Mai sus e un grafic de pe Google Trends care arată popularitatea termenului „vegan diet” în ultimii 14 ani. În 2010, se vede o creștere în trepte, dar stabilă a fenomenului. Termenul a ajuns la un apogeu în vara anului trecut (2017), după care a început să se ducă la vale. „Dinții” graficului apar cu precădere vara, când lumea e mai interesată de diete, pentru a arăta mai bine în costumul de baie.

Unii văd dieta vegană ca pe ceva temporar. Alții o văd ca pe un stil de viață. Unii țin o dietă aproape vegană și nu au o problemă în a face excepții. Alții sunt foarte stricți. Oricum ar fi, cu cât apar mai mulți indivizi care consumă mai multe plante și reduc consumul de produse animale, cu atât vor muri și vor fi abuzate mai puține animale în industria alimentară.

Care este scopul mișcării vegane? Ca animalele să nu mai fie folosite, abuzate și omorâte de oameni în niciun scop. Cum poți ajunge acolo? Cel mai simplu ar fi să dai o lege prin care să interzici abuzul de orice fel împotriva oricărui animal. Problema e că deocamdată, mișcarea vegană acoperă doar un procentaj infim din populație. Ultimele sondaje arată că în țările dezvoltate, procentajul de vegani este undeva la 3%. Cred că ar trebui ca veganii să fie cel puțin 70% din populație, pentru a impune astfel de legi.

Până atunci, mișcarea vegană trebuie să fie cât mai cool și captivantă, pentru a atrage adepți. Doar că în ultimii ani, foarte mulți vegani s-au radicalizat și s-au lansat în tot felul de mișcări neinspirate pentru ca suferința animalelor să fie conștientizată în mainstream.

Poate că atunci când omul e pe stradă, e acolo pentru că merge undeva, sau pentru că vrea să se plimbe liniștit. Iar dacă e la o terasă, vrea să să mănânce și să bea alături de prieteni. Nu e momentul cel mai potrivit să-l oprești și să-i povestești cum în abatoare sunt omorâte vaci, oi sau păsări. Altele sunt momentele în care omul e deschis să afle noi informații. Așadar, mișcările vegane de stradă nu doar că sunt ineficiente, dar fac mai mult rău.

Iar dacă omul a adoptat o dietă vegană, e făcut imediat să înțeleagă că dieta vegană este perfectă. Este „cea mai optimă” dietă din toate timpurile, care transformă oamenii din obezi în campioni olimpici și îi face să trăiască fără boli până peste 110 ani. Dacă cumva dă greș peste această dietă, este numai vina lui. Ori n-a făcut-o corect, ori pe ascuns, seara, se îndopa cu shaorme. Dacă ridică probleme, i se prezintă automat câteva povești de succes bine împachetate, astfel încât să realizeze că e doar problema lui, nu a dietei.

Toate aceste atitudini și acțiuni neinspirate au dus veganismul în derizoriu atât de mult, încât a devenit subiect de glume în mainstream. Evident, nu e nicio problemă să accepți puțină batjocură atunci când știi că salvezi animale, dar acei oameni pentru care veganismul a devenit ceva ridicol și nu ceva interesant, nu vor avea niciodată intenția să-l încerce. Prin atitudine, militanții vegani din ultima perioadă mai mult au îndepărtat oamenii de veganism decât i-au apropiat, așa cum se poate vedea în grafic.

Și ce se întâmplă atunci când un curent devine prea ostentativ? Apare un contracurent. Ați auzit de dieta carnivoră? Este exact ce nu e veganismul. Presupune un consum exclusiv de carne. Mai jos aveți un grafic tot de la Google Trends cu termenul „carnivore diet”. A explodat în ultimii doi ani și vine exact ca o contrapondere la mesajul vegan și pe un trend descendent al mișcării vegane.

Ce se întâmplă cu un vegan care se chinuie pe dieta vegană? Poate conversiile de nutrienți nu-i funcționeză optim în organism, poate producția la diverși nutrienți nu-i funcționează. Poate saliva lui nu are suficientă Alfa-Amilază pentru a digera amidonul. Sau alte posibile probleme despre care am vorbit în articolul „ești pregătit să fii vegan”. Va căuta informații despre diverse soluții. Pe toate grupurile de informații i se va spune să nu introducă în dietă măcar vreo urmă de aliment de origine animală. Dar el pur și simplu nu-și poate obține anumiți micronutrienți decât din produse animale.

Va merge mai departe așa, până când sănătatea lui se va deteriora într-un așa hal, încât va căuta orice altă soluție, pentru a-și reveni, inclusiv o dietă tembelă cum e cea carnivoră. E la modă acum printre mulți vegani să renunțe la veganism și să încerce carnivorismul (vezi Vegetable Police). Poate dacă veganul și-ar fi permis compromisuri din timp, adăugând o cantitate mică de produse animale raportat la întregul volum de alimente consumat, totul ar fi fost ok și ar fi rămas pe dieta bazată pe plante.

Radicalizarea dietei vegane a făcut o serie de oameni să-și deterioreze sănătatea pe această dietă. Internetul a devenit plin de mărturii ale veganilor care au renunțat la dietă din cauza unor mari probleme de sănătate. Mai toți au aceeași poveste. Au adoptat dieta din motive etice sau de sănătate, după care au fost atrași de puritatea curentului, ideea de a nu face rău niciunui animal și asta i-a făcut să închidă ochii la problemele apărute și să încerce orice soluție, numai nu introducerea alimentelor de origine animală înapoi în dietă.

Pentru a remedia problema, trebuie făcută o distincție între veganism ca dietă și veganism ca filosofie. Termenul de vegan etic presupune că te abții de la a te folosi de animale, oricare ar fi scopul. Cu alte cuvinte, accepți că animalele nu sunt o marfă și nu pot fi folosite în acest sens. Într-o lume ideală vegană, toate animalele ar fi sălbatice și libere. Niciun animal nu ar fi folosit ca aliment, pentru haine, pentru experimente, pentru distracție, pentru confort emoțional, pentru tracțiune, pentru călărie sau orice alt scop.

În zona dezvoltată a lumii, eliminarea utilizării animalelor în orice domeniu e destul de ușoară. Există acum suficiente materiale care să înlocuiască blana și pielea. Sunt sute de forme de distracție, populația nu mai are nevoie de circ cu animale. Cei care au nevoie de un animal pentru confort emoțional pot încerca un psiholog. Oricine își poate permite o mașină, nu are nevoie de un cal. Nu știu în zona experimentelor, dacă e posibil să nu mai fie folosite, dar cele din zona cosmeticelor ar trebui să fie eliminate instant. Iete… tre să sufere maimuța, ca să se boiască femeia în siguranță.

Dar la alimentație e o problemă. Cum nu a existat până acum nicio cultură 100% vegană, lumea nu are experiență în acest sens. Alimentele de origine animală trebuie înlocuite cu suplimente și cu mâncăruri ultra procesate, despre care nu știm dacă înlocuiesc în totalitate toată plaja de nutrienți și de reacții chimice pe care alimentele de origine animală le aduc în corpul uman. Poți convinge omul să renunțe la animale în multe aspecte ale vieții, dar dacă prin renunțarea la animale în alimentație observă că sănătatea lui se deteriorează, nu vei avea succes.

Cum încă nu avem date clare că dieta vegană ar putea merge pe termen lung, plus că avem din ce în ce mai multe mărturii ale unor ex-vegani care au probleme pe dietă, mișcarea vegană ar trebui să fie ceva mai tolerantă cu un consum mic de alimente de origine animală și să nu-i îndepărteze pe cei interesați, doar pentru că au un consum mic de alimente de origine animală.

Să zicem că un om a fost în compania ta timp de 7 ani. În acest timp a muncit la promovarea companiei, dar apoi a decis să încerce ceva nou. Ce faci? Începi să-l înjuri, sau îi mulțumești pentru ajutor și îi urezi drum bun în continuare? După ce am renunțat la abordarea vegană în dietă, o parte din vegani au decis că e mai bună varianta cu înjuratul. Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră. Dacă ai o atitudine vegană în general, pentru toate aspectele abuzului asupra animalelor, dar introduci câțiva pești și ouă în dietă, ești un mizerabil. În câteva minute s-au șters din memorie 4 ani de articole prin care am susținut mișcarea vegană cu articole pertinente și bine documentate. S-a uitat chiar și articolul cu circul prin care am strâns mii de semnături pentru interzicerea circului cu animale în București.

Nu știu dacă există și în alte țări, dar la noi există o categorie foarte dăunătoare pentru mișcarea vegană: categoria femeilor salvatoare de pisici. Le recunoști imediat. Pe peretele lor facebook sunt o grămadă de pisici, anunțuri cu pisici, salvează pisici și le duc în adăposturi, le deparazitează. Nu sunt psiholog, dar probabil o problemă emoțională în copilărie le-a făcut să fie hipersensibile. Apoi interesul lor pentru salvarea animalelor s-a extins către animalele care sunt folosite pentru hrană. Hey, dacă salvez această pisică, de ce nu aș salva și porcul și vaca și găina? Așa că intră în mișcarea vegană pe această bază emoțională, ceea ce le face violente. Au de obicei un limbaj tăios, pentru că… ar face orice să salveze animalele. 

Prima mea întâlnire cu o astfel de persoană s-a produs acum ceva ani, când eram vegan. Publicasem o poză în care mângâiam o pisică de pe stradă. După această tipă, nu trebuia doar să mângâi pisica, ci să o iau, să o deparazitez și să o duc la adăpost. Drept pentru care a publicat următoarele cuvinte la adresa mea:

Cred că astfel de persoane fac cel mai rău veganismului și că prin violența lor, gonesc oamenii din mișcarea vegană, ajutând indirect la păstrarea status quoului în abuzul asupra animalelor.

Între timp, popularitatea dietei carnivore crește…

Pin It on Pinterest