Eram pregătit pentru o reducere masivă a audienței mele, după ce am făcut anunțul despre renunțarea la abordarea vegană. Mi s-ar fi părut logic, deși nu știam care era exact procentul de vegani printre cei care mă urmăresc. Aș fi acceptat fără probleme schimbarea, pentru că oricum nu e ca și cum viața mea depinde de succesul proiectului Haplea Fructaliu.
Ei bine, n-a fost deloc așa. Dimpotrivă, am avut zeci de mesaje impresionante de susținere prin email, de la oameni care mă înțeleg, care realizează că mi-a fost greu să iau o astfel de decizie. Mi-au scris oameni care se chinuie să facă veganismul să meargă și care au început să devină sceptici, pentru că au o serie de probleme.
În general cei înscriși pe lista mea de știri apreciază noua abordare, pe care o găsesc mai echilibrată, fără să fie limitată ideologic. Apreciază faptul că mi-am ascultat simțurile și am decis că trebuie să consum și altceva.
Concret, în cifre:
lista de știri: dezabonați: 1 ; noi abonați 11; total 745
patreon: retrași: 1 ; noi veniți : 1 – total 46
Am pus această neașteptată susținere pe seama faptului că nu mi-am centrat mesajul pe veganism, ci pe alimentația ancestrală umană. Ideea mea era să apropiem alimentația de ceea ce consumau oamenii în preistorie. Nu eram axat pe ideea eliminării alimentelor de origine animală și a înlocuirii lor cu tot felul de alimente procesate, bazate pe industria alimentară modernă.
Și… când să trag linie și să merg liniștit mai departe, cu alte articole, aflu de la câțiva prieteni că mai există și o altă fațetă a feedbackului celor de pe lista mea de știri. „Se vorbește intens despre tine pe grupurile vegane de pe Facebook”. LOL
Intru pe linkuri, citesc și pe măsură ce trec prin mesajele negative pline de ură, batjocură și inepții, realizez un lucru: Ce inspirat am fost să renunț acum 6 luni la rețelele de socializare. Ce mediu abject de interacțiune umană. Oamenii de acolo nu au nicio vină, sunt victimele sistemului în care activează. Facebook, la fel ca alte rețele de socializare, premiază harța, negativismul, scandalul. Algoritmii sunt proiectați astfel încât dacă o anumită postare produce dezbateri intense, este adusă în fața cât mai multor utilizatori. Să vină să-și spună și ei părerea, să stea cât mai mult pe pagină, să crească venitul reclamelor. În special dezbaterile pe teme morale sunt intens favorizate de algoritm.
Cum de n-am primit personal prin email, de la cei de pe lista mea de știri, mesaje negative, cu tot felul de atacuri? Pentru că este un mod direct de comunicare, personal, de la un om la celălalt. Pe Facebook, comentariile sunt impersonale, „strigate public”, de la omeni care nu cunosc foarte bine subiectul despre care se vorbește, dar care au nevoie de acceptarea socială a haitei. Am remarcat printre cei care m-au atacat cu această ocazie, persoane cu care am avut în trecut divergențe pe aceeași rețea de socializare, iar acum au profitat de mingea la fileu pentru a face un smash. Doar că de data asta joacă singuri. Nu e nimeni de partea cealaltă a terenului.
Până la urmă totul se reduce la aprecierea personală. Dacă nu-ți place omul în general, nu o să-l accepți chiar dacă face parte din grupul tău vegan. Am văzut asta pe rețelele de socializare, cât timp am fost pe ele. O remarc pe canalele de pe youtube. Veganii se canibalizează între ei. Durianrider, Vegan Gains, Vegan Cheetah și alții ca ei au făcut din mișcarea vegană una de tip tabloid.
Evident, au fost și multe mesaje decente și punerea unor probleme pertinente, la care voi încerca să răspund:
Alții cum reușesc să fie vegani?
Răspunsul simplu și pe scurt: cu greu. Am o prietenă care e vegană de mai bine de 20 de ani și știu cât se chinuie și ce probleme de sănătate a avut. Ea este vegană etic. Nu ar consuma alimente de origine animală din principiu, indiferent de cât de tare s-ar duce în jos sănătatea ei. Dacă o întrebi, îți va spune că veganismul nu e optim pentru sănătate.
Cei care rezistă în veganism de mai bine de 10 ani, o fac ori suplimentând masiv, ori acceptând o deteriorare a organismului (probleme cu dinții, oasele și sistemul imunitar), ori mai fentează dieta din când în când.
Mai ales atunci când ți-ai asumat rolul de guru în nutriție și viața ta depinde de acel proiect, nu vei accepta că veganismul nu merge, de frica pierderii clientelei. Iar dacă urmărești un astfel de lider de opinie, evident că vei vedea mai mult aspectele pozitive ale vieții de vegan, nu vei fi părtaș la momentele grele.
Să nu uităm că și eu eram până acum câteva zile un „vegan care a reușit”. Sunt convins că eram dat ca exemplu în multe cazuri despre un mod în care veganismul poate nu doar merge, dar chiar să ajute la performanță. Pe când, în realitatea situația era diferită.
N-ai aplicat corect veganismul. Nu știi să te alimentezi
Mă așteptam să fiu acuzat că dieta mea a fost deficientă și că nu pot mânca doar fructe și verdețuri timp de 7 ani și apoi să mă mir că dieta nu merge. Pe bune? Chiar mai crede cineva că dieta mea e compusă doar din fructe? Că nu am încercat perioade cu tot felul de alimente vegane pentru reuși pe veganism?
Am avut perioade în care am introdus cerealele, leguminoasele, rădăcinoasele, produsele procesate vegane. Nimic nu a mers. Dimpotrivă, a fost mai rău.
Cred în continuare că fructele sunt alimentul perfect pentru carbohidrați, potrivit nutrițional pentru oameni. Cerealele nu aduc nimic în plus față de fructe. Dimpotrivă, sunt mai sărace nutrițional și produc tot felul de probleme în organism. Am încercat leguminoasele ca sursă de proteină. Cel mult îmi produc deranj gastric. Singura leguminoasă cu care mă împac bine este fasolea neagră. Iar leguminoasele nici nu au un aport proteic însemnat. Cea mai mare parte din calorii vine tot din carbohidrați. Nu avea sens ca după toți carbohidrații din fructe, să mănânc alți carbohidrați din niște boabe greu de digerat.
Am încercat și produse procesate vegane, tofu, burger vegetal, extrudat de soia. Deși se digeră bine, ceva lipsește în nutriția lor. Corpul nostru așteaptă proteinele la pachet cu alți nutrienți cum ar fi grăsimea și vitamina A, pentru a fi absorbite. Voi vorbi despre asta într-un viitor articol.
Trebuie să înțelegeți că până să ajung la această schimbare, am încercat tot ce se putea încerca, pentru a face veganismul să funcționeze. Fără să vreau, veganismul m-a transformat într-un „nutriționist”. A trebuit să citesc zeci de cărți și sute de studii pentru a căuta răspuns la întrebarea: „cum faci veganismul să funcționeze?”.
Nu era mai bine să aleg lactatele în loc de pește?
Mi s-a pus întrebarea asta în ideea că lactatele înseamnă un rău mai mic, pentru că animalul nu moare. Atunci când mănânci pește, iei o viață. Este de dezbătut și e greu să ajungi la o concluzie. Așa cum spuneam în articolul „fără lapte”, dacă ar veni o rasă extraterestră care ne-ar trata ca pe niște animale, sunt convins că cele mai multe dintre femei ar prefera să fie consumate ca hrană, decât să fie mulse toată viața într-un spațiu impropriu. În același fel, o vacă în industria alimentară are o viață neplăcută, dacă e s-o compari cu cea a unui pește din ocean, care în cele din urmă e prins în plasă. Peștele e în mediul lui, până când viața lui sfârșește prin a fi consumat de alți pești sau de om.
Dacă discutăm de o vacă la țară, care e lăsată să pască liber, situația e evident diferită, dar câți dintre noi au posibilitatea să achiziționeze produse lactate de la țară?
Dacă e să luăm în considerare nutriția. Peștele e mai potrivit în alimentație, rasa umană având o istorie mult mai lungă în consumul de pește, decât în consumul de lapte, care a apărut recent. Mie personal, lactatele îmi cauzează prea mult mucus și acnee pentru a le considera un aliment.
E scârbos să mănânci pește crud
Când ești lipsit de anumiți nutrienți, mâncăruri care în general ți s-ar părea scârboase, devin apetisante. Creierul reptilian preia controlul și orice raționalizare și ideologizare dispare. Acea poftă va dispărea imediat ce necesarul nutrițional e satisfăcut. În zilele de după schimbare am mâncat mai mult pește crud, iar după ce corpul și-a obținut ce i-a trebuit, pofta de pește a scăzut, consumul scăzând la minimul necesar.
Tocmai din această cauză, am dorit să consum crud. Pentru că dacă-l găteam la grătar/cuptor, n-aș fi știut dacă atracția vine pentru modul de preparare sau pentru peștele în sine. Peștele crud e un aliment perfect acceptabil în foarte multe culturi, nu e nimic ieșit din comun. Iar în Suedia se consumă în mod obișnuit chiar pește putrezit, ca snack.
Am probleme cu sănătatea, dar mai bine mor decât să consum alte ființe
Iată o afirmație care mustește de altruism și compasiune, dar de fapt ascunde o ignoranță crasă. Plantele sunt ființe, au viață în ele. Atunci când le consumi, omori alte … ființe. Chiar dacă prin „ființe”, cea care a făcut afirmația s-a referit probabil la animale, prin consumul de plante ești responsabil pentru moartea multor animale. Pentru a-și crește propriile plante, oamenii sunt nevoiți să omoare o grămadă de animale pentru a-și apăra culturile. Acele animale se numesc dăunători. Începând cu momentul în care pe un teren se face loc pentru cultivare și până în momentul în care animalelor li se interzice accesul în zonă, mor mii de animale ale căror singură vină e doar că vor să existe.
Poți să bagi capul în pământ și să spui că ești bun și cinstit atunci când consumi o salată în loc de pește, doar pentru că nu înțelegi felul în care planta are propria inteligență și propriul mod de interacțiune cu mediul, pentru că nu înțelegi că anumite specimene din regnul animal au trebuit să moară până când salata a ajuns pe masa ta, sau pentru că nu înțelegi că în salată colcăie o supă de microorganisme (adică ființe) pe care le distrugi în mare parte cu PHul foarte scăzut al stomacului tău.
În cele din urmă, pare altruist față de animale, că deși realizezi că ai probleme de sănătate din cauza deficiențelor, decizi totuși să nu le consumi. Pe idea că e ok, voi muri eu, iar ele vor trăi. Chiar atât de pronunțată e spălarea pe creier în societatea actuală, astfel încât însuși instinctul de conservare și de supraviețuire nu mai funcționează? Iar în timpurile moderne, dacă dezvolți probleme de sănătate, nu mori… pur și simplu. Devii o povară pentru sistemul medical și pentru cei apropiați.
