Am terminat cele 7 zile cu ture montane. A fost mai greu decât m-am așteptat, deși n-am mai făcut până acum un asemenea efort, susținut pe parcursul unei săptămâni întregi. Am început prea în forță cu o tură foarte rapidă în Piatra Mare, după care mi-am dat seama că dacă vreau să termin tot ce mi-am propus, trebuie să scad din intensitate în următoarele zile. Totul s-a transformat apoi într-un exercițiu de anduranță, un efort mai mic, dar întins pe o perioadă lungă.
Chiar și așa, am mers prea repede pentru a observa ciuperci sau fructe de pădure. Am un spirit încă prea competitiv. Cred că pentru a mă bucura mai bine de peisaje, trebuie să las ceasul cu gps acasă, sau să merg cu cineva care merge mai încet. Au fost câteva momente grele pe parcurs, în care îmi venea să mă întorc, dar dacă izbutești să treci peste momentele de îndoială, totul devine apoi ușor și când reușești să faci ce ți-ai propus ai un sentiment nemaipomenit.
Fizic, corpul abia așteaptă un repaos pentru a reface niște mușchi. Încă de la prima tură am simțit că unele părți din corp au nevoie de o vizită la service, dar pentru că efortul a continuat, organismul nu s-a putut ocupa de ele. Acum urmează o perioadă de realimentare și refacere. Am o poftă de piersici, struguri și pepeni, ceva de speriat. Surprinzător este că nu am pierdut prea multă grăsime, ceea ce înseamnă că pepenii au fost suficienți. În afară de pepeni, am „trișat” cu câte două lingurițe de semințe de in pe zi și câteodată, o salată de roșii și verdețuri seara.
Finalurile de tură erau cele mai interesante de urmărit. Nu mă refer la exterior, ci la interior. Probabil că atunci când creierul nu mai are glucoză suficientă, încetinește. Multitudinea de gânduri și conexiuni se rarefiază, concentrarea e mai puternică. Din acest moment e important unde focalizezi. De cele mai multe ori m-am surprins că-mi suna în cap o melodie, la nesfârșit. Și nici măcar nu erau cântece care-mi plac: În pădurea cu alune sau Dana Dawson – Romantic World. Am încercat să meditez, dar e mult mai greu decât în șezut, asta pentru că orice dificultate de traseu te poate crispa. Am făcut totuși efortul.
Mayașii credeau că prin tăierea penisului regelui, îl puneau pe acesta într-o transă ce chema zeii. S-au prins că o pierdere masivă de sânge făcea creierul să producă endorfine, ce provocau experiențe halucinogene. Se pare că se produce un efect apropiat și atunci când nu sângerezi, dar ai glucoză insuficientă. La mine halucinațiile erau doar sonore. Sunt foarte curios ce se întâmplă pe distanțe mai lungi. După această experiență, mi-am reîntărit dorința de a alerga un ultra-maraton.
Cel mai mult mi-a plăcut în Munții Ciucaș, asta pentru că raportul între frumusețea peisajelor și dificultatea traseului a fost cel mai mare. În Piatra Craiului peisajele sunt și mai frumoase, dar e infinit mai greu de urcat. Piatra Mare e un munte aproape la fel de plăcut ca și Ciucaș.
Mulțumesc tuturor pentru susținere și încurajări!
Iată cum arată în cifre cele 7 zile pe munte:
Total:
Ascensiune 7035 m
Distanță 125 km
Timp efectiv: 26:43 ore
Ziua 1
Munții Piatra Mare
Vârf atins: Piatra Mare 1844m
Distanță 18.2km
Timp efectiv 3:10 ore
Ascensiune 1156m
blog
strava
Ziua 2
Muntele Tâmpa
Vârf atins: Tâmpa 960m
Distanță 9.3km
Timp efectiv 2:00 ore
Ascensiune 563m
blog
strava
Ziua 3
Munții Postăvarul
Vârf atins: Postăvarul 1799m
Distanță 22,4 km
Timp efectiv 4:42 ore
Ascensiune 1219m
blog
strava
Ziua 4
Munții Ciucaș
Vârf atins: Ciucaș 1954m
Distanță 18.6km
Timp efectiv 4:08 ore
Ascensiune 1061m
blog
strava
Ziua 5
Munții Măgura Codlei
Vârf atins: Măgura Codlei 1292
Distanță 13.9km
Timp efectiv 3:36 ore
Ascensiune 954m
blog
strava
Ziua 6
Munții Piatra Craiului
Vârf atins: Turnu 1911
Distanță 23.9km
Timp efectiv 5:35 ore
Ascensiune 1361m
blog
strava
Ziua 7
Munții Gârbovei
Distanță 18.7km
Timp efectiv 3:12 ore
Ascensiune 721m
blog
strava
Bravos! Ador mersul pe jos! Ma bucur ca ai gasit un alt shortcut spre endorfine inainte sa-ti faci „curte regala”! 🙂
Bine, penisul nu era tăiat de tot, doar tăiat pentru a sângera. Să piardă regele mult sânge 🙂
Frumoase ture!
Ne-am intretaiat caile, dar nu ne-am intalnit… Si eu am umblat pe aceiasi munti zilele astea…
17.08 Ciucas, 20.08 Postavar, 21.08 Piatra Mare, 23.08 Piatra Craiului…
Ah, nu m-am gândit că ai aceleași idei. Eu n-am îndrăznit să te chem pentru că sunt într-o formă mai proastă decât anul trecut pe Ciucaș și mă gândeam că te țin în loc. Am citit acum că și voi ați mers, n-ați alergat pe Piatra Craiului. Poate făceam față.
Mmm, pepeni! Asa da!
Eu mereu visez la un pepene mare, rosu si zemos cand ajung stors de transpiratie pe cate un pisc de munte intr-o zi calda. Dar inca nu am pus planul in aplicare… De fapt o singura data am urcat pe Tampa cu un pepene…
Sunt curios sa aflu daca ai carat si coaja pepenilor sus pe munte…
Nu, asta a fost ideea de început. Să duc pepenii cu mine, dar realitatea din teren a fost alta. Prima tură, cea din Piatra Mare, am făcut-o foarte tare și m-am ales cu dureri de genunchi și gleznă din cauza mușchilor foarte crispați. În următoarele zile am decis s-o iau mai încet, ca să termin tot ce mi-am propus, adică cele 7 zile. Am renunțat la căratul pepenilor și chiar am mers fără nimic la mine în primele 5 zile. Doar în șort, tricou și sandale. Norocul meu a fost că în penultima zi, cea din Piatra Craiului mi-am luat totuși ghetele și pelerină de ploaie. Altfel era cam nasol 🙂
Calin, vin cu o intrebare: ai ajuns la niste concluzii in ceea ce priveste alimentatia ideala pt. drumetiile in munti? Ce-i sfatuiesti pe iubitorii de trekking sa-si puna in rucsac, ce fructe? Inainte sa devin raw-vegana ma hraneam pe munte doar cu sandwich-uri paine+tofu+rosii si cate o banana ca desert, insa acum ca nu mai mananc standard si se apropie timpul bun pt drumetii, ma surprind ca sunt nitelus preocupata: „ce mananc eu pe drum? si daca am o criza ipoglicemica si mi se-mpleticesc picioarele, ce ma fac?”. E clar ca nu pot sa merg cu pepenele dupa mine, as prefera niste fructe mai „transportabile”, mintea imi spune imediat „Banane!”… Pe de alta parte stiu ca orice organism reactioneaza diferit si probabil ar trebui sa experimentez pe pielea mea, chiar cu riscul de a gresi…insa ocaziile de a merge pe munte nu sunt multe si n-as vrea sa ratez nicio excursie. Asadar, te implor dezvaluie-mi acest secret: exista fructe cap-de-lista pt. a fi indesate in rucsac? Fructe care dau o energie buna si sustin muschii in efort prelungit? Curmalele si smochinele, merele si bananele, ar putea sa fie un Meniu potrivit?…. Merçi mult.
N-am ajuns încă la o alimentație „ideală” pe munte. Îmi place mult să-mi iau pepene, pentru că fiind greu, e foarte bun pentru exercițiu. Îl car până pe vârf și apoi îl mănânc pentru a-mi reface glicogenul. Altfel, dacă vreau să fiu competitiv și cât mai ușor, cea mai bună alegere sunt fructele deshidratate, în special curmale. Nici asta nu e ideal pentru că trebuie să fii foarte atent cu deshidratarea. Dacă trag tare pe poteci transpir mult, deci trebuie să compensez cu apă, iar pentru că fructele sunt deshidratate, și aici trebuie să compensez. Cum hidratarea cu apă nu e atât de eficientă cum e cea din fructe, invariabil sfârșesc destul de deshidratat la un drum lung. Oricum, e mult mai bine decât să rămâi fără „benzină”. Bananele nu sunt o soluție pe munte pentru că se fac praf în rucsac, mai ales dacă alerg. Încă nu am încercat cu mere sau pere. Trebuie să văd cum e. În concluzii, la drumuri lungi, gen 5-6 ore cu un efort aerobic mediu, îmi iau cam 500g de curmale la mine și beau vreo 3 litri de apă.
„Appletarian”-ii sunt convinsi ca marul este fructul specie-specific al omului, ca se poate trai f. bine numai cu mere toata viata, pt.ca este singurul fruct care lasa sangele neutru. Unii au incercat sa manance numai struguri, sau numai portocale, sau numai pere, dar au avut probleme serioase si au fost nevoiti sa intrerupa experimentul. Doar cei care mananca de zeci de ani numai mere nu au avut nicio problema! Am gasit multe site-uri pe aceasta tema, dar in limba italiana, insa cautand „appletarians” cu Google vei gasi cu siguranta articole in engleza. Iti multumesc pt. sfat: deci in excursii voi duce cu mine curmale, mere si multa apa!
interesant asta cu merele. Trebuie să sap și eu, să mă documentez despre experiențele cu monodieta de mere. Din ce știu eu, mărul este unul dintre fructele cele mai sărace în nutrimente, deci în mod normal nu ar putea fi potrivit pentru o astfel de experiență. Dar cine știe ce proprietăți are în combinație cu sistemul digestiv uman.
O completare la cele scrise de mine acum un minut: merele „lasa sangele neutru” in sensul ca nu-l modifica nici in sensul acidificarii nici in sensul alcalinizarii. Practic, il lasa asa cum l-au gasit! 🙂
Legat de mere: cele din soiul Stark Red Delicious, cu coaja rosu inchis, sunt singurele care au 92% fructoza si doar 8% glucoza. Celelalte soiuri de mere au in jur de 25% fructoza si 75% glucoza (si imi imaginez ca circa aceeasi proportie ar avea-o si celelalte tipuri de fructe?). Se pare ca fructoza, pt. a fi asimilata, nu deranjeaza pancreasul sa produca insulina, glucoza in schimb are nevoie de insulina. Deci merele acelea care au doar 8% glucoza si tot restul fructoza, sunt „aurul” appletarianilor si din cate am dedus ei se hranesc pe cat posibil doar cu acel soi de mere. Cica face minuni, vindeca orice, da o energie infinita si are exact nutrimentele de care are nevoie omul si mai ales in cantitatea optima -motiv pt. care este considerat „alimentul specie-specific al omului”.
Iti traduc un fragment dintr-un articol in limba italiana:
„Cu marul rosu (in mod particular cu stark delicious)Ph-ul urinelor se stabilizeaza la 7,4 in 3 zile (stabilizarea la un Ph 7,4 nu e posibila cu niciun alt aliment existent pe Terra)”. Articolul intreg la linkul: http://contiandrea.wordpress.com/2013/01/31/fruttarismo-sostenibile-vs-fruttarismo-sconsiderato/
Te invidiez pentru cele 7 zile. Frumoase trasee. Felicitari pentru planul dus la capat. Din ce am citit am o curiozitate. Cum ai mancat semintele de in?
mulțumesc mult 🙂 semințele de in le-am râșnit 🙂
si le-ai mancat asa praf? Pus pe limba si inghitit? Sau le-ai combinat cu ceva?
da, le-am pus în gură, mestecat, amestecat cu salivă și înghițit. Sunt chiar gustoase 🙂