În copilărie, în perioada comunistă, nu-mi amintesc să fi luat vreun alt supliment în afară de ocazionalul vitamina C. Erau niște pastiluțe frumos colorate și acrișoare, plăcute pentru orice copil. La facultate, mama mi-a sugerat să iau lecitină. Îmi dădea niște dureri groaznice de cap, așa că n-am mai luat. Până să devin vegan, am mai folosit ocazional pastile efervescente de calciu și magneziu. Pentru o perioadă de 18 luni, n-am luat niciun supliment ca raw vegan. Eram convins că dieta este completă așa cum este. În mintea mea, prin acceptarea unui supliment, acceptam că dieta nu este naturală.

Ceea ce nu știam atunci e că pe o dietă raw-vegană, ai nevoie de o căruță de suplimente doar pentru a evita probleme ulterioare în organism, mai ales în contextul în care eu făceam sport de anduranță. Primul supliment pe care l-am încercat a fost B12, obligatoriu pentru orice vegan. A urmat apoi vitamina K2, după care încet, încet, unul câte unul, suplimentele au umplut dulapul meu.

Am început să cunosc informații despre zeci de suplimente, iar numărul foarte mare la care eram nevoit să apelez a fost unul dintre motivele ce m-au determinat să renunț la veganism. După veganism, am avut din nou o perioadă în care am sperat că pot găsi o dietă în care nu mai e nevoie de niciun supliment, însă după câteva luni, a trebuit să recunosc că e un vis ce ignoră realitatea situației corpului meu, a traiului în mediu urban și a vremurilor moderne. Suplimentele și-au făcut din nou loc în planul meu nutritiv, în număr considerabil mai mic decât în perioada vegană, însă de data aceasta nu le luam pentru a supraviețui pe o dietă nepotrivită, proiectată prin ideologii mai degrabă morale și politice decât științifice, ci pentru a completa lipsuri inerente într-un trai urban modern, pentru a mă recupera după 44 de ani de diete nefericite și pentru a-mi crește metabolismul și performanțele.

Există tentația de a cădea în partea cealaltă în care să nu mai lucrezi la îmbunătățirea stilului de viață, ci să cauți rezolvarea facilă și ieftină prin pastile. Multe din suplimente vin cu excipienți periculoși pentru sănătate și sunt contaminate de diverse chimicale prin producție. O sursă de hrană de calitate este oricând preferabilă unor astfel de suplimente. Folosirea pe termen lung a unor suplimente în doze nepotrivite poate dezechilibra organismul, scurtcircuitându-i modul de funcționare și producându-i pierderi de vitamine și minerale.

————————————-

Încep lucrul la cartea mea despre suplimente. Am scris cartea „8 Principii În Favoarea Metabolismului” în ideea de a proiecta o dietă prometabolism, ce acoperă toate nevoile organismului. Din cauza stilului de viață modern, ce implică traiul între 4 pereți, în orașe poluate sute de chimicale, în care munca implică un stres major pentru că este departe de activitățile naturale umane și în care solurile sunt lipsite de nutrienți, nu cred că nevoile organismului pot fi acoperite de vreo dietă, oricât de atent ar fi selectate alimentele. Noua carte are ca titlu provizoriu: „8 Suplimente Necesare În Traiul Urban”.

La fel ca la cartea precedentă, fiecare capitol va apărea în mediul Patreon, înainte să apară cartea. Având în vedere criza care ne-a lovit pe mulți, voi coborî nivelul de cotizație pentru primele capitole de la 3$ la 1$. Asta înseamnă că teoretic, poți avea tot materialul cărții cu doar 3$ și o parte însemnată din ea cu doar 1$, dacă investești înainte. Vreau să o termin într-o lună, dar nu pot promite, având în vedere situația nesigură creată de pandemia COVID-19. Suntem ultimii turiști pe o insulă tropicală, fără posibilități deocamdată să ne întoarcem acasă. Pe de-o parte e mult mai bine decât în România, pe de alta, situația nesigură nu ajută la focalizare și creativitate. Însă acum, mai mult decât oricând, fiecare trebuie e nevoie de materiale prin care oamenii își pot întări organismul.

Suplimentele sunt de diferite forme. Pentru carte, voi lua în considerare următoarele tipuri:

  1. Vitamine (A, complex B, C, D, E, K);
  2. Minerale (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, zinc, cupru, seleniu, mangan, iod, crom);
  3. Aminoacizi (taurină, leucină, lizină, bcaa, arginină, etc);
  4. Antibiotice / Probiotice;
  5. Hormoni (Pregnenolone, Progesteron, Tiroidieni T3, T4);
  6. Altele (Aspirină, Cărbune activ, ciproheptadină).

Știu că nu toate se pot numit suplimente per se, dar în acest context, „supliment” înseamnă orice substanță rafinată cu care completăm dieta. Fiecare supliment va fi analizat pe mai multe criterii și cele mai importante vor prinde lista de 8. În cazul fiecărui supliment, îmi voi pune următoarele întrebări:

  1. Care este deficiența la nivelul populației și cum s-a stabilit pragul?
    În cazul unor minerale sau vitamine, deficiența în rândul populație trece de 80%. În acest caz, ne putem întreba cum au stabilit cercetătorii pragul de la care începe deficiența.
  2. Cum se explică deficiența? Se aplică în cazul nostru?
    În cazul unor procente mari de deficiență, ne putem întreba care au fost factorii care au dus la această situație nefastă și dacă noi îndeplinim aceleași condiții.
  3. Există vreo situație în care un individ e mai predispus la deficiență?
    Deficiența existentă într-un procentaj mare de populație e un semnal de alarmă suficient de puternic să ne atragă atenția, dar ne putem întreba dacă există condiții specifice în care deficiența apare.
  4. Cum putem afla dacă suntem deficienți într-un anumit mineral / vitamină?
    Ce teste de încredere există pentru a stabili gradul de deficiență?
  5. Poate fi deficiența corectată printr-o schimbare realistă a dietei și a stilului de viață? Poate fi substanța obținută pe cale naturală? Chiar dacă în anumite condiții, deficiența ar putea fi corectată pe cale naturală, poate este nepractic și nu la îndemâna oricui, iar în acest caz un supliment rezolvă mai simplu situația.
  6. Care este tipul de supliment potrivit și în ce doză?
    Odată ce nevoia de suplimentare a fost stabilită, trebuie aflat care este tipul potrivit de supliment și în ce doze trebuie luat.
  7. Sunt posibile efectele adverse și supradozajul?
    La unele suplimente, nu s-au remarcat efecte adverse nici măcar la doze astronomice, dar la altele, supradozele pot da efecte adverse urâte.
  8. Ce mod de administrare e mai eficient, oral sau pe piele?
    Dacă un supliment se poate administra pe piele, este de multe ori preferabil să nu suprasolicităm sistemul digestiv, dacă nu este necesar.

Fiecare supliment va fi evaluat din toate cele 8 puncte de vedere, în contextul dietei prometabolism. Cele 8 suplimente vor avea sens pe un stil de viață modern și urban pentru un individ ce respectă măcar în parte principiile prometabolism. Pe o dietă standard, necesarul suplimentării ar putea fi mai mare sau diferit.