Sandalele în care alerg au ridicat câteva sprâncene pe stradă și mai ales la curse. Într-o lume în care se discută despre încălțări cât mai sofisticate, pronație, materiale ușoare, impermeabile, tipuri diferite pentru terenuri diferite, eu folosesc sandale făcute de mine dintr-un șnur și o bucată de cauciuc. Voi discuta în acest articol despre ele și de ce am ales să alerg astfel.
Am început să alerg în 2011, după o pauză de 16 ani în care nu mai făcusem mișcare deloc. Am pornit timid, cu câțiva metri alergați în timpul plimbărilor. Am folosit încălțări obișnuite de alergat și nu am citit nimic despre tehnica acestui sport. M-am gândit așa: „dacă mă prind de la început cum să alerg corect, bine, dacă nu, probabil o să înceapă să mă doară ceva și atunci văd ce pot corecta”. Bine înțeles că în câteva săptămâni a început să mă doară ceva, respectiv genunchiul stâng.
Atunci am început să mă documentez. Am urmărit două dintre cele mai populare materiale în acest domeniu: „Pose Running” de Nicholas Romanov și „Chi Running” de Danny Dreyer. Am învățat care trebuie să-mi fie postura în timpul alergării. Apoi am citit cartea „Born to Run” de Christopher McDougall. În ea, este vorba de un trib din Mexic, numit Tarahumara. Oamenii acestui trib aleargă sute de kilometri între sate, aceasta fiind singura metodă de deplasare și comunicare, din cauza terenului extrem de accidentat. Ca încălțări, ei folosesc tocmai sandalele pe care le folosesc eu acum. Un alt personaj din carte, Barefoot Ted a încercat tot felul de încălțări avansate tehnologic, iar în cele din urmă a ales să alerge în picioarele goale. Așa am devenit interesat de minimalism și în acest domeniu.
Leonardo Da Vinci spune despre piciorul uman că este o capodoperă a ingineriei și o operă de artă. Atunci când ne încălțăm, mai ales în pantofi sofisticați care ne „ajută” să corectăm diverse probleme ale piciorului, negăm acest mecanism extraordinar, dezvoltat în sute de milioane de ani. Postura ne este schimbată artificial și apar tot felul de tulburări în corp. Când alergăm în picioarele goale, postura este corectată automat și aterizarea pe călcâi, una dintre marile problemele ale alergătorului amator, nu mai este posibilă.
Cum era iarnă în acea vreme, nu puteam să încerc varianta sandale sau picior gol, așa că am ales următoarea combinație minimalistă: pantofi de plaja (cu talpa plată), șosete de surf și șosete groase de lână. Aceste trei straturi mi-au asigurat confortul termic pe tot parcursul iernii. Talpa plată m-a ajutat să nu mai aterizez pe călcâi, să-mi schimb postura, să mă aplec în față. La început a fost foarte greu, deoarece foloseam o serie de mușchi nedezvoltați, iar alți mușchi erau prea crispați și trebuiau să se întindă.
Când a venit vara, mi-am făcut sandalele și am alergat aproape exclusiv în ele. În sandale, avantajul este că ești foarte aproape de alergatul în picioarele goale. Laba piciorului nu este susținută de pantof și lucrează aproape de modul în care s-a adaptat. Talpa sandalei protejează talpa piciorului de eventuale obiecte ascuțite prezente pe drum: pietre sau cioburi. Când am avut la dispoziție iarbă sau nisip, am alergat în picioarele goale.
Avantaje și dezavantaje ale alergatului în sandale tarahumara sau în picioarele goale:
Avantaje:
1. postura corpului este corectă.
2. aterizarea pe călcâi nu mai este posibilă.
3. lungimea pasului este micșorată și cadența mărită.
4. costul este scăzut.
Dezavantaje
1. tranziție mare – durează până mușchii gambei și ai labei piciorului se dezvoltă suficient pentru a susține efortul.
2. reducerea vitezei – nu vei putea reuși aceiași timpi cu care erai obișnuit în pantofi.
3. loviri/tăieturi – cum piciorul nu mai este protejat, te poți lovi ușor dacă ești neatent.
Picioarele mele după un semi-maraton plin de noroi. Nu sunt lovite, dar poza arată gradul de expunere.
Sandalele tarahumara sunt bune nu doar pentru alergat, dar și pentru mers obișnuit. Am o pereche cu talpa extrem de subțire în care mă simt ca și cum aș fi în piciorul gol. Le folosesc în viața de zi cu zi. Sandalele au devenit populare printre prietenii mei și chiar le-am făcut sandale unora dintre ei. Iată varianta feminină:
Acum caut o modalitate de a lipi pe talpa de cauciuc o talpa abrazivă. Singura problemă cu sandalele mele este pe timp ploios. Atunci când se udă, talpa piciorului alunecă pe talpa de cauciuc. Acest neajuns se poate rezolva cu o talpă abrazivă lipită pe talpa de cauciuc, așa cum este la șlapi.
Salut,
Asteptam articolul asta. As vrea sa te intreb ce tip de cauciuc folosesti, de unde ti l-ai luat si, similar, pentru franghie.
Si inca o treaba: felicitari pentru clip. Totusi, ai ajuns pina la urma? 🙂
Spor!
Salut! Folosesc o talpă vibram. Mi-am cumpărat o „foaie” de 60/80cm (parcă). Din ea urma să-mi fac mai multe, dar deocamdată nici măcar primele nu mi s-au stricat. Le-am mai făcut unor prieteni. Sandalele subțiri le-am făcut dintr-un covoraș de mașină. Se mai pot face din cauciuc de mașină sau de motoretă (astea arată chiar cool). Frânghie am găsit la super-marketurile cu profil de construcții (bricostore, dedeman, etc). Sunt de toate grosimile și culorile.
În clip, călătoria a fost importantă nu destinația :))
M-am lamurit la toate capitolele. Multumesc pentru raspuns! Have fun! 🙂
Buna ziua. Am citit si eu cartea Nascuti pentru a alerga. Am alergat descult pe Cluj Arena si este senzational, am simtit dupa 4 ture de pista ca as putea alerga la nesfarsit. Ideea dumneavoastra cu sandalele este buna, dar am o intrebare, nu va deranjeaza intre degete snurul la alergarea in coborare?
Mulțumesc! La Început, da, a fost deranjant, dar apoi m-am obișnuit. Se întărește zona respectivă și nu mai simți o problemă. Chiar și pe coborâre încerc să aterizez cu piciorul sub corp, deci perpendicular pe pământ. Nu îl duc în față, astfel încât unghiul să fie oblic și piciorul să aibă tendința să alunece înainte, punând presiune pe șnurul dintre picioare.
salut. faina idee! cum se comporta pe alergarile montane, pe coborarile foarte abrupte?
Pe coborâri abrupte trebuie să o iei mai încet decât dacă ai fi încălțat în pantofi. Eu fac pași mai mici și rapizi. Cred că asta e mai bine pe termen lung. Riscul de accidentări e scăzut, iar presiunea pe tendoane este mai mică. Pe coborâri pierd mult în cursă. De fiecare dată am fost depășit de 2-5 oameni care coborau genul bolovan… „buuuuf… buuuf….”. Pantoful atenuează șocul doar pentru talpă, dar restul corpului trebuie să fie zdruncinat rău 🙂
Foarte tare! Cred ca voi incerca si eu.
vaai ce frumos. am incaltari asemanatoare, dar pe care am platit mult. cand traiam in ro aveam un brand portughez-cred.. pe care dadeam o avere. in egipt m-am mai simplificat. ma gandeam de dimineata ce avere simplitatea. si cum de fapt ne trebuie atata cautare sa intelegem ca lucrurile scumpe nu ne sunt necesare. e doar o pacaleala globala. am vrut sa-ti dau share la un quote, respectiv: how many people are buying so many expensive clothes from the money they don’t have to impress people that they don’t even like’ 🙂
da, e din fight club 🙂 acolo era mai generală „We buy things we don’t need with money we don’t have to impress people we don’t like”
Foarte fain articolul!
Am alergat si eu descult, problema este ca dupa vre-o 5 km incep sa ma usture talpile, se duce pielea jos :)). Cred ca ar trebui sa o iau mai incet, treptat.
Revenind la detalii tehnice, asa ca pentru prosti, nu ne zici te rog de unde anume ai cumparat foaia de talpa? Ar fi cred, foarte util un mic video „haw to”. Sper sa le pui pe FB :).
Numai bine si spor la alergat!
Foaia am cumpărat-o de pe situl http://cizmariemoderna.ro/.
Iar un how to poți vedea aici http://www.youtube.com/watch?v=fF6aGK5AhpA
În loc de talpa de vibram, poți folosi un cauciuc de mașină sau de motocicletă. Iei gratis de la orice vulcanizare.
Succes
Sa traiti!
Cu proxima ocazie o sa incerc si eu sa confectionez asa ceva.
Eu mi-am luat de curand Xero Shoes din SUA. Costa 25$ kitul si transportul inca vreo 15$. Merita daca iei mai multe mai ales.
nu știu dacă are rost să-ți iei tocmai din state așa ceva. Poți găsi și în România materiale foarte ușor. Iar ca manoperă, mie îmi ia cam 30 de minute să fac tot și sunt total neîndemânatic 🙂
@Calin, zici tu ceva cu coborarile. Sunt in schimb unele trasee foarte dificile si mi se pare destul de greu de alergat cu sandale. Probabil ar trebui sa incerc 🙂
așa e, e mult mai greu. E foarte avantajos cu sandale pentru corectarea posturii și întărirea musculaturii piciorului în special inferior, dar e foarte rău pentru timpi și performanță pe termen scurt 🙂
Interesant articolul dar totusi cred ca nu exista stabilitate buna se vede in alergarea din filmulet ca este incordata,sigur esti pe piciorul gol dar cu snurul acela si pe talpa nu aluneca?
Alergarea mea e încordată, dar nu de la sandale, ci de la faptul că abia învăț sportul ăsta. Probabil o să dureze câțiva ani până când o să alerg relaxat. Felul în care calci, dacă o faci sub corp, adaugă multă stabilitate. În sandale mușchii gambei și ai labei piciorului oferă stabilitate și la mine ăia abia se dezvoltă. Mai sigur ești pe piciorul gol, clar, dar nu pot să alerg așa decât pe iarbă sau pe nisip. Talpa piciorului alunecă pe talpa de cauciuc doar dacă e udă. Trebuie să rezolv asta cu o a doua talpă abrazivă lipită de talpa de cauciuc.
Am citit cartea mentionata de tine anul trecut, inainte cu vreo 2 luni de primul meu maraton si mi-a dat aripi. Nu am fost chiar asa de curajos incat sa renunt complet la incaltamine si am trecut la o pereche minimalista. Totul a fost bine pana dupa maraton, cand am constatat ca a aparut o problema la tendonul lui Ahile, si anume o inflamatie suparatoare ce imi punea probleme in alergare. Aceasta problema apare cand trecerea spre minimalism se face brusc, corpul nereusind sa se adapteze suficient de repede. O motoda de a evita aceste neplaceri este achizitionarea de incaltaminte cu o diferenta intre pingea si calcai mai mica si astfel dand piciorului timp suficient de acomodare, sau reducerea dramatica a timpului petrecut in alergare. Personal, nu imi place nici una dintre variante, dar trebuie acceptate.
Da, sau să crești treptat și încet volumul de alergare cu încălțări minimaliste/talpă plată/picior gol.
Buna Calin. Ai putea sa detaliezi felul de impletitura al snurului la sandale, sau pot gasi pe undeva(web).
Multam.
Toate bune.
Scuze. M-am grabit cu intrebarea. Am gasit un pic mai jos.
Am citit pe nerăsuflate tot ce ai postat pe blog, cu tot cu comentarii. Nu mă mai satur, sunt fascinată. O să-mi încep zilele de-acum deschizând blogul tău și o să fiu tare tristă dacă nu postezi nimic. Sunt aproape trei ani de când am trecut la veganismul etic, iar corpul și mintea mea nu mai contenesc să-mi mulțumească, ștergându-mi ridurile, catifelându-mi pielea, mătăsindu-mi (licență poetică) părul, limpezindu-mi ochii și câte și mai câte minuni la care nu m-am așteptat și pe care nu le-am vizat, întrucât am decis doar să nu mai iau parte orbește la masacru. Fără sânge în farfurie. În plus, nu-mi mai cade părul, ba chiar s-a îndesit și n-am mai răcit de trei ani. Nu mai știu ce e durerea de cap, nu-mi mai miroase transpirația, nici respirația dimineață, am energie cât zece. Dar marele beneficiu e că mi-am armonizat în sfârșit corpul cu mintea. Iubesc atât de mult animalele, încât mi se pare horror să le mănânc. Dar nu m-am izolat, n-am ajuns la minimalism ca tine și nici nu-mi propun asta, deși te admir enorm că ai reușit. Poate greșesc, dar am credința că sănătatea nesperată pe care am câștigat-o de pe urma stilului de viață vegan trebuie să mi-o folosesc în slujba (da știu, sună prețios, dar n-am găsit alt cuvânt)celor năpăstuiți sau neajutorați. Fac voluntariat pe unde pot. Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar stilul tău de viață are o finalitate doar pentru tine. E strălucit episodul cu buchetul de flori din suflet pe care trebuie să-l împarți, chiar dacă pare siropos. Deși nu e cazul la tine, asceza mi se pare forma supremă de egoism/egocentrism/egolatrie. Deși se bate monedă pe desprinderea de principiileși, tocmai aceste concepte sunt cultivate. La fel cred și despre religie. De exemplu, cred că Biserica fără funcție socială își pierde substanța. Prin urmare, cred că va trebui să te întorci și să ne înveți. Sau măcar să scrii o carte. Drum bun pe unde umbli și toate cele limpezi !
Mulțumesc! Mă bucur că găsești interesante cele scrise de mine. Ai dreptate în tot ce spui. Și eu mă simt la fel de bine de când nu mai omor animale și îmi simt corpul așa cum mi-am dorit întotdeauna. Nu m-am izolat aici. Pentru mine izolare ar fi să mă retrag undeva la un templu sau în natură și să nu mai comunic cu nimeni. După cum vezi asta nu s-a întâmplat. Sunt foarte activ pe blog, pe rețele de socializare, scriu, răspund la întrebări. Toată această interacțiune este importantă pentru mine. Cred că eu ajut cu expunându-mi experiențele și gândurile, la fel cum ceilalți mă ajută prin răspunsurile pe care le dau.
Salut Calin!
Tipul de sandale „creat” de tine se numeste Waraji in Ninjutsu (arta luptatorilor Ninja)si celebrii luptatori le foloseau si acum…, 700 de ani! 😉 Da-mi o adresa de e-mail si am sa-ti trimit cateva poze! 🙂
Ai incercat vreodata Tabi (sosete japoneze) de exterior? 🙂
Sa auzim numai de bine!
k, îți dau un email, să văd cum arată sandalele Ninja. N-am încercat Tabi, dar m-am uitat pe net și arată bine. Așa ceva căutam pentru a alerga iarna în sandale. Se găsesc cumva în România?
Am trimis e-mail! 😉 Sa-mi confirmi, te rog, ca l-ai primit si astept un feedback…, de care o fi el… 🙂
Salut! În primul rând, mulțumesc mult pentru email. Încălțările sunt foarte interesante și nu auzisem de ele. Am să le iau pe rând.
Waraji – sunt mult diferite de cele tarahumara, dar cred că au avantaje- talpa trebuie să fie mult mai puțin rigidă față de cea de cauciuc, iar sistemul de prindere pare mai sigur. La dezavantaje, cred că se pot dezintegra repede. Dealtfel spune într-unul din materiale că trebuie să ai la tine o pereche de schimb.
Tabi – de interior aș folosi clar iarna pentru a alerga tot în sandale. Chiar căutam așa ceva. N-aș folosi vara pentru că nu mi-e frică de lovituri și îmi place ca piciorul să fie liber, să respire.
Tabi de exterior aș încerca tot iarna, sau toamna târziu, fără sandale, pe munte. Dacă și țin și nu se rup repede, chiar sunt o variantă super.
Salut Calin,
As vrea sa te intreb ceva legat de calatorie, anume daca banii la inceputul calatoriei i-ai pus la banca si daca da, imi poti spune daca a fost ok asa? Cum m-ai sfatui sa procedez cu banii intr-o astfel de plecare mai lunga?
Salut Radu! Nu vreau să dau detalii financiare tehnice personale din motive lesne de înțeles 🙂 Poți să îi pui la bancă și să-i extragi aici la bancomat, sau poți să vii cu ei cash și să-ți faci cont aici (asta cu deschiderea contului e mai dificil). Trebuie să vezi ce comisioane practică banca ta pentru altfel de extrageri internaționale și eventual, ce comisioane practică alte bănci, dacă nu ești mulțumit. Aici unele bănci au și ele comisioanele proprii pentru extragerea de la atm. Unele taxează, altele nu. Poate ar trebui să fac un articol și despre asta…
Salut, Calin!
Merg in sandale de anul trecut din iulie si nu mai vreau nimic altceva, chiar si cand a plouat tot in sandale am mers. Din ianuarie am inceput sa si alerg in ele si m-am obisnuit, imi place. Doar ca de vreo luna au inceput sa ma doara pernitele. Se inflameaza oarecum, desi nu apare nicio basica. Tie ti s-a intamplat? De la ce o fi? Alerg oare prea pe varfuri (desi nu cred, m-am urmarit)?
Mi se întâmplă și mie să devină mai sensibile perinițele, de exemplu când vin din iarnă, dar apoi se întărește zona respectivă și totul e ok. Depinde acum și de material. Nu e foarte natural ca talpa să stea pe bucata aia de cauciuc, dar e o variantă mult mai bună decât să stea piciorul în pantof. Când sunt la munte, de exemplu, am observat cât de bine mă simt când scot sandalele și alerg pe iarbă. E un adevărat masaj la tălpi 🙂
Servus! Foarte fain blogul, il citesc de ceva vreme, de fapt de anul trecut , de cand am inceput sa inot si sa mananc pepeni galbeni 🙂
Azi am alergat pe plaja si mi-a intrat un ciob in picior. Eram descult si a sangerat abundent. Ambulanta a venit dupa 50 de minute, dar eu eram deja acasa :))
Ca sa ma pedepsesc am tras o plimbare descult de pe plaja Modern pana la gara din Constanta. Simteam diferenta intre texturile diferitelor portiuni de drum, a fost foarte fain, inclusiv alternanta rece-cald. Cred ca odata cu purtarea incaltarilor, omenirea a devenit mai nesimtita. Si la propriu si la figurat.
Sa ne auzim cu bine si spor la alergat! 🙂
așa e, iar atunci când alergi desculț, forma corpului, ritmul, cadența, viteza, toate se ajustează după corp, natural. E extraordinar 🙂
ma bucur ca cineva chiar si-a facut sandale dupa ce a citit blogul meu 🙂 Ale lui Yago arata mortal 🙂