De câteva zile am făcut un experiment. Am mers desculț și aproape dezbrăcat (doar în pantaloni scurți), peste tot. Simt că acest demers e atât de benefic pentru corpul meu încât voi fi foarte dezamăgit dacă voi fi obligat să port haine și încălțări din nou.

Atunci când merg desculț e ca și cum corpul meu s-ar fi întors la o postură și o funcționare străveche. Sunt activați în corp o serie de mușchi pe care nici nu știam că-i am. Mersul e diferit: mai atent, mai conștient, mai economicos. Simt în tălpi foarte bine pământul pe care pășesc, structura lui, dacă este rece, cald, sau fierbinte. Creierul meu trebuie să proceseze toate aceste semnale și să facă noi conexiuni neuronale. Mersul desculț este recunoscut ca un remediu pentru pacienții cu Alzheimer.

Expunerea la soare fără tricou a devenit plăcută la orice oră a zilei, mai ales după ce m-am înnegrit. Corpul și-a securizat deja rezervele de Vitamina D și s-a protejat împotriva arsurilor de piele sau a surplusului de Vitamina D prin producția de melanină.

Dezbrăcat și desculț m-am simțit la început mai expus, dar apoi am realizat că nu am de cine să mă apăr. Punând o barieră între noi și mediu nu facem decât să ne auto-izolăm și să dezvoltăm o serie de probleme. Noi facem parte din natură, iar bacteriile sunt făcute să funcționeze în simbioză cu noi. Prin piele, mai ales prin picioare, absorbim o serie de nutrimente, iar asta nu se întâmplă atunci când purtăm haine sau pantofi.

Am mers bine pe toate suprafețele în afară de trotuare. Aici în Reunion, trotuarele sunt foarte zgrumțuroase și abrazive probabil pentru o aderență mai bună, dar e neplăcut pentru tălpi. Le roade. Pe iarbă și pe nisip fin e cel mai plăcut să merg. E ca un masaj la tălpi. În magazine și localuri mi-am pus tricoul pe mine. Am fost conformist.

talpi

Pin It on Pinterest