Încă de când eram mic, Reunion a avut o rezonanță aparte pentru mine. Era întotdeauna țara de deasupra României în enumerarea alfabetică a țărilor din orice atlas geografic. Când scrollam cu degetul, în căutarea României, treceam tot timpul peste această țară. Așa că știam câte ceva despre ea, încă de pe vremea aceea, când vizitam toate țările lumii doar în vise.
Din România să ajungi în Reunion e o aventură costisitoare. Dacă ești în Mauritius, e la o aruncătură de băț. Zborul durează 45 de minute, adică avionul se ridică și apoi coboară. Am fi vrut să facem acest drum cu vaporul, ar fi fost mult mai frumos. Sunt 227 de kilometri între cele două insule, iar călătoria ar fi fost plină cu priveliști spectaculoase, sunt sigur. Dar după problemele la vama din Mauritius, am fost obligați să ne cumpărăm bilet de avion până în Reunion.
Care-i treaba cu Reunion?
Reunion este un departament Francez. Statutul departamentelor de peste mări ce aparțin Franței este diferit de posesiunile britanice. Dacă posesiunile britanice de peste mări au propria guvernare și autonomie, departamentele similare franceze sunt parte din Franța. Nu este nicio diferență între departamentul Reunion și departamentul Var, în care am stat anul trecut. Asta înseamnă că odată ce am pășit în Reunion, suntem pe bune în Franța, deci în Uniunea Europeană, deci acasă. S-a văzut cel mai ușor la controlul vamal, care a durat 2 secunde. Suntem în cel mai periferic punct din UE.
Dacă în Mauritius puternica influență franceză a fost o surpriză pentru mine, în Reunion era așteptată. Când am ieșit din aeroport, a fost ca și cum aș fi fost teleportat înapoi în sudul Franței: același tip de străzi, același tip de marcaje, construcții similare. E o diferență. Construcțiile sunt mai vechi, ceea ce oferă o experiență vintage. Îmi amintește de filmele cu jandarmii lui Louis De Funes.
Populația în Reunion este 50% creolă. Termenul creol este folosit pentru orice metisaj. Pe insulă au venit sau au fost aduse populații din India, Africa, Europa sau Orientul Apropiat, iar aceste populații sau combinat, formând diversa cultură creolă. 25% din populație este caucaziană, iar 25% indiană. Statul francez nu pune întrebări despre rasă atunci când face recensăminte, așa că datele sunt aproximative. În 3 zile, de când sunt aici, am văzut o majoritate franceză, albă, foarte puțini creoli. Indieni n-am văzut deloc, dar probabil are o legătură cu regiunea în care stau.
În Reunion e o problemă cu rechinii. Au fost foarte multe atacuri, iar scăldatul în ocean este interzis în majoritatea zonelor. Noi ne-am localizat aproape de plaja L’Hermitage. E în interiorul unei lagune protejate de o barieră naturală de corali și una artificială formată din plase. Așa că acolo scăldatul este permis. Plaja este lungă de peste 10km, ceea ce înseamnă că vom putea relua plajele noastre active, în care statul la plajă se transformă în mers (sau alergat). Ne-a lipsit asta în Mauritius, unde plajele sunt foarte scurte.
Nu știu dacă este ceva specific orașului în care stau, sau e ceva comun în Reunion, dar aici pare că toată lumea face sport. Aproape toată lumea aleargă, merge cu bicicleta, face surf, paddling. Îi văd de pe geam, cum trec cu o frecvență ridicată prin fața mea toată ziua. Asta mă motivează să reîncep alergarea de cursă lungă. Există piste speciale pentru alergători, dintr-un fel de zgură, teren moale, bun pentru încheieturi.
Să locuiești în Reunion e extraordinar. Ești la tropice, dar în același timp ai parte de civilizația europeană. E un sentiment unic, pe care nu l-am mai trăit până acum. Totul este bine pus la punct și merge ceas. Toate acestea vin cu un preț. Costurile sunt pe măsură, la nivelul celor din sudul Franței.
Acestea sunt primele impresii, după două zile de stat în Reunion. Voi reveni cu alte detalii după ce începem să vizităm centrul insulei. Dacă în Mauritius, centrul insulei e sărac, plat și plin de trestie de zahăr, în Reunion centrul insulei e muntos, vulcanic, cu peisaje fantastice.
Confirmări/Notificări