absorb mai eficient.
Este remarcabilă conexiunea dintre cantitatea de fier stocată în țesuturi și riscul de a muri de cancer, boli de inimă sau orice altă cauză. Această legătură apare chiar la vârste fragede. Excesul de fier în bolile infecțioase este bine documentat în studiile recente, alte conexiuni fiind făcute cu apariția bolilor degenerative de creier: Parkinson sau Alzheimer. În 1960, Organizația Mondială a Sănătății a observat o creștere a bolilor infecțioase, în special malarie, după ce persoane anemice din Africa au primit suplimente de fier.
Donatorii au o stare mai bună de sănătate decât non-donatorii, fapt ce poate fi explicat prin cea mai mare pierdere prin donare: fierul. Ray Peat povestește despre un experiment cu un câine căruia i s-a înlocuit succesiv, prin donări succesive, sângele cu o soluție salină. Câinele a devenit zburdalnic și a trăit până la 20 de ani.
La o donare, se pierde aproximativ o zecime din fierul stocat în corp, iar acesta poate fi pus la loc în 8-12 săptămâni după donare. Cum o donare de sânge poate fi făcută o dată la 3 luni pentru bărbați și o dată la 4 luni pentru femei, este aproape imposibil să ai exces de fier în organism, dacă donezi în mod regulat. Am tratat pe larg problema fierului și a altor minerale în materialul despre cele „8 Principii Nutriționale În Favoarea Metabolismului”, mai precis Principiul 6: Reglează Aportul de Minerale, Pentru Susținerea Metabolismului
Concluzii:
O donare de sânge salvează 2 vieți, 4 donări pe an salvează 8. Atunci când vei trage linie la sfârșitul anului, chiar dacă nu-ți vei fi atins obiectivele propuse, măcar vei scrie: „am salvat câteva vieți”.
E natural să pierzi sânge. Ziua donării, e ca o zi a unei bătălii, în care sacrifici o parte din tine pentru ceilalți.
Altruismul tău va avea efecte benefice asupra stării de sănătate prin reglarea cantității de fier din organism.
