Articol precedent: Obiecții împotriva fructelor – 4 – sunt pline de pesticide

5. Fructele moderne sunt modificate de producători pentru a fi mai dulci și mai mari

„Ți se pare natural să mănânci fructe? Tu știi că fructele pe care le mănânci nu au nicio legătură cu fructele naturale, pe care le oferă natura? Ai mâncat vreodată mere pădurețe, sau fructe de pădure? Ai văzut, sunt mici și nu sunt dulci. Fructele astea pe care le cumperi din comerț, sunt niște hibrizi, niște mutanți umflați cu pompa, artificial de dulci. Practic mănânci zahăr, o să devii gras și o să faci diabet”. Iată un text obișnuit al căutătorului de „natural” de pe dieta standard, ori al adeptului paleo, care a aflat că în acea epocă oamenii trăiau în special din vânat, din carne slabă și din câteva rădăcinoase și fructe de pădure.

Despre zahărul din fructe am vorbit deja în partea a doua a serialului. Am concluzionat că fructele nu au prea mult zahăr, iar fructele la care mă refeream sunt cele moderne, comerciale, nu fructele pădurețe. În acest episod se pune problema dacă este natural să consumăm fructele dulci, comerciale, moderne.

Atunci când fac comparația, cei care aduc obiecțiile de mai sus, dau dovadă de o vedere îngustă. Unii compară fructele de azi cu fructele din 1930. Alții compară ce e disponibil acum, cu ceea ce era disponibil pentru oamenii de rând din evul mediu. Cel mai departe se merge cu comparația până în epoca în care primii oameni au pătruns în Asia și mai târziu în Europa. Ce fructe ar fi avut ei atunci la dispoziție?

Eu aș compara fructele de acum cu fructele din pădurile tropicale africane, de unde noi am plecat doar acum 50000 de ani. Această distanță în timp este aproape nesemnificativă, atunci când este luată în considerare evoluția speciei noastre și a speciilor din care a evoluat. În 50000 de ani nu ne-am fi putut adapta la o altă dietă ci doar obișnui cu ea. Se pune problema cum erau fructele din meniul nostru, atunci când trăiam în pădurile africane.

În incursiunile mele la tropice, am întâlnit fructe foarte dulci, mult mai dulci decât găsești în România în comerț. Veți spune că acestea erau tot comerciale. Așa e, dar cele sălbatice pe care le găseai pe marginea drumului erau la fel de dulci. Probabil e din cauza climei și a competiției mai mari, dar pomul are posibilitatea și trebuie să facă fructe cât mai dulci, pentru a atrage animalele frugivore.

În cartea Lost Crops of Africa, disponibilă gratuit online, autorii discută despre imensa varietate de fructe prezentă în zonă. Cele mai multe fructe comestibile din Africa sunt sălbatice. O compilație listează 1000 de specii diferite din 85 de familii botanice și e probabil incompletă.

Două exemple:

  • jungle sop (din familia sop), sunt fructe dulci de 5kg bucata! Din această familie fac parte custard apple și sour sop, pe care le-am încercat la tropice, iar acestea nu erau atât de mari;
  • portocala maimuței, pot ajunge la 1kg bucata, iar cei care au gustat-o spun că e o combinație de portocală, banană și caisă la gust;

Fructele sălbatice sunt încă foarte puțin studiate, dar o lucrare din 1966 analizează compoziția câtorva fructe din Africa de Sud. Concluzia e că fructele sălbatice nu diferă prea mult de cele domestice. Fructele sălbatice au mai multă vitamina C, de aici și aciditatea caracteristică. Fructele sălbatice au o paritate similară de carbohidrați, grăsimi și proteine cu cele domestice, iar raportul dintre carbohidrați și fibre, variază foarte mult de la un soi la altul, la fel ca în cazul fructelor cultivate.

De exemplu, raportul fibre/carbohidrați în:
fructe sălbatice: pruna sălbatică 1/6 – monkey orange 1/4 – baobab 1/10.
fructe cultivate: papaya 1/6 – pepene galben 1/10 – banana 1/9 – căpșuni 1/4

Sezonalitate

La tropice, poți avea fructe tot anul. Trebuie doar să știi care pom are fructe coapte și în ce perioadă. Un amănunt pe care îl știu până și cimpanzeii și urangutanii. Sunt convins că oamenii, cu o inteligență mult peste celelalte primate, se puteau descurca să găsească fructe oricând în pădurea tropicală. Prin asta se diferențiază maimuțele inteligente de cele mai prostănace. Capacitatea de a găsi fructe și de a-și folosi memoria pentru a ajunge la pomul potrivit, în momentul potrivit. Cu cât sunt mai deștepte, cu atât maimuțele mănâncă mai multe fructe dulci, hrana preferată a creierului. Celelalte, trebuie să se mulțumească mai mult cu verdețuri, insecte și flori.

De ce există fructe dulci comerciale?

Producătorii vor doar să-și vândă marfa. Ei știu că fructele dulci se vor vinde mai bine. Oamenii preferă fructe dulci. Le preferă, pentru că așa ne-am adaptat ca specie, să apreciem gustul dulce. Creierul semnalează calorii, zahăr, fructoză, glucoză, materiale pentru a hrăni creierul, a reface rezervele din ficat și combustibil pentru mușchi. Dacă oamenii s-ar fi adaptat pe carne sau pe fructe mici, acre și amare, ar fi respins noile sortimente de fructe. Dar ei le apreciază, la fel cum apreciază prăjiturile. Oricine a mâncat un fruct tropical foarte dulce (eventual unul care are și grăsime în componență) a remarcat probabil similitudinea dintre acel fruct și prăjituri. Asta facem, încercăm prin diverse metode să recreăm fructe pe care le-am avut în timpuri ancestrale.

Dulceața din fruct este direct proporțională cu calitatea și virilitatea pomului. Dacă întâlniți fructe care nu sunt atât de dulci cum știți că ar trebui să fie, nu le cumpărați. Asta arată că acel pom este bătrân, sau producția a fost cumva accelerată. S-a căutat cantitatea în detrimentul calității. Am avut o experiență interesantă în sudul Franței. Acolo fructele importate din Spania sunt de 4 ori mai scumpe decât în România. M-am gândit, ok, e sudul Franței, dar totuși, de 4 ori mai scump, același produs? Când am cumpărat, am înțeles de ce. Fructele de acolo (merele, portocalele sau strugurii) sunt extrem de dulci. Nu se compară cu ce ajunge la noi. Explicația stă în faptul că importatorii francezi au probabil întâietate la alegerea produselor, iar importatorii români aleg ce rămâne, la prețuri foarte mici, un fel de rebuturi.

Junglesop Open

Pin It on Pinterest